191 matches
-
piatră să se întoarcă înapoi pe munte. Lumină din nouă stele se prelinge în ochii copiilor îngropați de vii sub drumuri. Nouă șerpi se răsucesc cu limbile spre soare pe trupul femeii ridicat din ape. Locul pietrelor de hotar sau osuarul ceresc - Însemn marginea lumii cu pietre de hotar desprinse direct din cer cu numele meu, cu însemnele zoroastrice și chipul animalelor - toate săpate adânc de lumină. Pietrele se mișcă odată cu pașii mei, cum fiecare lucru sau supus păstrează aceeași distanță
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
Prut? Cum a reacționat guvernul român la aceste acțiuni , ați avut probleme , sau ajutoare? NP: Ceva îmi spunea că lucrurile complică, nu înțelegeam de ce se păstrează tăcere și nimeni nu a scos un cuvant până acum despre existența acestui mare osuar lăsat uitării în mod deliberat. Atunci m-am înarmat. Am invitat ziariști și reporteri de la ziarele și televiziunea proromânească de atunci, oameni care s-au dovedit a fi nu numai buni profesioniști, dar foarte buni români, precum Zina Cerchez, Aneta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dărui fumul pipei de nu s'ar legăna în fereastră pasărea sinucigașe spânzurată la creștetul nopții Prund de tristețe luminoase morminte plutesc prin umbreliștea gândului parcă mi-a fost să fiu prund de tristețe apă curgătoare între viață și moarte osuarele părăsite de duh în necontenire visează aura trecerii încerc să mă trag la mal pentru a prinde în auzeliște glasurile celor de dincolo
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
crăpat, oasele feței i-au devenit aparente, ochii s-au scurs mustind de un sânge negru. Peste o clipă, cel care va scrie "cel care va scrie" se va prăbuși și el peste pulberea celuilalt. Cum să pătrunzi în acest osuar? Și de ce-ai face-o? Și ce mască de tifon, ce mănuși chirurgicale te-ar putea proteja de infecția emanată de amintire? Cu ani în urmă mi se întîmpla, citind versuri sau ascultând muzică, să simt extazul, congestia bruscă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o stâncă uscată, și-n care din animalul chircit de dureri insuportabile, strivit, pietrificat, cu labele-ntinse de deznădejde mai rămâne un șir de impresiuni embosate, o coastă, un craniu, un femur, falange risipite, sucite nefiresc... Ce depozitar sinistru, ce osuar geanta-nvechită a mamei! Cu cozile mele de la trei ani, cu actele-alea străvechi! Cu pozele care arată c-ai fost altădată într-un alt corp, altfel și altceva, că fotonii unui soare mai tânăr au ricoșat din mânuțele tale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cârlionții desfăcuți liber pe umeri, căci de mult renunțase la faimoasa beretă. Tocurile îi țocăneau pe dalele de ciment. Dădu colțul pe lângă magazinul de obiecte erotice, luminat puternic toată noaptea, dar acum întunecat și jegos ca o criptă, ca un osuar. Păpușa gonflabilă își arăta acum mușamaua ordinară, iar falusurile de plastic își vădeau la lumina zilei culoarea kaki-gălbuie, dezgustătoare. Manechinele vii ce stătuseră toată noaptea în harnașamentele lor negre se duseseră și ele la culcare. Toată zona era acum un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cel care-a zugrăvit cu mână de înger parcă, la anul 1838, bisericuța. Ceva deosebit, eu de multe ori am fost să mă școlesc pe acolo, la fața locului. Și, dacă n-o să fii cuminte, te bag la beci, în osuar, și te țin încuiat acolo până-ți vine mintea la cap!... La auzul unei asemenea amenințări, Bart a amuțit și el pentru câteva clipe, apoi și-a luat o mutră înfricoșată: Brrrrrr..., a silabisit el, de parcă ar fi dat ochi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cap!... La auzul unei asemenea amenințări, Bart a amuțit și el pentru câteva clipe, apoi și-a luat o mutră înfricoșată: Brrrrrr..., a silabisit el, de parcă ar fi dat ochi chiar atunci cu grămezile de hârci rânjite, care albeau în osuarul capelei din cimitirul mănăstirii. Mor de frică!... Karma Începea să se însereze. Cele câteva săptămâni până la jumătatea lui mai trecuseră și ele pe neobservate. Arm îl dusese cu mașina pe Bart la mănăstirea de maici, unde zăboviseră o dimineață întreagă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
