163 matches
-
ca ceea ce, necontenind a se simți și a se încerca pe sine, nu contenește a se încerca în acest fel și astfel a se modifica în felul în care se modifică Suferirea primitivă ce constituie posibilitatea oricărei încercări: într-o oscilare perpetuă a suferinței și a bucuriei. Numai că această oscilare sau această schimbare permanentă care este cea a Vieții, dorită și dictată de propria sa esență, de esența absolutului, nu este o ființă inferioară, este ființa acestui absolut, singurul mod
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe sine, nu contenește a se încerca în acest fel și astfel a se modifica în felul în care se modifică Suferirea primitivă ce constituie posibilitatea oricărei încercări: într-o oscilare perpetuă a suferinței și a bucuriei. Numai că această oscilare sau această schimbare permanentă care este cea a Vieții, dorită și dictată de propria sa esență, de esența absolutului, nu este o ființă inferioară, este ființa acestui absolut, singurul mod de "a fi" al acestuia, adică de a surveni ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acest Întreg pomelnic de date? Unul singur. Să sugereze tensiunea dintre cele două lumi, clase, forțe - aristocrația și burghezia -, cu ideologiile lor, Între care dandy-i Încearcă să se plaseze, distanțându-se (nu de puține ori la capătul unor lungi oscilări) de amândouă deopotrivă. Fără a uita să reamintim cititorilor că totuși Franța nu a avut la ora aceea un Brummell al ei. În schimb, l-a dat pe Napoléon Bonaparte. Despre ce a putut Însemna ascensiunea micului ofițer din Corsica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
morții. Doar strângându-te neîncetat o strângi în tine, îi reduci din infinit. În concluzie, prin volumul său, Ion Cocora aduce o poezie-confesiune, în care sufletul, palimpsest și el, se exprimă cu asupra de măsură, contabilizând datele vârsteilimită, cu inerenta oscilare între asumare și respingere a ceea ce conștientizează că e un dat și, totuși, nu poate să-l accepte impasibil. Prolegomene la singurătatea visătorului - Daniel Corbu: Poftiți, domnule Kafka! Daniel Corbu este unul dintre cei mai valoroși poeți români contemporani. Volumul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bulgarilor. În 864-865, hanul Boris (852-889), împreună cu familia sa și nobilimea din jurul său au primit creștinismul și s-au supus botezului. Impunere creștinismului era necesară și pentru integrarea țarului și a statului bulgar în rândul statelor creștine din Europa. După oscilări între Roma și Constantinopol, voind să aibă o biserică independentă, țarul Boris s-a hotărât definitiv pentru acceptarea creștinismului bizantin (870), fapt de cea mai mare importanță în istoria Bulgariei. Urmare însemnată a creștinării pentru societatea bulgară a fost ștergerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
amintirea unor traume mai grave, gîndurile și sentimentele tind să fie respinse, pentru a proteja persoana de detresă. Rezultatul este că, deși amintirea poate dispărea un timp, necesitatea analizării ei nu a fost satisfăcută, astfel încît ea continuă să revină. Oscilarea de la gîndurile și sentimentele intruzive asociate cu trauma la evitare și paralizie emoțională poate continua apoi la infinit, dacă nu se intervine în acest sens. Prin această alternare între accesele scurte ale amintirilor dureroase și perioadele de evitare și paralizie
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
a le descrie mișcarea, trebuie să calculăm raportul dintre dragoste și identificare la fel cum, în univers, se stabilește raportul dintre atracție și respingere. II Vom descrie acum o altă clasă de fenomene: trecerea de la panică la groază și la oscilarea dintre frică și violență. Cauza lor majoră se află la un pol în ieșirea din identificare, la celălalt pol în supra-identificarea indivizilor contopiți în masă. Să ne oprim la mulțimile artificiale. Pentru ca expunerea să fie mai clară, se cuvine să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fi definită. Nici ordinea și nici securitatea nu sînt cu putință pentru indivizi într-o societate în care numărul de întrebări îl depășește pe cel al răspunsurilor. Desigur că savantul sau tehnicianul se adaptează la această fragmentare și poate accepta oscilarea perpetuă între soluții contradictorii și încertitudinea adevărurilor trecătoare. Dar omul, în viața de zi cu zi, o respinge. El este însetat de certitudini de nezdruncinat, de adevăruri imuabile. Numai acestea îi permit să stăpînească forțele prezentului și să facă proiecte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de o palmă. Mă rog, foc de ger era, ce să vă spun mai mult..” (p. 257) Povestitorul este astfel cel care, în ultimă instanță, îmbină realul cu fabulosul în cele mai surprinzătoare moduri. Poveștile stau sub semnul acestei permanente oscilări care ilustrează de fapt nevoia omului de a se situa între realitate și idealitate. Atemporalitatea basmelor, sugerată prin formula inițială „Era odată” care urmărește doar aparent tiparul folcloric, reflectă încercarea autorului de a permanentiza întâmplările, de a le da un
