1,549 matches
-
dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
ger. îngerii au aripi pectinate, nestașnice ca niște branhii care transformă aeru-n parfum. Pieptenele lor, numai parfum, depene arsele peneturi ale noastre! Il est de forts parfums oů nait le Beau de l^Air... Frumosul Aerului e parfumul - un elf ostatic într-o sticlă, o încleștare în cleștar, un duh pecetluit în șip" (Il est de forts parfums...). Nu întîmplător textul cărții e contestat de imagini ale fluturilor. Simboluri ale imponderabilității și instabilității, fluturii indică totodată fragilitatea luxoasă și trăirea fraged-somptuoasă
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
printre care și aceea că se comportă ca și cum ar fi "proprietarul României". Dorin Tudoran, și el fost membru de partid, reporter la "Flacăra" și redactor la "Luceafărul", de unde este concediat în 1980, denunță încălcarea dreptului la exprimare liberă, deținerea de "ostatici", violarea "standardelor drepturilor omului". Mircea Dinescu, în fine, în interviul din "Libération" și în altele, pune și el chestiunea libertății de exprimare și a libertății în general, a mizeriei din țară, a înfometării populației și a distrugerii satelor. Li s-
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
la sfârșitul vieții și al domniei, Mircea cel Bătrân n-a susținut bătălia cu turcii, acceptând condițiile de pace, recunoașterea ca vasal al sultanului și haraciul de 3000 de galbeni, precum și obligația de a-și duce fiul la Adrianopol, în calitate de ostatic și garant al politicii filootomane a părintelui său. Moartea lui Mircea cel Bătrân, la 31 ianuarie 1418 a sfârșit o filă din istoria relațiilor româno-otomane. Răscoalele din Rumelia și Anatolia, care vor izbucni către perioada de sfârșit a domniei lui
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
economic al Imperiului Otoman pentru Țările Române este un alt motiv al păstrării identității naționale și culturale. Considerate „cămară de alimentare” a Imperiului Otoman, Țările Române furnizau cereale, produse animaliere, furaje marelui stat expansionist. Să nu uităm că luarea de ostatici de către turci și în special a fiilor de domni (beizadele), ca zălog al politicii părinților acestora, de devotament față de Imperiul Otoman, este și o altă fațetă a menținerii identității naționale românești. Mai putem vorbi și de diplomația statelor de la nord
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
cneazului Miloș Obrenovici. Izbucnirea războiului ruso-turc, în anul 1806, victoriile obținute în fața armatei otomane, îl vor determina pe Bairaktar Mustafa pașa să lase linia adunării în mâna inamicului și să încerce eliberarea lui Selim al III-lea, detronat și ținut ostatic de către cler și ieniceri. Din păcate Selim n-a putut să fie reinstalat pe tron, acesta fiind decapitat, din ordinul sultanului Mustafa al IV-lea. Se încheia o domnie cu încercări de reformare a societății otomane, dar și cu înfrângeri
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
inclusă în actul și registrul rememorării. Autorul nu se grăbește să dea verdicte, însă după analiza atentă și desfășurarea argumentației acestea vin cu punctualitatea trenurilor intrând în gara centrală din München. "Rezistența prin cultură" a fost o strategie jalnică, de "ostatici". Modul perfect-evazionist de a concepe literatura al lui Radu Petrescu ține de "un fel de idioție morală". Spre deosebire de nemți și de multe alte popoare, românii nu au "cei 700 de ani de acasă" (!). Iată numai câteva dintre penalizările lui Gelu
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
zi primarul uită să-și întoarcă ceasul. Fusese o zi agitată, căci pe durata nopții auziseră împușcături dinspre oraș, așa cum auziseră și înainte de momentul în care cei doi prizonieri cu ceasurile de mână au fost scoși din celulă, iar cuvântul „ostatic“ începu să prindă contur în mintea fiecăruia din ei, ca un nor apăsător care, prin forța propriei densități și a vântului, ia forma unor litere. În închisoare se nasc idei ciudate, iar primarul și mecanicul de locomotivă se apropiară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
