313 matches
-
Se vorbea, chiar, de intenția Austriei de a trimite un corp de armată în Basarabia, recent anexată de ruși, si cu scopul de a crea condițiile unei eventuale anexări a Moldovei, perspectiva ce a alarmat în așa măsură cercurile conducătoare otomane, încât au declarat că gestul ar fi echivala cu declanșarea unui război austro turc218. Totuși, Austria era și ea direct interesată în determinarea Porții Otomane să adere la Coaliția antifranceză, deși ea se află, încă, la acea dată, în tabăra
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
10 septembrie, 10 octombrie și 10 decembrie 1814, în loc. cît. lor la cotele existente la acea dată era un avantaj, deloc de neglijat. Mai ales că, în împrejurările în care prăbușirea Imperiului Napoleonian devenise un fapt împlinit, atenția cercurilor conducătoare otomane era reținută de necesitatea de a sesiza termenii în care urma să se încheie pacea generală pe Continent, parafata, de altfel, la 30 mai 1814230. În vederea reglementării noului raport de forțe pe Continent și, pe cale de consecință, instaurarea unui nou
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fi fost deșarte, datorită opoziției categorice a rușilor care au obținut, așa cum și-au propus, "le consentement du Congrès de terminer leurs différends avec la Porte sans qu'aucune Puissance s'en mêlât" (s. Ven.C.)231. Astfel că Poartă Otomană și-a văzut, încă o dată, zădărnicite toate eforturile de a se integra în sistemul politic european, locul în care își căutase adăpostul față de pericolele care amenințau integritatea teritorială a Imperiului Otoman și, chiar, dispariția să de pe harta politică a Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în uniune personală cu Suedia, statut care a fost confirmat, după cum se știe, de hotărârile Congresului de la Viena. În sfârșit, politica imperiala a lui Napoleon Bonaparte și reacțiile marilor puteri europene au avut drept consecință năruirea tuturor speranțelor cercurilor conducătoare otomane care, după pacea de la Iași, din 9 ianuarie 1792, au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a include Imperiul Otoman în sistemul politic european, ca factor activ al acestuia. Un sistem în care Imperiul Otoman își căutase
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
vechi și chiar croni‑ carii și monahii ruși și greci consemnează toate acestea În letopisețele vremii. Această mănăstire a fost mai târziu extinsă și mărită cu ajutorul daniilor venite din Rusia. O dată, sfântul a acționat ca mijlocitor și În timpul dom‑ niei otomane. Un doctor de la curte avea o singură fată, care era posedată de un demon. Doctorul de la curte, un papistaș, nu știa cum ar putea remedia situația. A afirmat că ar da orice În schimbul mântuirii fetei. În această perioadă, bătrâ‑ nul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Bulgaria e Romania, editată la Siena în 1791, să fie întocmită tot de V.). Mavrogheni, sporind obligațiile financiare ale boierilor către Poartă și știindu-l ostil (V. chiar a fost, la 1786, autorul unui memoriu, un „arz”, ce denunța autorității otomane abuzurile domnitorului, iar în anul următor s-a aflat printre demnitarii care au propus Guvernului imperial de la Viena - ca soluție-limită în fața nedreptății - anexarea Țării Românești), refuzase cererea acestuia de a se „strămuta”, odată cu izbucnirea conflictului armat austro-turc din 1787, la
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Occident), religioasă (Suflet/ Trup), istorică (Bizanțul dual) și ontologică (cosmo- / antropocentrism) alcătuiesc, conjugate și articulate până la nivelul capilarelor un ancadrament în interiorul căruia s-a nșscut și s-a dezvoltat acest arhetip comportamental în fiecare dintre cele trei vârste istorice - bizantină, otomană (balcanică) și modernă (sud-estică). "Omul dublu" ca și produs al unei situații de destin colectiv specifică la nivel tipologic eternizatul parcă echilibru instabil. Așa cum fragilitatea construcției a condus, aici, în revers, la mitizarea legendei despre Meșterul Manole, la fel, provizoratul
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