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
care. Deși neobservabilă în mod direct, atitudinea se exprimă în comportamente diferite, fiind o modalitate de raportare la o anumită latură a realității. 3. Atitudinea are la bază concepte evaluative privind caracteristicile obiectului la care se referă. Specifică atitudinii este oscilarea între cei doi poli, ca și reacție afectivă: plăcere - neplăcere, agreabil - dezagreabil. Reacția afectivă de evaluare va fi cu atât mai intensă, cu cât scopul e mai important pentru cel ce-l urmărește. 4. Atitudinea este un fenomen bipolar. Atitudinile
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
de istorie (care o poartă în sine pe cea a ideii de progres), datorată în egală măsură sfîrșitului colonialismului și imperialismului și apariției societății comunicării, dă naștere unei societăți postmoderne pluralistă, complexă, chiar haotică care poartă germenele emancipării tocmai în oscilare și pluralitate. Sensul emanicipării constă în eliberarea diferențelor, în efectul global de depeizare, mai mult decît în cel de identificare. Dacă Lucien Sfez deplînge sfărîmarea consensulului și a fuziunii istorico-afective, Gianni Vattimo salută explozia raționalităților "locale" și diferențelor. Dacă pentru
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
deși acesta se poate mișca de la una la cealaltă. Din această cauză nu poate fi vorba de o interacțiune directă care ar face ca aceste două feluri de a percepe să se contopească într-o unică imagine convențională. Mai degrabă oscilarea produce o echilibrare a celor două versiuni opuse. Un turn înălțându-se deasupra unui edificiu va fi perceput esențialmente ca un vector centrifugal emanând din centrul masiv al respectivei clădiri. Se va atenua în spațiu, probabil printr-o descreștere a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
-i. Pictorul a făcut pace cu lumea. Mi se pare că ambiguitatea care încurajează ambele lecturi ale operei este caracteristică barocului. Stilul baroc este cunoscut ca generator de tensiune în multe feluri diferite. În acest caz, efectul se realizează prin oscilarea privitorului între două imagini semnificative, destul de apropiate pentru a se îmbina în imaginea unitară a unei poziții intrinsec contradictorii. Exemplul următor al acestui tip de ambiguitate este îngenuncherea lui Hristos în Rugăciunea din grădină a lui El Greco (figura 77). Aici
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în lături de atingerea însuflețitoare, însăși mâna pictorului fiind detașată parcă de posesorul ei, izgonită undeva dincolo de verticala centrală, pe aripa stângă a tabloului. Pictorul însuși este îndepărtat cât de mult posibil, reticent parcă față de propria misiune. Tensiunea creată de oscilarea între atracție și respingere într-o operă din secolul al XIX lea devine de asemenea evidentă comparând opera lui Georges de la Tour, Educația Fecioarei (figura 87), cu dublul portret al lui Edgar Degas. În ambele cazuri este așezată o carte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o reflecție amplă, bine articulată stilistic, despre poematică și estetică, despre livresc și biografic, despre identitatea și alteritatea lirică. Într-un cuvânt, despre legătura inextricabilă dintre Ontos și starea poeziei, a cărei definiție poate fi întrezărită "în blocstarturile întârziatului:/ frumoasa oscilare între moartea liberă și sinucidere//...// frumoasa însoțire pentru ziua de mâine, următoarele ceasuri/ frumoase de noapte, merinde pentru orice căutare a/ frumuseții în sala de operații a morții aparente." Cea de-a doua carte a lui Michael Astner, țara transformată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-i dăm evoluției un aspect pseudo-logic: "divinitatea este cauza creației." Considerînd termenul de "cauză" drept un concept logic, divinitatea devine ea însăși o realitate. Ne exprimăm prin intermediul imaginii sau al conceptului abstract și credem că vorbim despre realități. Prin această oscilare între planul logic și cel simbolic, evidența inițială este definitiv pierdută. Eroarea ne antrenează iremediabil în domeniul arid al speculației. Pentru ca termenul de "mister" să nu fie confundat cu imaginea "creatorului", transformată prea ușor din ipostază în concept, pentru ca el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în limite mașinice, dar și facilitarea de oportunități, facultăți și experiențe pozitive. Divergente și polemice, aceste poziții conturează atât dinamica discursivă a spațiului virtual, cât și realitatea corporală și identitară multiplă a acestuia. Capitolul care urmează va încerca să evidențieze oscilarea actuală între o orientare umanistă, pentru care umanul constituie centrul de gravitație al oricărui lucru existent și o orientare postumană, în cadrul căreia umanul este prezervat în noi formulări și structurări. Atât promotorii entuziaști ai tehnoștiințelor actuale, cât și criticii acerbi
