315 matches
-
legăturilor cu aliații occidentali. Pe 19 octombrie, după ce nave ale flotei britanice din Mediterana au eșuat în încercarea de interceptarea a crucișătorului de linie "Goeben" și crucișătorului ușor "Breslau" ale marinei germane, aceste din urmă vase au fost donate Marinei Otomane. Odată cu semnarea unei înțelegeri cu misiunea militară germană, Comitetul Unității și Progresului a fost de acord să păstreze echipajele germane. Pe 21 octombrie s-a anunțat că încă 600 de ofițeri germani urmau să se alăture misiunii lor militare din
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
telegrafiat guvernelor tinerelor state caucaziene, cerându-le să accepte această poziție. În capitala Armeniei însă, poziția liderilor politici și a populației era diferită. Tibilisiul a anunțat că Armenia și Imperiul Otoman sunt în stare de război. Armata a 3-a otomană a declanșat atacul împotriva armenilor în aprilie 1918. Pe 28 mai 1918, armenii au proclamat formarea Republicii Democrate Armene. Otomanii s-au ciocnit în mai multe bătălii importante cu armenii: bătălia de la Sardarapat, bătălia de la Kara Killisse (1918), și bătălia
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
dimineața zilei de sâmbătă 7 septembrie a început atacul dezlănțuit al turcilor: ghiulele, proiectile incendiare, "foc grecesc", canonade concentrate și foc de muschete. Nu după mult timp, ultimul punct de rezistență din cetate a fost învăluit de flăcări. Întrega armată otomană a năpădit Orașul Vechi, acompaniată de strigăte și bătăi de tobe, steagurile lor întunecând orizontul. În ultimul atac, Zrinski și cei aproximativ 600 de oameni ai săi rămași în viață au ieșit din cetate într-o încercare disperată de a
Bătălia de la Szigetvár () [Corola-website/Science/304591_a_305920]
-
cunoscută în istorie ca fiind cea mai strălucită victorie din istoria României și cea mai mare victorie europeană împotriva otomanilor până la asediul Vienei. Între secolele XVII - XVIII, mai multe așezări vasluiene au fost prădate și incendiate de invaziile tătare și otomane, unele dintre ele fiind complet distruse cum a fost și cazul actualei reședințe, Vaslui. În secolele care au urmat locuitorii județului au participat activ la bătăliile pentru independență și libertate din 1848, 1858, 1877 și 1918 fiind recunoscuți pentru vitejia
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
și zona de apus a vechiului imperiu. Imperiul Bizantin a avut o existență de mai bine de un mileniu influențând în mod dramatic dezvoltarea arhitecturii din Europa și din Orientul Apropiat, devenind precursorul principal al arhitecturii renascentiste și al celei otomane. Arhitectură bizantina s-a manifestat în general prin construirea unor edificii religioase. După căderea Imperiului Român de Apus în anul 476, partea Răsăriteana a imperiului a supraviețuit suferind numeroase schimbări politice și teritoriale. Tot în acest timp au avut loc
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
În timpul acestei perioade, unele dintre cele mai glorioase victorii asupra Otomanilor a avut loc la Grahovac. Ducele Mirko Petrović, fratele mai mare a lui Knjaz Danilo, conducea o armată de 7,500 de ostași și a învins-o pe cea Otomană, superioară cantitativ, cu 13,000 de soldați la Grahovac pe 1 mai 1858. Gloria acestei bătălii muntenegrene fusese imortalizata în unele poeme și ode sud-slavone ale timpului, în mare parte a muntenegrenilor din Voivodina, făcând parte în acele timpuri din
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
La sfârșitul primului război mondial, guvernul turc s-a dovedit absolut neputincios, iar imperiul a fost împărțit între puterile învingătoare. În numai câțiva ani au fost proclamate noi state. Unul dintre aceste state noi a fost Republică Turcia. Membrii dinastiei otomane au fost alungați de pe pământurile Anatoliei, unde străluciții lor strămoși creaseră unul dintre cele mai mari imperii ale lumii. După 76 de ani, în 1999, Parlamentul de la Ankara a acordat cetățenia turcă membrilor familiei foștilor sultani. Imperiul otoman ar fi
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fost primul sultan otoman care din sursele documentare occidentale este numit împărat.În semn de răzbunare pentru asasinarea tatălui său, Murad I, în Bătălia de la Kosovo Polje, Baiazid, devenit sultan, a masacrat toți prizonierii sârbi.Pe parcursul secolului XIV,federația tribala otomană a devenit o structură statală solida.Sultanii și-au înarmat bine armatele și au creat un corp de elită format din creștini balcanici islamizati-Ienicerii. Baiazid „Fulgerul” a declanșat o campanie rapidă de cucerire în Balcani. Raidurile din Șerbia și sudul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Austria,din 1741,principatul inamic devine Rusia,cu ambițiile ei expansioniste.Alianta otomanilor cu Prusia în 1761 a continuat până în Primul Război Mondial.In timpul Primului Război Ruso-Turc (1768-1774),rușii au înaintat în Moldova și Transcaucazia distrugând în 1770 flotă otomana.Intre 1774 și 1783,otomanii au cedat rușilor Crimeea și austriecilor Bucovina.Ecaterina cea Mare a uzurpat în 1784 protectoratul principatelor creștine din Georgia.Turcii au intrat încă o dată în război cu Austria și cu Rusia între 1787 și 1792
