806 matches
-
o ceainărie deschisă și ea recent. Am trecut pe acolo când ieșeam de la o ședință. Locul mi-a plăcut. Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai apăsat. Și foarte românește. Călătorind pe drumul acesta șerpuitor, întorc capul și nici unde pornește cărarea, și nici unde au rămas răscrucile vechi, nu știu; câmpia adună toți pașii în firul subțire al drumului. Întorc capul cu zâmbetul călătorului ostenit care simte că și-n el semplinește cărarea. S-adună în mine cuvinte și ,,când privesc zilele de aur” cum marea visului mă soarbe, cu oceanul imens, cu tot cerul cuprins în apele adânci. Luminița Matei 1.11. TESTELE DE
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frunze arămii dansează în aer; vânt năvalnic; ploaia cerne mărunt sita deasă; nori suri; harnică tristă; se plimbă prin grădinile cu crizanteme mirositoare; am primit o scrisoare de la toamnă; momente de melancolie; zilele trec ca niște bărcuțe albe; firea pare ostenită de muncă; pământul șters caută odihnă, liniște și pace adâncă; gospodinele închid în balcon bogățiile toamnei; poemele sale bogate; mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am pus lopata în mână, i-am dat o palmă, o găleată cu lacrimi și... și am uitat codrul de pâine. Era prea ascuns! Dar el l-a luat și l-a pus în buzunarul de la spate. Apoi, ca un ostenit al timpurilor, s-a apucat de treabă. Striga să nu-l audă nimeni, suferea s-alunge eclipse ,,și de lună, și de stele, și de dor de rândunele!”... Apoi s-a stins. Fusese vânt în ziua aceea. L-am îngropat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ai vrea să știi, dar în seara asta, fără întrebări. În seara asta, suntem doar doi oameni normali, bine? De-acord, am spus, batem palma. — Bun. Acum, zise Scout, împingând farfuria din fața ei, inspirând adânc și aruncându-mi un zâmbet ostenit. Am într-adevăr nevoie de puțină odihnă. I-am răspuns tot cu un zâmbet. Armistițiu. — Deci, presupun că face parte din învoială să-ți rezerv o cameră? — Doamne, nu, zise ea surprinsă. O să stau în camera ta. — Unde? — În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-și respirația ca marea care se retrage înaintea unui val tsunami, însă n-o făcu, nu răbufni. În oala aceea sub presiune, ceva cedă. Fidorous își scoase ochelarii cu rame groase și-i frecă meticulos cu mâneca halatului. Bătrân și ostenit, acum că furia dispăruse, își strânse rădăcina nasului cu degetul mare și cel arătător înainte să-și pună ochelarii la loc. — Ei bine, spuse el încet. Da, încuviință Scout. Mi s-a părut că era mai bine să tac. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
permis să-l mai fac pentru tine!“ (Constantin Buligoanea) „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ (Marin Beșcucă) „[Două prietene discutând în liniștea locuinței, n.n.] — Cu atât mai mult, spuse Dana, cu cât la Voroneț nu poți să nu admiri geniul anonim; încadrarea acestei bijuterii artistice
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de versuri de Emil Brumaru. DacA bun-gust nu e... „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ Frazele de mai sus au fost extrase din romanul Iubire din ruga durerii ( Abaddaba în colab. cu Casa de Presă și Editură Anotimp, col. „Romanul de dragoste“, Oradea, 2001), aparținând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să mă restitui, să mă culeg precum lemnul teiului într-o luntre, precum piatra într-o zidire, precum podul într-o singură trecere. Doamne, între câte maluri mi-ai întins spinarea? (A)casă este locul în care te crezi așteptat. Ostenit, Petru dormea cu fruntea în cenușă. 