doar grămezi de țărână. Oasele bazinului mai răzbăteau totuși, sfărâmate, din praful murdar, alături de bucăți de țeastă, sferturi de maxilar, resturi de vertebre. Timpul șuierase pe deasupra lui cu o viteză și o furie de necrezut. Am ieșit abătute din acest osuar și ne-am continuat drumul, peste câmp, spre foișorul care se înălța sub cerul sclipitor. Ciulini cu flori albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămas aici fără port monahal, ca să poată îngriji sfântul lăcaș de parohie. În 1973, s-au făcut săpături arheologice și s-a restaurat mânăstirea. În 1990, cele patru maici și alte călugărițe de la Văratec au refăcut viața monahală de la acest osuar sacru. „Ne rugăm și Dumnezeu, prin Sfântul Său Ștefan cel Mare, ne trimite ajutor” Stareța Acachia Căuș păstorește 26 de măicuțe. Între liturghii și rugăciuni, ele lucrează în atelierele de croitorie, scultpură, de litografiere a icoanelor, țesut covoare și de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pînă ce trecuse dincolo de culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri de foc și păduri de cavouri se multiplicau, unele pe fundalul celorlalte. Cetatea morților era o groapă de palate, un osuar de mausolee monumentale străjuite de armate de statui din piatră putrezită ce se scufundau În tină. Am respirat adînc și am pătruns În labirint. Mama zăcea Îngropată la vreo sută de metri de acea potecă flancată de galerii nesfîrșite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
peste asasinii angajați de frații lui, care făceau inventarul proprietății și lichidau cele cîteva obiecte care Îi aparținuseră. Miquel dormea de cîteva nopți Într-o pensiune de pe strada Canuda, o cocioabă lugubră și umedă ce emana culoarea și mirosul unui osuar. CÎnd am văzut Încăperea În care ajunsese, un soi de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine. Tușea Încontinuu și se vedea că e mistuit. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În așteptare, după ce le-a lecturat cu atenția necesară, a și răspuns, entuziasmându-se: „Dragă amice ireversibil, Volumul răsfoit de mine mi se pare un vehement protest Împotriva unui eșafodaj ideologic surpat. Este o excelentă predică la părăstasul comunismului, un osuar cu articulațiile intrate În putrefacție, un inventar acid al limbajului ce Încearcă să peticească o mantă făcută ferfenița. Totul la modul ironic și macabru. Mult timp după lectură se simte duhoarea pestilențiala a cadavrului ce deposedase lumea de dreptul la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari. Înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice. Întreaga carte este o zburdălnicie boema, un chef continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat În permanență, ,,bea cerul ridicat de două torți”, face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
istoria contemporană, menținută strategic Într-o postură nonprotestatară de impostori erijați În lideri. - Disident cu statut de persoana cunoscută În țară și străinătate, Într-o echipă kamikaze la un moment crucial, dispus să aplaud cu decentă căderea schelelor roșii În osuarul de bizară memorie. - Am ocolit cu grijă spectrul nr. 42/90 Legea discordiei naționale, mediul ciontolitorilor de avantaje și Întuneric de adăpost al crimelor Înfiorătoare, eufemistic numită „a recunoștinței”. - Aduc aminte că sunt tatăl tânărului poet Alexandru Malin Tăcu „asasinat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