singur. Își spunea că fiecare zi aducea tot mai aproape sfârșitul războiului - cineva trebuia să câștige în cele din urmă -, iar pe el nu prea-l mai interesa cine va ieși învingător, conta doar ca războiul să se sfârșească. Era ostatic, dar nici nu-i trecea prin minte că ostaticii sunt împușcați câteodată. Moartea celor doi prizonieri îl impresionase doar pentru scurt timp: se simțea prea părăsit și rătăcit ca să-și dea seama că există posibilitatea ca el însuși să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aproape sfârșitul războiului - cineva trebuia să câștige în cele din urmă -, iar pe el nu prea-l mai interesa cine va ieși învingător, conta doar ca războiul să se sfârșească. Era ostatic, dar nici nu-i trecea prin minte că ostaticii sunt împușcați câteodată. Moartea celor doi prizonieri îl impresionase doar pentru scurt timp: se simțea prea părăsit și rătăcit ca să-și dea seama că există posibilitatea ca el însuși să fie într-o zi cel ales din celula prea aglomerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
funerar începe mâine-dimineață la ora șapte. Pantomima luase sfârșit: pașii ofițerului răsunau strident pe beton. Chavel se întrebă pentru o clipă cum s-ar putea numi secvența mimată: „noapte“, „fată“, „monolog“ sau poate „treizeci“, dar, de fapt, ea purta numele „ostatic“. Vreme îndelungată nici unul nu spuse nimic, apoi un bărbat din Alsacia, pe nume Krogh, întrebă: —Ei, ce ziceți, e cazul să ne oferim de bunăvoie? — Ce prostie! exclamă unul dintre funcționari, un bărbat subțirel, între două vârste, care purta pince-nez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Dar planul izbutește. Jim este răpit chiar din sala de judecată. Și vânătoarea reîncepe. Numai că nu mai suntem în Mexico, așa că urmărirea e de scurtă durată. Toți sunt prinși într-o vilă de la marginea orașului. Dar Peter a luat ostatici o femeie și un copil care se aflau în casă când ei au intrat cu forța. Jim și-a urmat tovarășii ca un robot, n-a avut timp nici măcar să-și scoată cătușele, însă, în fața acestei ultime dovezi de mentalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mâna de opinaci, păreriști și gânditori au confiscat opinia publică. Pare de necrezut, dar cam aceleași figuri abonate în campania electorală la televizor continuă să apară astăzi și să țină predici. Lumea se schimbă, ei nu. Parcă am fi luați ostatici de o mână de jurnaliști, pseudoexperți și politicieni care mestecă la nesfârșit un număr limitat de false teme, controlând și manipulând fluxul de idei și așa sărac, pus în circulație de televiziunile mogulilor. Ați observat, poate, că lumea din jur
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
aici de o furtună care distrusese servere, altora li se blocase calculatorul În plină călătorie, rămânând suspendați undeva Într-un spațiu intermediar. Câțiva, asemenea mie, căzuseră victime unui virus al programului Windows Armageddon, care devalizase toate conturile userilor, lăsându-i ostatici În Recycle Bin. Era o lume pestriță, incluzând un fost președinte american, câțiva turiști japonezi și doi bătrânei care, Într-un colț, urmăreau mereu la televizor emisiuni de analiză fotbalistică. Nu mică mi-a fost mirarea când l-am descoperit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Pablo. Foștii captivi ai lui Ceaușescu s-au atașat afectiv de el și acum Îl regretă. Se mai numește și sindromul Stockholm, deoarece În 1973, În urma unui atac armat asupra Băncii Suedeze de Credit din Stockholm, persoanele care fuseseră luate ostatici au depus ulterior mărturie În favoarea răpitorului lor, au făcut campanie În presă și chiar l-au ajutat cu bani, pentru a se putea apăra În instanță. Cel care spunea toate acestea nu era vreun expert În psihologia socială, ci omul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
imaginat că ulterior ar fi dezvoltat o atitudine stridentă și agresivă, protestând împotriva politicii guvernului și organizând propria campanie de eliberare a fiului lor, din bucătăria casei de suburbie unde locuiau. Între timp, fiul lor ar fi ridicat moralul celorlalți ostatici, povestindu-le despre ghinioanele pe care le-a avut cu echipa în turnee. Tocmai genul de povestiri care, spuse în alt context, i-ar fi revoltat pe acești oameni (universitari americani, fotoreporteri italieni, atașați diplomatici și alții asemenea lor). Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
