146 matches
-
datorai. Fetele tale sunt nevestele mele și nu mai vor nimic de la tine. Nepoții tăi sunt copiii mei și nu-ți datorează nimic. Cât am fost pe pământul tău, te-am onorat așa cum nu meritai, dar acum sunt în afara legilor ospeției. Între timp, toți frații mei se adunaseră în jurul lui Iacob și așa toți la un loc parcă erau o mică armată gata de război. Chiar și Iosif avea un băț în mâini. Aerul era încărcat de ură. Laban a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Perone. Stăpâna plătind, cîntărindu-l din ochi și plăcîndu-l și pe noul șofer. Înroșindu-se, bătu genele puțin, făcu ochii mari de mirare 206 DANIEL BĂNULESCU de bumbac și lenjeriei aparținând ucenicelor (în sezonul acela, întîmplător, nu erau rubedenii feminine în ospeție, doar un băiat). Navigară atenți printre burțile prosoapelor, pe jumătate ridicate din apă și susținând pe sinusozitățile lor adevărate lanțuri muntoase din pulberi răsturnate din cutiile de detergenți și înălbitor. Ungîndu-l, tacit, drept un soi de adept al interminabilelor lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
copilărie... L-o fi iertat demult pe învățătorul ei... Poate chiar și se mai roagă pentru sufletul lui... Peste douăzeci de ani de la această întâmplare, plecase de Paștele blajinilor cu soțul și cei doi copii ai lor, la părinți, în ospeție. Merseră toți la cimitir la mormintele buneilor și a unui frate care murise. Înainte de a se face pomenirea tuturor celor trecuți la viața veșnică, un grup de cântăreți, cu preotul în frunte, înconjurau cimitirul de trei ori, cântând: „Hristos a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că ambii se gândeau la același lucru. Casa părintească Așteptase mult acea zi pentru a se revedea cu nepoții săi. Era o adevărată bucurie pentru toți. Are cinci nepoți și locuiesc toți în același oraș. Ce bine! Când merge în ospeție la ei, îi poate vedea pe toți odată. Era vineri seara și se adunaseră toți cu soții, soțiile și copiii lor la Ionel acasă. Se pregătise masa cu de toate și nu lipsea nici un pahar de vin de la mama de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se putea împăca cu această pierdere. - Nu voi mai intra în ograda noastră nicicând, nu voi mai putea rupe strugurii pe care îi așteptam să se coacă atât de mult, pe care tata îi culegea atunci când știa că venim în ospeție și îi punea pe masă... Nu mă voi mai descălța și, așa cu picioarele goale, să alerg la fântâna din care aduceam tatei o găleată cu apă proaspătă... Cum, Doamne, cum să mă deprind cu acest gând? Toată noaptea nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și rândul meu să plec de acasă. Susținusem bine examenele de intrare la Universitatea pedagogică din orașul Bălți. Despărțirea de părinți m-a costat mult. Să-mi fi spus atunci cineva că nu mă voi mai întoarce acasă decât în ospeție, nu aș fi crezut. Simțeam atât de mult lipsa părinților, că doream să las tot și să mă întorc acasă, de fapt să fiu lângă ei, nu-mi doream nimic mai mult. Ei se bucurau că eu făceam facultate și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
școală. Creșteam doi copilași și eram fericiți și plini de pace. Îmi plăcea foarte mult să mă aflu printre copii, munca pe care o exercitam îmi aducea satisfacție. Dorul de părinți și de sfaturile lor le simțeam mereu. Plecam în ospeție imediat cum se ivea o posibilitate. Ce mult se bucurau când ne vedeau! Ce mult își iubeau nepoțeii! Clipele, când se juca bunelul cu nepoții, erau niște clipe cu adevărat frumoase. Pe de-o parte, părinții care mai erau tineri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
unde să se audă voci de copii, iar eu să le pot da toată dragostea și atenția mea. Era o dorință greu de realizat, ca să nu zic, imposibil de realizat. Într-o zi, niște prieteni buni, veniseră la noi în ospeție și ne propuseră să încercăm a pleca împreună la muncă în străinătate. Doar așa, ziceau ei, vom putea face rost de bani pentru o locuință și pentru cele de trebuință. Propunerea lor ne plăcu, o găsisem bună și fusesem de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fiecare cu câte doi cai frumoși, opreau la poarta „Hanului cercetașului”. Ritualul și-a urmat calea ca și În seara precedentă. Numai că... Petrică, Într-un costum elegant, cu soția la braț, i-au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă știm cu sănătatea deplină. Suntem peste măsură de bucuroși că ne onorați invitația... Vă rugăm să poftiți În Hanul nostru - i-a Îmbiat Petrică. După ce s-au consumat momentele de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așezați o vreme în vatra neamului meu cutează a spune că ei sunt vechii stăpânitori ai locurilor și că noi am venit peste dânșii... Dar tu, Doamne, știi prea bine adevărul și-i vei pedepsi pe mincinoși și călcătorii de ospeție și pe acești pribegi și urmași de pribegi lacomi de pământuri străine”. în „Bună dimineața”, salută pădurile, râurile, natura pentru că: „La sânul vostru au crescut, cu roadele voastre ne-am îndestulat, sub umbra voastră ne-am bucurat. Astăzi pădurea tânjește
