322 matches
-
rucăreană le-a avut în sânge și le-a pus să "lucreze"ori de câte ori ființa îi era amenințată. Valorile perene ale acestei nații sunt recuperate din tenebrele istoriei mai vechi sau mai recente: adevărul (cine suntem, ce și cât ne-am ostoit spre a fi și a ajunge ce vrem?): dreptatea (în numele cărui principiu moral ne ducem crucea, cum o facem, cu câtă meritată osteneală sau furișenie, natura și cumpătul între pricini pentru a nu mânia pe bunul Dumnezeu, vitriolarea arțagului din
PREFAŢĂ LA O MONOGRAFIE ŞCOLARĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340814_a_342143]
-
om, cununa Pe suflet prețuirea. Prin trupurile noastre curg ceruri, Bat clopotele amorului etern Se răsucesc priviri, tăcere, nu cuvânt! Iubire în divinitate, atingeri, jurământ. Săruturi în cascadă, semnăm prezent Alunecă vagul trecut! În trupuri raze ce pic pe lut Ostoiesc setea de iubire. Trupuri se frâng în dans delir Se întorc tăceri în lanț. Iubiți în șnur de fir, înfășurați Legați eterni, martora îi luna. Pe frunza amintirii, uitați de patimi Plutim de-i zi sau noapte, Purtați de aripi
IUBIREA CURGE ÎN CERCURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341312_a_342641]
-
ești tu litera, stea, plata ce se dă diurnă când am scris litera A. Înainte chiar pe urma și apoi când și e primul, urma pe-ului în turmă când se scutură tot splinul. Mă opresc, arunc radiografia ca să-mi ostoiesc trufia! Referință Bibliografica: Înainte de pe urma / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1055, Anul III, 20 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ÎNAINTE DE PE URMĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342117_a_343446]
-
ei de nimeni nici că-i pasă - femei, bărbați, copii se sting și locul altora îl lasă. Înfofolită-n neștiutul cu iz de haos și nefire, aleargă Moartea-n lung și lat mânând a răului oștire, ca jalea să nu ostoiască în astă lume-a suferinții, unde neviu-n viu se schimbă prin legi ce-s peste rangul minții. Din ziua când fu răstignit Acela care-avu ca vină că oamenii i-a îndrăgit mai mult ca viața Lui divină, chiar Moartea
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ZĂPADA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului zăpada ce trist balsam a venit peste noi cu polenuri de gheață, umile, ostoind tot frigul din oase în cea mai albă din zile. un flaut parcă trece prin trup cu amintiri duioase după o coapsă vergină de lună cu sânii -n angoase. stihii nefaste din răsărit luminează zăpezile caste, cerul, un candelabru aprins
ZĂPADA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342214_a_343543]
-
de tine, De noi amândoi, De trupul tău gol, De părul vâlvoi, Ce-ți curge alene Pe pernele moi! Mi-e foame de tot Ce a fost între noi, De zile și nopți Trăite în doi, De dragostea noastră Fără ostoi! Mi-e sete să-ți dau Din nou un sărut Pe buzele tale fierbinți, Să stau iarăși, mut, Privindu-te goală, Ca o sculptură în lut! Mi-e dor de-ai tăi ochi, Smarald cristalin, Sub catifeaua de gene! De-
ALINT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341619_a_342948]
-
Au început să se mai ostoiască comentariile legate de piesa trupei Taxi. O piesă, în fond, frumoasă, care a adunat laolaltă mai multe personalități. O piesă prin care se exprimă o părere: Dumnezeu preferă lemnul. Lemnul și spațiile mici. O opinie la care au achiesat mai
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul () [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
mi se face de mâncărurile bune pe care le-am gustat, pozat și digerat în excursiile mele de peste hotare. Dorul de tiramisu adevărat îmi trece cu un drum la Trattoria Il Saraceno, iar pofta de fructe de mare mi se ostoiește la Galo Nero. Cel mai cumplit mă mistuia însă dorul de paella valenciana, pe care pur și simplu n-o găseam în nici un restaurant cu specific spaniol din București. Asta până sâmbătă, când am petrecut patru ore pline la Alioli
Una boca de gracia la Alioli [Corola-blog/BlogPost/100065_a_101357]
-
în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului din vol, ” A treia cale” 2013 Pe zi ce trece viața ne petrece, Azi suntem noi, mâine nu știm... Că zborul păsărilor poate trece Așa trecem și noi, ne ostoim. Trec clipele, trece o zi, trec două, Și temeri năvălesc în gânduri și simțire, Nisipul din clepsidră parcă-i rouă Și-s gândurile firicele de-amintire. Azi suntem toți aici, mâine-i târziu, Târzie-i toamnă noastră ruginie, Rămânem păsări