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pourrait le voir, rue Marbeuf, tout seul, parce qu'elle était trop bête quand îl y avait du monde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.76]. Sintaxa feminină este eliptica și ambigua, cu inversiuni frecvente ale termenilor da și nu. Oscilarea doamnei Dambreuse între da și nu, între decizii contrare, ia în român forme diferite. Cuvintele sale sunt adevărate și false în același timp, exprimând sentimente, motive și explicații contradictorii. Dacă da este cuvântul care, de regulă, exprimă femininul, atunci nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
evenimente>> din această operă sunt gândurile Fiammettei, iar felul în care Boccaccio folosește cuvintele creează aceeași impresie. Într-o atentă juxtapunere a stilurilor, care nu sunt o simplă narațiune indirectă și o țesătură de monologuri și dialoguri, Boccaccio subliniază frenetica oscilare a psihicului Fiammettei.”247 Deși o donna demonicata, prin trădarea de care se face vinovată, Fiammetta este mult mai bine conturată ca personaj decât membrele brigatei, devine mai complexă și mai credibilă, mai bogată spiritual și mai umană. În această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
susține H. Tellenbach. Ca exemplu ni se amintește că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide cu anorexia. Ritmurile patologice se pot manifesta fie prin oscilări zilnice (circadiene) - de pante abisale dimineața și paroxisme nocturne - fie prin oscilați sezoniere, primăvara și toamna. Toate acestea pledează în favoarea unei interrelații strânse dintre endogen și cosmic, ca proces dinamic. Istoricul concepției despre endogenitate Evoluția istorică a concepțiilor despre endogen
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individului, - o stare de tensiune agresivă, difuză, nespecifică, intrapsihică, - existența unor situații cu rol de „inducție sugestivă” (lecturi literare, filme, emisiuni TV, cazuri similare în familie sau anturaj luate ca „modele sugestive”). b) Faza de ambivalență care constă din următoarele: - oscilarea între to be or not to be, - dispoziție afectivă suicidară, - apariția și dezvoltarea ideilor de suicid, - ezitare, - căutarea sau formularea exactă a „motivelor de suicid” ca o formă de „autoexplicare” a actului față de sine și față de ceilalți, - anxietate, depresie, insomnii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mare importanță și mai greu de anulat; ele constituie în primul rînd domeniul religiei, unde, bunăoară, divinitatea personală ia atribute generale, precum și invers, atributele generale sînt personificate. Nu mai știm atunci dacă Dumnezeu este individual sau general, ceea ce explică eterna oscilare a religiei între teism și panteism. Răsturnarea recesivă este principial posibilă și în morală". Scriitorii în marea lor majoritate au fost conservatori, ca să nu spunem reacționari. De altfel E. Lovinescu afirma că literatura este prin definiție reacționară. Se ridică întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
În solitudine. Singurătatea din care ia naștere jurnalul intim e singurătatea eului aflat fără apărare În fața lumii. Apare e un fel de a zice: primele scrieri sunt și primele infirmări ale dogmei. În Franța, În secolul al cincisprezecelea, pe lângă nesfârșitele oscilări la nivelul formei (jurnalul-cronică, jurnalul-carnet etc.), anonimatul e una din legile de bază. Jurnalul Burghezului din Paris, În prima jumătate a acelui veac, confirmă noua regulă. Vor ieși din ea, ajutați de indecizia hypomnematelor, autori de mâna a doua: interpuși
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
denunțat în termeni preciși și energici pericolul unei inflații a rezistenței. Reacție oportună și bine justificată. Categoriile acceptabile sunt: a. atacul direct la putere; b. solidaritatea cu cei ce au atacat direct puterea; c. atacul indirect; d. exilul interior, cu oscilări, mișcări tactice între abilitate și concesie. După un observator al acestei mese rotunde (Dan Pavel), intervenția domnului Pleșu a fost făcută atât împotriva excesului în fabricarea unor false pedigriuri de rezistență, cât și a excesului de culpabilizare 1. Este, fără
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totul personală. Trebuie arătat în același timp, cu obiectivitate, că, în ciuda etnicismului și specificismului său românesc atât de declarat, Noica a avut în permanență și evidente aspirații culturale europene. Se observă la el, și pe acest plan, o foarte specifică oscilare și ambiguitate. Am notat câte ceva în acest sens și în micul nostru necrolog 20. Chiar și cei mai apropiați discipoli n-au asimilat (și spre meritul lor !) gesticulația verbală a acestui anti occidentalism strident și, în soluțiile sale practice, de-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]