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apa i-a pătruns în casă, că i a udat și înnoroiat lucrurile făcute cu truda unei vieți și asista neputincioasă la fisurarea zidului casei și pericolul unei iminente prăbușiri a construcției. E nevoită să închidă casa, să plece în ospeție la o rudă, într-un oraș îndepărtat, de unde în cele din urmă se trezește că ajunge ca pensionară într-un azil de bătrâni. Aici are un rol și năbădăiosul înfiat, care se oferă foarte generos?? să subscrie cu o sumă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dorm mereu sub cerul liber, numai bun pentru a fi sfârtecat de lupi, a trebuit să le fiu oaspete. Exgera, își dăduse seama, și corectase subit tirul schimbând povestirea despre propria-i persoană și neputința de a nu recurge la ospeția acelor oameni care putea să fie, dincolo de mizeriile și durerile ce-i năpădeau, și degustătoare. Doamnele nu conteneau să scoată mici strigăte: nu le păsa de starea bieților oameni pe care Tommaso încerca să-i zugrăvească, fără să omită unele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
neînțeleasă se întinde/ Peste chipie, peste burlane, peste tinde/ De ce doamne, de ce domnule, de ce/ S-a ivit în poartă" ("A. B. C."). Indiferent de formula în care-și proiectează orgolios imaginile: un fel de "hore" argheziene ("Vârcolacul și Clotilda" sau "Ospeție"), Leonid Dimov a înțeles că poemele trebuie să aibă unitate, a subordonat imagini desprinse din lumea naturală sau din cea artificială, purități și viziuni burlești, atracții sexuale așezate în ornamente mozaicale,cărora, așa cum spuneam, nu le lipsește coeziunea: Numai fetele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dumnezeu să îi sfătuiască pe oameni să-l respingă pe Anticristul sau Iahwe care ne-a tot călărit de vreo 1600 de ani. În tăblița 5 Mitrache Tomșa care era casierul unei mănăstiri s-a îmbolnăvit rău cînd era în ospeție la ruda sa Ene și a fost adus înapoi la Sarmisetuzo dar nimeni din neam nu l-a mîngîiat cu vorbe și nu l-a cinstit cu băutură și mîncare. Supărat ,,cînd sufletul și mintea se vor veșteji am să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
va asigura o rentă de câteva mii pe an. În câteva scrisori privitoare la banii necesari pentru Eminescu atrage atenția destinatarilor că sumele nu contează, doar să fie cheltuiți cu scop. E greu să câștigi simpatia cititorului pe aceste căi... Ospeția criticului Deocamdată, ca detalii necesare, trebuie spus că Nicu s-a sinucis prin împușcare chiar la 7 martie 1884, în ziua când este datată prima scrisoare a Harietei către Titu Maiorescu, cea la care răspunde criticul cerând detalii despre „capitalul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de Istru. Anacharsis marele înțelept al sciților păstori sau geților de la nord de Istru și unul din cei 7 înțelepți ai lumii antice, a fost fiul regelui Gnuru. Pe la anii 590-570 î.e.n. cînd a vizitat Grecia, a fost primit în ospeție de Solon pentru a-l ajutat să dea legi bune atenienilor. Grecul a trebuit să cheme să-l ajute în munca sa pe un om mai înțelept și mai priceput în această direcție decît el, pentru a da atenienilor o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
doua este imaginea saniei ușoare. Cabinetul este, cum am discutat deja, un spațiu ocrotitor și un cronotop al literaturii.* Locul lui este luat, În Viscolul, de „o căsuță drăgălașă cu ferestrele lucind”. Aici călătorul urmărit de viscol află dulcea, zîmbitoarea „ospeție”. Focul este simbolul ambivalent al acestui adăpost: este un combustibil și, În același timp, o sursă de lumină. CÎnd iarna vine călare pe crivăț, vîntul șuieră prin hornuri, boii rag, cîinii latră... omul se retrage spre acest obiect ocrotitor și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
blestemată stă-n fotoliu și te latră. (Ă). Măturați-l, măi tovarășiă Și de guler/Scuturați-l Să ne-ntrecem/pentru viață! Lupta-i grea, dar e măreață! Stau dosare/printre spițe? La dosar/cu birocrații!” - A. E. Baconsky. - În ospeție. Ibidem, nr. 204, 1 sept. „Satul unde mergem e un sat de șes Mărginit de lanuri grele de secară Și țăranii-acum un an au Înțeles Mândră colectivă-n sat Întemeiară. Greu a fost, bogații s-au luptat turbați, Au dat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din Octombrie (Scriind În Octombrie), lupta pentru pace (Despre Pace, Trei delegați), Canalul Dunăre-Marea Neagră (După două mii de ani), munca minierilor pentru depășirea planului (Balada despre Barta Iosif și ortacii săi), construirea socialismului la sate (La frasinii de la răscruce, În ospeție), munca măruntă dar importantă a acarilor (Dintr-o gară), strângerea recoltei, legătura dintre sat și oraș (Trec zece care), legătura dintre muncitori și intelectuali (Cântec de Mai pe apa Someșului, naționalizarea imobilelor, noile locuințe (Poezie de dragoste la mutarea În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]