avea încă multe de făcut în domeniul relațiilor externe și al tulburărilor din interiorul imperiului. Nu peste mult timp avea să se ivească o serie de noi crize, începînd cu atacul italienilor asupra regiunii Tripoli, care în 1911 era vasală otomană. Învinsă și în acest război, puterea de la Constantinopol a fost nevoită să fie de acord cu cedarea provinciei africane și cu ocuparea de către Italia a Insulelor Dodecanese locuite de greci. Pericole și mai mari vor apărea în Albania și în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
s-a folosit de prilejul oferit de Războaiele Balcanice pentru a rămîne în posesia Insulelor Dodecanese ocupate anterior. În ciuda acestor acțiuni, regimul Junilor Turci nu era nici el gata să intre într-un conflict armat. Cu toate că în anii anteriori armatele otomane reușiseră de obicei să învingă forțele militare balcanice, de data aceasta combinația era prea puternică. De partea statelor balcanice, cele mai importante lupte au fost purtate de armata bulgară, care era nevoită să țină piept principalelor forțe otomane din Tracia
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
celor mai importante triburi au sprijinit conspirațiile britanicilor îndreptate împotriva Constantinopolului. Singura victorie militară importantă a otomanilor a fost cea repurtată asupra forțelor britanice în Dardanele. Liman von Sanders, din nou comandant al Primului Corp de Armată, a condus defensiva otomană împreună cu Mustafa Kemal, a cărui ascensiune rapidă a început în aceste împrejurări, la momentul respectiv fiind colonel al forțelor turcești. Revoluția rusă din 1917 și încetarea luptelor pe frontul de răsărit au diminuat în mare parte presiunile asupra Porții. Cînd
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mare. La concurența istorică a marilor puteri s-au adăugat acum conflictele dure dintre naționalități, care mocniseră în cea mai mare parte în perioada otomană. Trasarea granițelor statelor balcanice era deosebit de dificilă; atît sub stăpînire habsburgică, cît și sub cea otomană, populațiile se amestecaseră. Drept urmare, toate statele noi erau într-o măsură mai mare sau mai mică multinaționale. În plus, nici una din conducerile naționale nu era mulțumită de frontierele ei; fiecare stat avea o serie de pretenții asupra teritoriilor vecinilor lui
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dass er Kontakt mit den europäischen aufklärerischen Ideen nahm und seine eigene Überzeugung stärkten. Als Aufklärer blieb er dem Josephinismus verbunden, da er der Meinung war, dass der einzugehende Weg des österreichischen josephinistischem Reformismus, ein besserer als der russische oder otomane Weg sei, und zum Fortschritt der rumänischen Nation auf dem Wege der Zivilisation führen würde. Sein Auftritt im politischen Leben erfolgt gleichzeitig mit einem Krisenmoment, als die Teilung der Bukowina zwischen Siebenbürgen und Galizien zur Frage gestellt wurde. Dieser Plan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
tronul străluciților domni români ortodoxi, nu prinți nemți catolici"481. Încercând să transmită populației o stare de liniște, guvernul român anunța printr-o proclamație, la 30 martie, lipsa oricărui suport pentru informațiile referitoare la o posibilă intervenție armată rusă sau otomană în Principate. Pentru ca mesajul astfel transmis să aibă credibilitate, legătura de rudenie a noului domnitor cu două mari familii europene era bine subliniată 482. O caracteristică a apelurilor adresate în preajma plebiscitului era accentul pus pe dispariția, în perioada ulterioară venirii
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
iar în stânga sus, o lună din argint în creștere. În partea inferioară, pe câmp albastru este reprezentată o fascie undata din argint. Semnificația elementelor însumate: Leul cu braț înarmat, caracteristic Banatului Timisan, simbolizează apărătorii ținutului și ai creștinătății împotriva armatelor otomane; leul poartă sabia victorioasa a lui Pavel Chinezu, comite de Timiș. Zidul din aur simbolizează cetatea Timișoarei. Soarele din aur simbolizează, prin poziția sa, țelurile înalte pentru care au luptat eroii acestui ținut. Luna din argint reprezintă perechea soarelui. Fascia
HOTĂRÂRE nr. 541 din 30 mai 2002 privind aprobarea stemei judeţului Timiş. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142527_a_143856]
-