instaură tăcerea. Un val de fum și unul de ceață se contopeau pe cele două ecrane. O lumină albă indica locurile în care trasoarele aprinseseră niște materiale inflamabile. Podelele erau presărate cu cadavre calcinate și răsucite în poziții grotești: un osuar biomecanic. Mai multe corpuri se prăbușiră și dispărură: acidul scurt din rănile lor săpase o gaură mare în sol. Nimic nu țâșni din lințoliul de fum pentru a smulge armele de pe afeturile lor. Detectorul de mișcare rămase mut. ― Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Și mi-am închipuit ce chilipir ar fi fost să se vândă, la kilogram, cranii de ținut în bibliotecă. De fapt, de ce să mă mir? În 2000, când am străbătut catacombele Parisului, unde se află, depozitate pe vreo trei kilometri, osuarele de odinioară ale metropolei medievale, un turist chiar încercase să fure niște oscioare, probabil cu scopul de a le expune mândru în propria-i casă. Noroc cu detectoarele de la ieșire, care l-au simțit și i-au determinat pe bodyguarzii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
din nou personajele în STRĂINI, să înlăturăm orice aparență de viață și de participare la o povestire reală a acestora”, ceea ce presupune „să le despuiem, să le supunem rușinii de a apărea în toată goliciunea lor, precum leșurile într-un osuar”. Misiune de care se va achita Femeia de serviciu, Măturătoarea, versiune derizorie a „Femeii cu coasa”, adică a MORȚII. Parada vidului: moarte și degradare Măturătoarea reprezintă în primul rând mijlocul de a aduce pe platoul de joc al teatrului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. CÎnd va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu autocarul a fost plăcut, copiii erau veseli, cântau și sporovăiau. În sfârșit, au ajuns la mănăstire. Au vizitat biserica, unde au admirat icoanele frumoase, apoi clopotnița, și atelierul de țesut covoare. La sfârșit, copiii au fost invitați să vadă osuarul. Rafturi întregi erau acoperite cu oase, mai ales cranii. Înfiorați de teamă, copiii s-au grăbit spre ușa deschisă prin care vedeau cerul albastru și lumina soarelui. Shelley era ultima. Până la ușă erau câteva trepte. Le sui în grabă, dar
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
cineva? − Ba da! E locul lui Shelley! − Shelley!!! strigă disperată diriginta, care știa și ea multe din năzbâtiile fetei. Văzând că Shelley nu e în autocar, se întoarseră la mănăstire. − Cine a văzut-o ultima dată? − Era cu mine în osuar, chiar în spatele meu, spuse Marta, dar după ce am ieșit n-am mai văzut-o. Diriginta și șoferul se năpustiră spre osuar. Ușa se înțepenise, dar șoferul o deschise cu o izbitură. O văzură pe Shelley întinsă pe trepte. − Dumnezeule, ce-
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
Shelley nu e în autocar, se întoarseră la mănăstire. − Cine a văzut-o ultima dată? − Era cu mine în osuar, chiar în spatele meu, spuse Marta, dar după ce am ieșit n-am mai văzut-o. Diriginta și șoferul se năpustiră spre osuar. Ușa se înțepenise, dar șoferul o deschise cu o izbitură. O văzură pe Shelley întinsă pe trepte. − Dumnezeule, ce-a pățit? − E leșinată, spuse șoferul și o scoase afară pe brațe. O stropiră cu apă rece și Shelley deschise ochii
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
Medicină Legală. Pentru a însemna chiar punctul în care cele două vârtejuri de apă își contopiseră cursurile, inițiatul Profesor înălțase, drept baliză, Capela Institutului, cu hramul Sfântului Mina, cu planul întocmit în cruce greacă și protejând în subteranele sale un osuar. Destinația secretă de însemnare a punctului de confluență era întărită de dispunerea frontoanelor crucii, perfect orientate spre punctele cardinale, precum și de faptul că, la anumite ore ale zilei, cele Opt Vitralii cu Sfinți se grăbeau să-și intersecteze snopurile de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cum ar fi trebuit să urmeze în relatarea lui Valy, un pasaj de basm, de poveste sau de film de groază. Oricum, ceva de un fantastic-straniu. Aveam senzația că acea atmosferă apăsătoare a fosei în care pătrunseserăm, era a unui osuar dintr-o peșteră necunoscută și că urmele sutelor de actori morți acum, și respirațiile acestora aveau să mă urmărească pas cu pas chiar și după ieșirea din acest loc secret... Pusă la punct, încăperea-zic eu aiurea, ca să sufoc cât de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]