AZI SUNTEM NOI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342876_a_344205]
-
Vanity fair îl numesc engliterranienii noi mai pro.zaici îl ghicim în ghiocul mentalității balcanice adulând con.secvent bâlciul deșer.t.ăciunilor de iluzii arse molcom de pro.misiuni spulberate de priviri înapoi cu mânie cu ură de sine ne.ostoită eter.n cuvinte mai ne.cuvinte ca acestea nu ex.istă !!! nu ne ramâne decât să reinventăm para.visul dincolo de eu dincolo de tu dincotro de noi în locașul din care renaște condorul uitării mundane cu aripi de pajură bicefală înfășurate
POEM HIERATIC XXXI NE.CUVINTE ŞI NOI.ME de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343424_a_344753]
-
s-a scurs în lume, Iar ochii-ți tremurau parau. Roua, roua îți era chipul Și tot galeșa privirea. Luna își urma periplul Și prin ține, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări frunzițe. Tu, cu gânduri neșoptite, Ostoiai dureri doinite. Zgribuliți venit-au zorii... Tu, zâmbind cu ochi de roua, Te-ai pierdut în visul nopții, Radiind că luna nouă. Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografica: ȚI-A ZÂMBIT ASEARĂ LUNA / Ioan Adrian Trifan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ŢI-A ZAMBIT ASEARĂ LUNA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343443_a_344772]
-
apa din gură, cu înjurături care mai de care mai urâte. Munca în mină îl îndobitocise și-l îmbolnăvise de silicoză, așa că, fiind pensionat de boală, lucra pe acasă, era priceput și meșter la toate, iar în restul zilei își ostoia amarul la birtul din sat cu prietenii de pahar. Când a intrat la facultate, Nicolae și-a propus să nu-i urmeze exemplul, își dorea o familie frumoasă, în care să dăinuie iubirea, înțelegerea, să fie fericiți. Dar firea, pe
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
imediat.Sentimentul era reciproc. Și eu rămăsesem impresionată plăcut, de bunătatea intensă, oglindită în acei ochi albaștrii ai săi, adumbriți de bretonul blond, atunci când îmi spusese că vine adesea în parc, ca să mai audă vorbă românească,astfel să-și mai ostoiască dorul de casă. La 10 s-a deschis agenția și nu a trebuit să așteptăm prea mult. A fost chemată înlăuntru întâi o doamnă italiană, cu care Marcela mai îndrăzneață, intrase imediat în vorbă în timpul așteptării, lăudându-mă, după ce i-
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
niciun dumicat[ Bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. DEX] în gură. Zău că pot lua anafură, uite, asta mi-e sfânta cruce, mai zise ea închinându-se. Imediat așez masa și vă ostoiesc foamea una, două [ A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. DEX] - Ce-ai gătit femeie așa special pentru noi? Hai să zicem că de domnișoară nu aveai habar, cum nici eu nu auzisem, că tot astăzi am aflat
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
aleasă. Desfată-mi sufletul cu dulcele alint Al gândurilor tale drăgăstoase. Cu dorul tău de stele să mă prind Și să zburăm pe aripi de mătase. În muzica nocturnă să ne contopim, Eliberați de orice prejudiciu, Strigătul trupului să-l ostoim, Gonind mental orice supliciu. Sub vălul nopții să ne regăsim, Râzând în pumni, ca doi copii. Uitând de timp, să ne simțim Mai tineri chiar și cu o zi! 16.05.2016 Referință Bibliografică: Vălul nopții / Mirela Stancu : Confluențe Literare
VĂLUL NOPȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381982_a_383311]
-
strigi niciodată pe nume, Mai bine lasă ploaia să-mi spună Când plouă năvalnic și pe ceruri tună Cât de mare ți-e dorul pe timp de furtună. Să nu mă stingi niciodată în izvoare Unde cerbii vin să-și ostoiască setea Stingând sub gene și clipocit de ape , Dorul și dragostea cerboaicelor . Să nu mă întorci niciodată Dintr-o noapte apusă În brațele tale arzând de dorință Și inima caldă în căușul palmei, supusă. Să nu mă aduni niciodată Din
SĂ NU ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380415_a_381744]
-
