648 matches
-
stărilor sufletești prin care trece personajul. Naratorul lui Holban devine astfel un ,,romancier autentist care etalează autenticitatea din calcul artistic"118. Personajul lui Holban exprimă exacerbat tot ceea ce simte. Nu se poate vorbi despre falsitatea sentimentelor, ci mai degrabă de ,,ostentația" cu care personajul lui Holban expune de fiecare dată ceea ce trăiește. De aici și ideea pe care o susține Mariana Vartic în studiul său Anton Holban și personajul ca actor 119: O trăsătură caracteristică a operei lui Anton Holban o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
stranie a unui aed din vechime rătăcit printre contemporani. De la semnul exclamării cu care își începe fiecare strofă la tonalitatea arhaizantă, incantatorie a expresiei și la tendința reluării versurilor în refrene, poezia sa poartă pecetea unui lirism originar, primitiv cu ostentație, în care textul nu mai este destinat lecturii, ci recitării. De altminteri, poetul își cânta versurile, acompaniindu-se la diverse instrumente muzicale, în spectacole ce-și propuneau să refacă o unitate originară pierdută. Volumele din ciclul Rod, construite în jurul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
realismului tradițional”, o direcție a realismului mitic și „o mișcare de dată ceva mai recentă, prin care literatura transilvană își afirmă vocația sa antiprovincială: discursul epic textualist”. Scrisul lui Liviu Petrescu este echilibrat, ponderat, evitând, de regulă, excesele și întotdeauna ostentația. Autorul acceptă să consemneze „adevăruri generale și îndeobște cunoscute” spre a așeza într-o lumină potrivită nu numai propriile ipoteze, dar și evoluția obiectului său. Această înscriere sistematică ni-l evocă de îndată drept model pe Tudor Vianu. La fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
după cea eminesciană” (Dinu Flămând). Totodată, în principalele lor teze, „nuanțările” se situează, întemeiat și argumentat, în răspăr cu propuneri critice anterioare, devenite locuri comune. Demontarea, regândirea, nuanțarea unor opinii de largă circulație și intuițiile proprii, desfășurate ingenios, avansează, fără ostentație, o reprezentare critică nouă a poeziei bacoviene. Recuperate din manuscrise, paginile de jurnal și romanul Un romantic întârziat (elaborat pe la douăzeci de ani, rămas neterminat și editat în 2002) probează vocația complexă a lui S. SCRIERI: Introducere în opera lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
În conflictul de autoritate care Îl opune pe Pavel Bisericii-mame din Ierusalim, Marcion vede opoziția dintre apostolul adevărat și falșii apostoli (pseudapostoloi)50, față de care nu are stimă deloc - și mai ales față de Petru 51. Cei doisprezece au ignorat cu ostentație Adevărul. Pavel a fost singurul apostol al lui Isus Cristos, iar mesajul său - singura evanghelie veritabilă. Însă falșii creștini Încropiseră celelalte evanghelii și o adulteraseră chiar pe cea a lui Pavel pînă cînd devenise de nerecunoscut, sub forma „Evangheliei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aparență. Modestia este o conduită obligatorie semnificând poziția "umilă" a celui care primește. Să te comporți ca un mare senior înseamnă totodată să te prefaci că ești servitorul oaspetelui. Un astfel de understatment de sine este necesar pentru a compensa ostentația, bogăția etalată a mesei și pentru a dezamorsa puterea celui care primește, orgoliul de a da, datoria beneficiarului 9. Astfel, e o gravă impolitețe din partea gazdei să atragă atenția musafirului asupra calității mâncărurilor și a vinurilor. În schimb, invitatul are
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un aspect convivial, în care partea plăcerii personale a gazdelor și a oaspeților este importantă și trebuie să facă parte din protocolul reprezentării sociale. În secolul al XIX-lea, recepția a devenit o miză importantă pentru clasele în ascensiune socială: ostentația este aici frecventă și servește la etalarea bogățiilor noului parvenit sau la consolidarea imaginii burghezului înstărit. Vedem, de exemplu, în César Birotteau, celebrul roman al lui Balzac, cum personajul își amenajează casa și pregătește o mare recepție pentru a consacra
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
70). Folosirea pedalei de rezonanță va intenționa o activare frecventă și superficială a acesteia (jumătate de pedală pe fiecare dintre celulele melodice ostinato) în scopul conservării clarității. Însăși configurația trilului cu deplasare la octavă prin secundă mare, ce evită cu ostentație secunda mică una dintre folosirile curente ale limbajului debussyist, factor determinant în obținerea efectului de bruiaj sonor, constituie o aluzie evidentă la concepția unei sonorități disonante, ce nu se dorește neutralizată într-un discurs amorf. Aceasta va stabili astfel o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o evidențiere mai pregnantă a acordurilor cu valori lungi de durată. După un scurt moment de acalmie (Un peu retenu), expresia violentă a celui de-al doilea vârf tensional ( f très en dehors ff ), ce depășește limitele extrovertirii explorând cu ostentație rezonanța stridentă a secundei mari (prezentă în dubla ipostază de succesiune melodică și suprapunere armonică), pare a fi o adevărată prefigurare a limbajului expresionist de mai târziu. Iar prelungirea acestui moment de maximă exacerbare sonoră la spațiul extins de opt