expansiune. De aceea, istoricii au numit acest interval de timp, Perioada Statelor Combatante. Între regatele vecine Zhao și Wei a fost încheiată o alianță. Pentru ca aceasta să aibă garanții puternice, cele două state au decis să facă un schimb de ostatici. Regele din Wei l-a trimis pe unul din fiii lui în capitala statului Zhao, Handan, ca ostatic. Pentru securitatea acestuia, suveranul a hotărât ca dregătorul Pang Cong să-l însoțească. Acesta era un remarcabil demnitar din Wei. La curtea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Wei a fost încheiată o alianță. Pentru ca aceasta să aibă garanții puternice, cele două state au decis să facă un schimb de ostatici. Regele din Wei l-a trimis pe unul din fiii lui în capitala statului Zhao, Handan, ca ostatic. Pentru securitatea acestuia, suveranul a hotărât ca dregătorul Pang Cong să-l însoțească. Acesta era un remarcabil demnitar din Wei. La curtea regală, unii demnitari birocrați erau în conflict cu el. De aceea, se temea că, după plecarea sa în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
istorioară se petrece în Perioada Statelor Combatante. Regatul Qin se pregătea de război împotriva statului Zhao care, în această situație, ceru ajutorul regatului Qi. Regele acestuia din urmă răspunse că va trimite întăriri cu condiția ca Zhao să-i lase ostatic mezinul reginei-mamă. Dar în regatul Zhao, la putere se afla chiar regina-mamă și ea își iubea fiul cel mic ca pe ochii din cap. De frică să nu i se întâmple vreo nenorocire în regatul Qi, ea nu fu de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ne primească. În fine, președintele Butamatari, dictator cu pretenții de umanist, a permis aterizarea reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înainte! - Flannery devine palid: un singur gând pare să-i ocupe mintea. - Atunci, după părerea dumneavoastră, cititoarea aceea, cărțile pe care le devorează cu atâta pasiune, ar fi romanele lui Vandervelde? Nu pot suporta ideea asta... În aeroportul african, printre ostaticii răpiți care așteaptă tolăniți pe pământ, făcându-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne, Marana admiră o tânără ghemuită mai la o parte, de un calm imperturbabil, cu brațele în jurul genunchilor ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lor. Corinna-Gertrude pare indiferentă: — Mulțumesc, prieteni - spune ea. Sunt Ingrid și el este dintre ai noștri. Ne duceți la cartierul general? — Ține-ți gura! spune unul care pare șeful. Nu faceți pe deștepții! Trebuie să vă legăm la ochi. Sunteți ostaticii noștri. Nu mai știi ce să crezi, mai ales că Corinna-Gertrude-Ingrid a fost luată în celălalt taxi. Când îți este permis să-ți refolosești membrele și ochii, te afli într-un birou al unui comisariat de poliție sau al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
respingă flotele cele mai puternice. Apoi Își contempla armele - un vechi harpon de balenieră și două cuțite ruginite - și-și dădea seama că visa cu ochii deschiși. Drumul era foarte lung, iar faptul de a fi capturat doi amărîți de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase pentru totdeauna. Soarta Iguanei Oberlus Începu să se schimbe Într-o noapte de octombrie, cînd un vînt furios Încreți valurile, mugind fioros, și făcu să se izbească de țărmul Înalt și abrupt, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
le orânduiesc. Zona mea de confort creștea cu fiecare minut. Standardul meu de dramatism creștea. Era momentul să continui să întind coarda. Simțeam că pot face orice, și eram de-abia la început. Pușca era încărcată și aveam primul meu ostatic. Capitolul 14 Sari mult înapoi, la ultima dată când m-am dus acasă să-mi văd părinții. Era ultima mea zi de naștere înaintea accidentului. Cu Shane încă mort, nu m-așteptam la cadouri. Nu mă aștept la tort. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noaptea în care eu și Brandy am pornit în călătoria asta, noaptea în care am plecat de la hotelul Congress cu Brandy conducând așa cum poți conduce doar la două jumate noaptea într-o mașină decapotabilă, cu o pușcă încărcată și-un ostatic c-o supradoză. Brandy își ascunde ochii în spatele ochelarilor Ray-Ban, să poată conduce în intimitate. Glamour, instantaneu de pe-o altă planetă în anii ’50, Brandy își trage o eșarfă Hermès peste părul roșcat și-o leagă sub bărbie. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]