de gând, muguri se deschid spre soare, Și în sufletu-mi boem, pe câmpiile-aburinde, Foc de viață dătător se-ntețește, se aprinde, Mi-l hrănește nemurirea cerului din ochii tăi, Din cenușa, ieri, cuminte, azi se-nalță vâlvătăi, Ce se ostoiesc doar când palmele-ți mustind de rouă Se-mpletesc pe trupul meu, deodată amândouă. Și-ntre ele-am să-nfloresc cum natura reînvie Din zăpezile de ieri, azi albastră simfonie Pe câmpii și prin răzoare, lan de-nmiresmate flori, Sau
IERI ȘI AZI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381150_a_382479]
-
mă alinți, mâine- mi picuri, pe rând, Stropii de ploaie, lapoviță cernând, Ca la Babele viforoase, urâcioase "Cu traista- n băt",cum se spunea, nu demult În popor, când uscai păduri de foioase. Prier, bun venit in sufletul meu, Aici ostoiește și vindecă golul rămas, C- afară oricum e spectacol mereu, Ai pictat copacii, natura, păsări dau glas. Să stau, să nu stau doar o clipă măcar Rotundă și plină în al primăverii popas? Caut în jur tot ce, cu drag
CU TRAISTA-N BAT de DANIA BADEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380867_a_382196]
-
mă alinți, mâine- mi picuri, pe rând, Stropii de ploaie, lapoviță cernând, Că la Babele viforoase, urâcioase Cu traista- n bat",cum se spunea, nu demult În popor, cănd uscai păduri de foioase. Prier, bun venit în sufletul meu, Aici ostoiește și ... Citește mai mult Cu traista- n bat...Mustra- mă dulce, Prier însorit,Da- mi vântul în păr, triluri de păsăriCu voci îngerești, diafan ciripit,Ciorchinii de flori pe brațe- mi presari,Si raze trimite- mi să- mi mângâie trupul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
umbroaseAzi mă alinți, mâine- mi picuri, pe rând,Stropii de ploaie, lapoviță cernând,Ca la Babele viforoase, urâcioase"Cu traista- n bat",cum se spunea, nu demultîn popor, cănd uscai păduri de foioase.Prier, bun venit în sufletul meu,Aici ostoiește și ... XXXII. PETALE DE HÂRTIE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016. Petale de hârtie... Te- aștept cuminte și mă -ncarc de muguri Ca un ram în soare, visând suav la clipă Când voi da
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
poate și vrea să devină o învingătoare, trăind aceeași experiență frustrantă, dar ridicându-se deasupra ei, trecând peste momentele grele, dificile. Victoria, lovită, rănită, folosește anatema ca pe o armă de apărare, crezând că ea o va ajuta, îi va ostoi suferința și, în același timp, îi va anihila dușmanii, dar blestemul se va întoarce ca un bumerang împotrivă-i și o va lovi cumplit. În aceasta constă lecția de viață a autoarei, care își îndeamnă parcă din umbră lectorul să
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
O zdreanță-i pentru mine. De vânt purtată, oprită de vreun gard, nimicnică ea va pieri! Nu crezi?! -Se poate și așa. Depinde cum privești... -Să nu te plângi, auzi? N-ai nici un drept. Doar cheful de umblat ți-ai ostoit. Mă-ntreb: să-ți fi ajuns? -Și nu, și da, căci dorul de ai mei încoace m-a împins. -Și ce-ai primit? -Doar desconsiderare! Numai dispreț! Dar nu mă plâng. Atunci când ai să afli... T. nu apucă să-și
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
am pus în viața ta de pân-acum durere, doar durere! Și-n vreme ce-și zice litania, se simte mai gârbov decât moșii. Dar nu-i pasă, mulțumit, că-n fine, peste sine se-așează liniștea visată. Îi este ostoit unicul dor de care suferise-ntreaga viață, să-și vadă fiul, să-i zică tot ce a trăit. -Că ne-am văzut e bine pentru tine. Din parte-mi doar necazul mă cuprinde c-aflat-am pas cu pas destinul tău, preluând
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
și-n latul uliței, nefăcând nimic, doar sâsâind ușurel vaietul suferinței sale alinate de Muica Lina. Timpul trece după tipicul satului. Vara s-a dus... Muica se grijește de capră și de milog. Oftează într-una. Nici nopțile nu se ostoiește. Ziua merge prin curte. Mai rupe vreun braț de buruieni. Mai suduie căprița năroadă săltată pe prispă la flori. N-are stare. Nici să înghită lapte nu-i vine...Turtoi încropește tot la două zile. Îl coace sub țestul încins
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
-și șoldurile cu o nepăsare rară. Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se ostoiseră și se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserării cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înfloriți, cu parfum de zambile și busuioc crud. Se ivise spre Cornul Caprei printre salcâmi o lună șuie și se-aprinsese
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]