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
târziu (Ne vom dezmetici, când?), în 1933. În virtutea unor atare abordări, V.n. s-a lansat în atacuri dure împotriva lui N. Iorga, G. Ibrăileanu și a „Vieții românești”. Titu Maiorescu și junimiștii erau repudiați pentru că s-ar fi erijat cu ostentație în salvatori ai limbii și literaturii, ca „singurii înțelegători ai nevoilor noastre” (Ovid Densusianu, O legendă literară, Hoardele pretoriene în literatură, Un rol contestat al criticii, O minciună, două minciuni, Iluzii patriotice, Literatura de peste munți, Pompiliu Eliade, Sămănătorul de neghină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
pentru a servi ca locuință și ca spațiu de expunere. Colecția era deschisă pentru amatorii de artă o zi pe săptămână Încă din 1942, an În care casa a fost terminată. Casa e impresionantă, mai ales prin proporții și lipsa ostentației, În contrast cu „reședințele” sau palatele bogaților de astăzi. Iar colecția te copleșește prin calitatea pieselor, o istorie În mic a picturii românești, de la maeștrii din secolului al xIx-lea la modernii pe care i-a depistat și Încurajat: Autoportret de Aman
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Ruști include și numele personajelor despre care afirmă că "nu este niciodată întâmplător". El "individualizează, limitează, fixează în istorie sau aspiră la un ideal, evocă, repetă, reia o experiență; orice nume dă sens unui destin, uneori ascunzând, alteori dezvăluind cu ostentație modelul". Observațiile autoarei se opresc asupra numelui lui Elefterescu din Incognito la Buchenwald, Gavrilescu din La țigănci, Zaharia Fărâmă din Pe strada Mântuleasa, Melania și Laetitia din Uniforme de general, Dominic Matei din Tinerețe fără de tinerețe... Autoarea vorbește de nume
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
modernă - Rimbaud, Baudelaire, Stefan George, ori la proza lui Cesare Pavese. Redusă ca întindere, creația sa originală vorbește despre „servituțile”, dar și despre „măreția” unei inteligențe ieșite din comun, dispusă să pună în joc atât atributele unei erudiții lipsite de ostentație, cât și rigoarea unui spirit critic în stare să întrețină viața operei și să-i găsească accentul specific în câmpul valorilor. Pictura lui Theodor Pallady își va descoperi astfel neașteptate puncte de contact cu opera unor Flaubert, Proust și Bach
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285439_a_286768]
-
nemărginit”. Reapar motivul germinației secrete, „sfera născătoare”, metaforă care atestă faptul că de astă dată geneza și perfecțiunea se confundă. Cu mai multă insistență, realitatea interioară este proiectată pe ecranul reprezentărilor onirice, reprezentări activate la început cu discreție, apoi cu ostentație chiar. Astfel, în Nostalgica triadă (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă incursiunile în „spațiile somnului”, viselor, care și-au făcut „biserică în carnea trupului”. Căile de acces sunt fântânile, iar „oglinzile întunecate” captează ceva din aceste lumi tainice, amplificându-le misterele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
colericilor aflându-se sub predominanța proceselor de excitație, îi face mai puțin stăpâniți, mai dezinhibați și mai repede pradă conflictelor. Copiii cu temperamentul melancolic sunt inactivi, sensibili și nerezistenți la influențele negative externe, contractând mai ușor conduite dificile, deviate, în ostentație cu anturajul. Asupra acestor aspectelor referitoare la structura personalității voi reveni în capitolul următor. 2.4.4.2. Elemente etiologice ținând de mediul familial Un rol deosebit etiologic important în generarea psihogenă a tulburărilor de conduită îl dețin factorii de
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
împreună cu Ioan Pintea, Pledoarie pentru o literatură „nobilă și sentimentală” de N. Steinhardt (I-II, 2001-2002). Lirica lui S. se remarcă dintru început prin forța de sugestie a limbajului și a imaginii și, în același timp, prin lipsa totală de ostentație, printr-o „autenticitate” aproape copilărească. Fără să violenteze limbajul, fără să șocheze, poetul sugerează cu naturalețe și simplitate, comunică semne-simboluri ale realității, oferind o percepție sincretică a lumii, de o concretețe și o acuitate senzorială extreme. Poemele sunt scurte, concentrate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