6 zile a stat închis în beciul poliției. A șaptea zi, procurorul Ieremia l-a lăsat slobod pe motive medicale ("alienat mintal"). Prefectul a fost categoric: Fără urme, Ieremio, fără urme! El a executat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima ca o compensație a numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică-sa l-a născut sub o brazdă înțelenită; Dumnezeu, ostenit, și-a abandonat plugul într-o intenție de primăvară; ursitoarele i-au semănat singurătate în scutece; lumea o burtă de cal mort, destinul un intestin putred. Copăcel, puiule, copăcel! Vei sfârși ca orice lehamete a cerului, copăcel! Iisus a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați, erau precum niște sfinți martiri duși spre jertfelnic. Din 25 au rămas 20. Părintele stareț își relaxa hoitul într-un sertar confortabil de morgă (nu avea pe nimeni în lume), posibil urma să fie topit în crematoriu, posibil îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cei de la divizie și-au terminat treaba În ambele magazii, rusul zăcea deja lungit pe jos. Cu mare grabă, am sărit În tranșeu. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire Îngerească a cătat către Elena. Apoi a Îngăimat ostenit: ― Fata tatii. Mai ai o gură de vin? Roagă-l pe nenea Mitru să sloboadă câte un chicuș În ulcelele musafirilor da’... să nu mă uite și pe mine... După ce „paharnicul” și-a făcut datoria, Petrică a sorbit pe-ndelete și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un papirus de preț. Zâmbetul lui Audrey Hepburn te va orbi atunci, strălucitor și cald și fragil, albeața pielii ei, intensificată de hârtia poroasă, va răsuna aproape ca un cântec peste măsuțe și sertare și rafturi și băncuțe de lemn ostenit. Tu ești la fel de frumoasă ca Audrey Hepburn și semeni cu ea, uite, gâtul ce lung este, uite pielea, îți va spune apoi bătrâna, pentru ca apoi, împungând cu degetul spre chipul tău împietrit în uimire, să se mire, încercând să imagineze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
urma să mai am apoi și alte ocazii; dar Îmi voi aminti mereu Înfățișarea lui sexagenară și gravă, demnu-i aspect clerical Întărit de hainele negre, chipul uscățiv și părul cărunt tuns scurt, mustața cenușie și zâmbetul cordial, puțin absent, parcă ostenit, pe care ni l-a dăruit tuturor Înainte de a-și continua drumul, Înconjurat de dovezile noastre de prețuire. — Să nu-l uiți niciodată pe omul acesta; nici ziua aceasta, Îmi zise căpitanul, dându-mi un bobârnac prietenos taman peste locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Întoarce În Flandra cât mai degrabă. Fostul dumitale șef suprem, generalul don Ambrosio de Spínola, este dispus să câștige alte bătălii pentru noi: ar fi un lucru foarte bine văzut să te lași omorât acolo, nu aici. Deodată favoritul părea ostenit. Se uită la masa plină de hârtii ca și cum era legat de ea printr-o lungă și obositoare condamnare. Se Îndreptă Încet spre scaun și se așeză, dar Înainte de a-l expedia pe căpitan deschise un sertar secret și scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
s-a mai uitat o dată În spatele meu, apoi Într-o parte și În cealaltă, și mi s-a părut că Îl aud suspinând ușor, ca pentru sine. Stând acolo, negru și neclintit sub ploaia care se Întețea, părea și el ostenit. Poate că ticăloșii obosesc și ei ca oamenii cumsecade, m-am gândit o clipă. La urma urmei, nimeni nu-și alege destinul. Spune-i căpitanului, zise italianul, că Gualterio Malatesta nu-și uită datoriile neplătite. Nici afacerea nerezolvată dintre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
despre cascada lui Marcus Larsson. Poate că am ațipit o clipă. Ceea ce am eu de spus despre Marcus Larsson și pictura lui este foarte interesant înainte n-a adormit nimeni. E adevărat, a aprobat Manfred. Sunt tot timpul un pic ostenit. Observ asta când scriu. Cu cât sunt mai obosit, cu atât articolele devin mai lungi. Nu am putere să le închei. La primăvară, am zis, voi fi gata cu cartea despre Biblia lui Doré. Am s-o închei brusc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Caragiu este unul cel puțin onorabil. Ironic și autoironic este și bon-viveur-ul Ștefan Ciubotărașu. Admirabil interpret al lui Ion Creangă, maestrul se imaginează poetic într-o ipostază familiară imaginii noastre despre humuleștean: "Închisă-n sine doarme orice larmă/ Se tolănește ostenit orașu/ Pe bulevarde doar un om cu armă/ Se-apropie, și e Ciubotărașu.// Miroase-a vin gustos și-a bucurie/ Și orice bec parcă imită țoiu/ Cu Tache-alături, plin de poezie/ Apare și-Alexandru Andrițoiu// Să bem atâtea sticle parfumate