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
cand Rusia a cucerit finalmente Crimeea în 1783), toate acestea au rămas prea străine statului islamic otoman, fapt ce a dus inevitabil la scăderea forței lui spre profitul statelor europene. Un alt factor non-neglijabil al declinului califatului din perioada să otomană este chiar și lipsa de apetit pentru împrumutul de tehnici (în sens larg, cuprinzând de la factori materiali până la instituții politice): cât timp statul musulman, bazându-se pe expertiză strălucitelor civilizații pe care le-a cucerit (Bizanțul și Persia) a afișat
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
1923 (au divorțat în 1925) și a început legalizarea ei prin adoptarea unor legi. În decembrie 1934 femeilor li s-a dat voie să voteze pentru membri din parlament și să dețină locuri în parlament. Kemal a văzut fezul (pălăria otomană) ca un simbol al feudalismului și a interzis-o. Cea mai revoluționară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole, cu alfabetul latin, în 1928. În 1934 o lege i-a forțat pe turci
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
semnat un tratat cu Imperiul Otoman, prin care s-a angajat să plătească tribut sultanului, pe care urma să-l trimită la Constantinopol în fiecare an până la 1 noiembrie cu un sol. În 1481, când orașul a trecut sub „protecție” otomană, el urma să plătească un tribut de 12.500 de ducați. În toate celelalte domenii însă, Ragusa era practic independentă. Putea avea relații cu puteri străine și încheia tratate (atâta timp cât nu intrau în conflict cu interesele otomane), iar navele sale
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
loc în perioada 15 mai 1919 - 8 septembrie 1922, în conformitate cu înțelegerile dintre Puterile Aliate care au procedat la împărțirea Imperiului Otoman. Regiunea a fost condusă de Înaltul Comisar Aristidis Stergiadis. Nu au avut loc ostilități între trupele grecești și cele otomane în timpul Primului Război Mondial. Ocupația elenă a fost un eveniment controversat, dat fiind faptul că principala intenție a Aliaților a fost echilibrarea expansiunii italiene în Anatolia. Acordul italiano-anglo-francez de la Saint-Jean-de-Maurienne (26 aprilie 1917) a fost parțial încălcat prin ocuparea de către greci a
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
mai 1917 după care efectuează o inspecție pe frontul din Siria și Irak, în urma căruia împăratul Wilhelm al II-lea îl numește, la 5 iunie 1917, comandant al Grupului de armate „"Yildirim (Fulgerul)"”, compus din Armatele 4, 7 și 8 otomane. Erich von Falkenhayn a rămas în fruntea acestui grup de armate până la 25 februarie 1918, dar nu a putut preveni cucerirea de către forțele britanice conduse de generalul Edmund Allenby a Ierusalimului și a întregii Palestine. Din 4 martie 1918 Falkenhayn
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
6 iulie 1827. Justificarea pe care o găseau puterile europene pentru intervenția în Grecia era subminarea comerțului maritim provocată de război. Tratatul cerea semnarea imediată a unui armistițiu între toate părțile beligerante. Aceast armistițiu ar fi presupus încetarea operațiunilor militare otomane într-un moment în care grecii erau pe punctul de a pierde lupta. Tratatul își propunea de asemenea să asigure semnatarilor posibilitatea să acționeze ca mediatori tratativele de pace care ar fi urmat armistițiului. Cele trei puteri cereau Porții să
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
mai mare amenințare împotriva integrității Imperiului Otoman nu venea din partea Imperiului Rus, ci din partea egiptului. După ce și-a pierdut flota și fieful ereditar promis fiului său, Muhammad Ali a cerut drept compensație pentru Ibrahim titlul de "wali" (vicerege) al proviciei otomane Siria (care cuprindea teritoriile Siriei, Libanului și Palestinei moderne). Atunci când sultanul a refuzat acest favor, Muhammad Ali și-a trimis în 1831 armata în frunte cu Ibrahim să ocupe Siria. După ce a învins cu ușurință forțele otomane locale și a