de ghidul lor zelos. Când nu au decât cinci zile de vacanță pe an, în răstimpul lor oamenii își tropăie euforic, ca rinocerii, libertatea; hărmălaia lor conține și jubilație, și somație: "păzea, că ne-am intrat în drepturi!" E-atâta ostentație în acest fel de a se prevala de modicele concesiuni făcute lor de menghina funcționalului încât anemica reanimare se însoțește abundent de țipete guturale, ce-i sondează incredule realitatea neconvingătoare. Ondine întoarse capul spre un alt tablou, căci îi repugna
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nomazii noștri și-ar instala cortul; ce-i rău în asta? Noi le ridicăm coloana goală, în vârful căreia ei să-și așeze zeitățile domestice în care cred, ca să vorbesc în pilde biblice. − Ceea ce ar putea fi interpretat și ca ostentație, dar și ca discreție civică exemplară din partea lor, fu de părere Gert. Totul depinde de înălțimea clădirii. Ce face omul pe acoperișul lui e doar tangențial legat de domeniul public. Dacă un lucru nu se bagă de seamă primprejur înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care la timpul lor o avuseseră studiile lui Maiorescu. Dar ecoul printre contemporani a fost foarte mic: „Moda poetică este un fenomen parazitar de mimetism artistic, cantonat în stricta actualitate și, deci, trecător, care - refuzând modelele înaintașilor și vânând cu ostentație noul - propune mereu alte fetișuri, urmărește succesul în locul valorii, confundând originalitatea cu noutatea, cultivă maniera și clișeul în dauna conținutului de substanță, constituind astfel o școală a facilității și a imposturii.” Singura încercare dramatică, din anii ’40, Brutus și fiii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
vervă și umor, portretele beneficiază de tușe rapide și decise. Pentru istoria literară, deosebit de importante sunt amintirile privitoare la Urmuz. Portretistul dispune de un simț ager al observației și de capacitatea de a surprinde esențialul unei existențe. Notațiile includ, fără ostentație, calități și defecte omenești, oferind deseori date inedite asupra unor personalități care au decis destinele teatrului românesc sau ale literaturii naționale. Considerarea critică a operei lui C. relevă un scriitor inegal, oscilând între realizări superlative și însăilări derizorii, un autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
bogați din sat. Prețurile din magazine sunt mari, la nivelul celor dintr-un cartier bun din București, iar oferta de mărfuri este restrânsă și eterogenă. Există băuturi și țigări scumpe care sunt consumate, după părerea unora dintre cei intervievați, cu ostentație de unii îmbogățiți, fie ei privatizați, fie hoți de benzină dovediți sau nu. Cu ostentație sau nu, mărfurile scumpe se vând, asta însemnând că există bani pentru ele. Pe de altă parte, faptul că oamenii cumpără lucruri de strictă necesitate
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
din București, iar oferta de mărfuri este restrânsă și eterogenă. Există băuturi și țigări scumpe care sunt consumate, după părerea unora dintre cei intervievați, cu ostentație de unii îmbogățiți, fie ei privatizați, fie hoți de benzină dovediți sau nu. Cu ostentație sau nu, mărfurile scumpe se vând, asta însemnând că există bani pentru ele. Pe de altă parte, faptul că oamenii cumpără lucruri de strictă necesitate la prețuri cu 20-25% mai mari decât la Ploiești este și rezultatul unui calcul economic
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
valorifice în 1953 manuscrisele a două importante traduceri, Istoria romană de Th. Mommsen și opera lui Sofocle. Amestec de romantism, parnasianism și simbolism, poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le pune în evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
cel ce-am fost va coborâ și el treptele spre rugul pedepsitor final. Pănă la acea clipă de contracție și spasm universal, mă voi perinda încă sub policandrul timpului cu mâna dreaptă sau fruntea înscrisă de cărbunele satanic afișând cu ostentație și mândrie de orb faptul că sunt un cetățean babilonic, un membru al comunității ce populează și animă vechea și mereu actuala cetate a Babilonului. În scenariul Apocalipsei, Babilonul, asemeni altor nume invocate, reprezintă desigur un simbol ce trimite, indică
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și-a depășit condiția de angajat oficial al statului și de expert pentru un anume domeniu, devansându-i pe toți ceilalți contemporani ai săi cu statut similar, printr-un generos profesionalism, prin gama variată a competențelor sale, afișate fără voită ostentație, prin dimensiunea proiectelor și semnificația înfăptuirilor și, nu în ultimul rând, prin devoțiunea exemplară pentru această a doua lui patrie, care a fost Moldova și a cărei prosperare economică, în primul rând, a slujit-o constant atât prin puterea cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]