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
permis să-l mai fac pentru tine!" (Constantin Buligoanea); Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri." (Marin Beșcucă); "șDouă prietene discutând în liniștea locuinței, n.n.ț- Cu atât mai mult, spuse Dana, cu cât la Voroneț nu poți să nu admiri geniul anonim; încadrarea acestei bijuterii
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Iar astăzi/ cu ochii arși pe marginea/ ninsorilor fierbinți/ îl regăsesc zvârlit/ ca boabele de grâu/ printre centauri și zodii." Către Comarnic: "în cristalul străveziu al iernii/ peria de muguri a pădurilor/ respiră mierea lăptoasă a ninsorilor/ pietrele macină priviri ostenite/ izvoarele pulsează începuturi de grație/ în timp ce păsările răzbat în aripă/ inimi de aer și de lumină/ către Comarnic trenul zvâcnește/ prin roți și table încinse/ măcinând secundele/ spre adăpostul câmpiei/ ce se diluează câte puțin în spuma/ apelor care nu
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
perle peste smîrcuri: "De-atunci, Ioana, la toți, seară de seară,/ Le-a fost cînd floare de jar, cînd nor, cînd vioară." Un joc. Un altul, joacă de sine, e Atavism: Dacă e joc, opriți jocul afurisit!/ Căci mă simt ostenit.../ Mi-e gura amară și trupul greu,/ De parcă aș duce-n mine un Dumnezeu...". Renunțările, știute, ale modernismului. Poezia care, însă, combină imagini din recuzita comună a marilor clasici ai perioadei, într-un fel care nu-i al lor, ci
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
ce e acela un poem. Ce e, însă, poemul în care a pătruns falia unui sunet aspirat, puținora le va fi dat să afle. Să-i luăm, sperînd în destăinuiri, cînturile la rînd. "Tatăl meu obosit folosea privirea-gîndire". Un contemplativ ostenit, gîndind priveliști, fugind, în gesticulații dezordonate, de abis: " Totul neliniștit striga". Un scenariu cvasi-cunoscut, al singurătății paralele cu lumea, lumea aceea în care "o tînără numită profesoară într-un colegiu gigant își propunea să-și iubească elevii". Mersul minții și
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
să schimb trenul. Înaintez spre vamă, la fel de pustie, semn că sezonul s-a închis. Coasta de Azur a rămas în urmă cu palmierii ei cu tot... Când încep să urc scările tunelului spre peron, mă opresc să-mi trag sufletul, ostenit. Geamantanul meu are cam treizeci de kile. Abia îl mai duc... Ajuns înaintea vameșului, care mă așteaptă și mă privește voios, fredonând o romanță - mă predau!, terminat de oboseală. Vameșul se uită la mine vesel, îmi ia pașaportul, îl cercetează
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
care obține la Veneția, în 1994, trofeul celei mai bune imagini. Însuflețit de succes reușește să mai realizeze, în același an, CHONGQJING SENLIN / Chungking Express, film simpatic, sentimental, cu aurå poeticå. În DUOOLO TIANSHI / Fallen Angels din 1995 , un killer ostenit, o femeie amorezata de el, o tânără care vrea să-și răzbune o trădare, o altă în căutarea mării iubiri, un mut vagabond și alte personaje solitare își încrucișează drumurile în noaptea metropolei. Cu acesti “îngeri” Kar-wai se vede plasat
Wong Kar-Wai: Omul zilei la Berlinală! Corespondență de la Tudor CARANFIL by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72730_a_74055]
-
Șinca Nouă, care, într-o dispută legată de un teren, a găsit această cale ca să se răzbune pe biata femeie. La noi, absurdul și terfelirea bunului simț sunt la ele acasă și s-ar zice că țin de normalitate. Lucrătorul ostenit Nu mai puțin de cinci pagini, foarte interesante, dedică revista ORIZONT memoriei lui Nicu Vladimir, de la a cărui dispariție (10 octombrie 1995) tocmai s-au împlinit cincisprezece ani: un interviu realizat de Mircea Mihăieș și Adriana Babeți cu Anda Niculina
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]