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Gurile Dunării, până la Cetatea Albă și Chilia (1484) și ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost părăsită. În secolul al XVI-lea, aceasta nu mai corespundea intereselor strategice și economice turcești (otomane). Ultimul comandant otoman al cetății este Evli Çelebi, menționat în 1651. Ulterior cetatea cade în ruine. În 1741, circa 1600 de familii de lipoveni se stabilesc în localitățile din jurul cetății, adăugându-se grecilor, românilor, bulgarilor, tătarilor, turcilor și cerchezilor care
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
membrii britanici au cooperat și să aprobe legislația în ciuda neînțelegerilor dintre membrii ciprioți greci. În 1931 Necati Bey, un susținător cipriot turc ălui Kemal Atatürk a fost ales (în anii precedenți membrii ciprioți turci au fost salutați de la clasa conducătoare otomane). Necati Bey a fost de acord cu membrii ciprioți greci pe mai multe probleme. Acest lucru a făcut ca guvernatorul britanic, Șir Ronald Storrs să ignore adunarea la aprobarea facturilor. Supărați membri ciprioți greci au început o răscoală și Constituția
Alegeri în Cipru () [Corola-website/Science/319554_a_320883]
-
Transilvaniei și guvernatorul regatului ungar se gândise să pună în Moldova un partizan al politicii sale în locul lui Petru Aron. Planul urma să fie realizat cu sprijinul lui Vlad Țepeș. Prin această înscăunare se încerca realizarea unității românilor în fața ofensivei otomane. Petru Aron știa, deci, de unde vine primejdia, dar nu bănuia că deznodământul va veni atât de repede. Cu toate acestea, Petru Aron n-a putut să respingă încercarea nepotului său Ștefan de a dobândi domnia Moldovei. Cam în același timp
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Sus (Vicovul) și-l dăruia Putnei. Aceasta este prima danie pe care Ștefan o face mănăstirii sale. Campania din 1467 Pentru Ungaria, ca și pentru Țările Românești, problema principală pe plan politic și militar o constituia lupta împotriva ofensivei otomane. Iancu de Hunedoara a înțeles acest lucru, nu însă, și fiul său Matei. Lipsa de perspicacitate a acestuia, faptul că el subordonează visurilor sale de mărire toate resursele țării, în loc să le utilizeze pentru apărarea ei față de cel mai periculos dușman
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
l-a împins spre mal pe un val”. Atacul dat de Ștefan i-a surprins pe turci, care se pregătiseră să preîntâmpine un atac venit din partea opusă. El a fost atât de puternic și cu măiestrie dat, încât întreaga oaste otomană a fost pusă în derută. O spune Kemal-Pașa-Zade: Turcii au fost puși pe fugă încă înainte de a se fi terminat bătălia și „Părăsind lupta și măcelul, au fugit astfel încât nici nu s-au mai uitat îndărăt. Nici nu era chip
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
n-au încetat să ucidă turci așa că mai toți au pierit și puțini au scăpat”. Văduva sultanului Murad II, țarița Mara, fiica despotului Gheorghe Brancovici, spunea că „Niciodată armatele turcești n-au suferit un dezastru atât de mare”. Pierderile oastei otomane au fost uriașe: 40.000 de morți și 4.000 de prizonieri. Unii dintre prizonieri au vrut să se răscumpere pe 4.000, 2.000 sau 1.000 de galbeni, dar domnul le-a răspuns: „Dacă aveți și sunteți în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din mlaștini și, după ce s-au tăiat ierburile și grânele, a pus să fie ars totul”, fapt ce l-a descumpănit pe sultan, care sperase că va găsi grâne și pășuni bogate. Cronicarul turc Sa'adeddin scria că „oastea victorioasă [otomană], necăjită de secetă și foamete, a rătăcit multe zile în acele ținuturi pline de primejdii. Veșmintele ostașilor s-au acoperit de colb și de cenușă, iar nasul și nările lor s-au umplut de praf și de scrum”. Înaintarea s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oameni care reușiseră să fugă din tabăra turcului, printre ei numărându-se și unguri. Bătălia de la Războieni Istoricii militari, generalul R. Rosetti, coloneii I. Culici și I. Cupșa au fost de părere că începutul confruntării dintre oastea Moldovei și cea otomană a avut loc în după amiaza zilei de 25 iulie. Ștefan cel Mare se putea retrage din fața turcilor pe Valea Bârladului prin Vaslui-Iași sau pe Valea Siretului. A ales cea de-a doua cale din două motive: era aproape de Transilvania
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să influențeze decisiv evoluția relațiilor moldo-ungare-polone. Dacă Matei Corvin a avut mereu ochii îndreptați spre Viena, Vladislav al II-lea, în schimb, a înțeles că primejdia cea mare pentru regatul Ungariei o reprezintă turcii. O apărare cu succes împotriva ofensivei otomane se putea face, însă, în cooperare cu trupele românești. De aceea, era imperios necesar ca să se realizeze o pace, care să le îngăduie românilor să intre într-o alianță antiotomană, din care să facă parte Polonia și Ungaria. Pentru realizarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]