tronul străluciților domni români ortodoxi, nu prinți nemți catolici"481. Încercând să transmită populației o stare de liniște, guvernul român anunța printr-o proclamație, la 30 martie, lipsa oricărui suport pentru informațiile referitoare la o posibilă intervenție armată rusă sau otomană în Principate. Pentru ca mesajul astfel transmis să aibă credibilitate, legătura de rudenie a noului domnitor cu două mari familii europene era bine subliniată 482. O caracteristică a apelurilor adresate în preajma plebiscitului era accentul pus pe dispariția, în perioada ulterioară venirii
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
vechi și care s-a imprimat atât de mult în mentalul societății românești de astăzi (o spunem riscând să anulăm la final nota optimistă) este sentimentul inutilului asumat ca detașare de lumea realului. O PARALELĂ NECESARĂ : ATITUDINI POLITICE ROMANO-BIZANTINE ȘI OTOMANE FAȚĂ DE SPAȚIUL ETNIC ROMÂNESC În complicatele raporturi politico-diplomatice și militare din a doua jumătate a secolului al XVII-lea dintre marile puteri europene și Imperiul Otoman, determinate, în principal, de politica ofensivă a otomanilor, de învăluire a flancului estic european
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cavaleriile care luptau în ariergardă, unele cantonate în Rumelia, la care adă ugăm trupele de avangardă - acângii, în număr de până la 50.000 în secolul al XVI-lea. În sfârșit, fără să socotim sistemul de apărare prin cetăți și marina otomană care-și are începutul la 1390, adăugăm corpul de cavalerie deli (nebună, românescul diliu), cavalerie ușoară, asemănătoare akângiilor din Rumelia, și avem o imagine de ansamblu asupra unei forțe militare redutabile, capabilă să învingă și să supună voinței sultanului țări
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Mahomed al-II-lea, sultan temut și ambițios al Imperiului Otoman, dorea să îngenuncheze multe țări între care și Moldova. Enervat că îndrăznețul voievod Ștefan atacă Țară Românească, deoarece voievodul trădător de neam, Radu cel Frumos, era fidel supus al Porții Otomane și de faptul că Moldova nu plătea tributul stabilit, sultanul Mahomed porunci supușilor să-i trimită domnitorului următoarea somație: “De data asta, să aduci tu însuți haraciul, așa cum îl aduce și beiul Țării Românești, ca să știm cum stai tu cu
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
limbii ainu280 (vezi notele la p. 181). 6.5.2.1. Grupul turcic 40 de limbi (Ethnologue) și aproximativ 200 de milioane de vorbitori. Lars Johanson 281 împarte limbile turcice în șase ramuri: 1. Ramură sud-vestică (oguz): - pecenega (limba moartă) - otomană sau turcă veche (limba moartă) - turcă (osmanli) 60 mîl. în Turcia și Cipru - găgăuza (200.000 de vorbitori - turci creștinați - în Moldova și Ucraina) - azera sau azerbaijana (22 mîl. în Iran și Azerbaidjan) - turkmena (4 mîl. în Turkmenistan, Iran, Irak
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ospitalier și militar austriac, fondat în 1128. 10 Aceeași tactică de luptă este folosită și în țările române. Fără a se servi de mercenari, domnii români din secolele XIV-XV adoptă tactica evacuării așezărilor, a pîrjolirii recoltelor, hărțuiesc permanent dușmanul (armatele otomane), cu dese atacuri surprinzătoare desfășurate, de regulă, noaptea. 11 "Routiers" sau "ecorchieurs" desemnează în Evul Mediu cete de soldați prădători care devastează Franța în timpul lui Carol al V-lea și Carol al VI-lea. 12 Termenul "tenure" se referă la
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
imperii, fiecare din acești vecini lacomi dorea să-l stăpânească. De aceea, a fost mult mai mult un teritoriu al războiului decât al păcii. A fost, rând pe rând, sub stăpânire egipteană, asiriană, persană, greacă (seleucidă), romană, bizantină, arabă, cruciată, otomană (1516-1918). Între cele două războaie a fost sub administrație franceză și abia în 1941 a devenit independent sub numele de Liban. Moștenirea lăsată de o istorie atât de încărcată a fost pe măsură. În primul rând, din punct de vedere
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
lipsesc, arheologul pică peste un calendar descompletat. Niciun vestigiu din secolele I-IV d. Hr. Nici dintre secolele VIII-XII. Aproape nimic dintre secolul al XIV-lea și nici din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Îndelungata stagnare mamelucă și otomană barând drumul oricărei incursiuni arhitecturale până în anii 1830, naosul înalt gotic, frontonul triunghiular clasic, voluta barocă au lăsat să le scape rândul, astfel încât era industrială, în care s-a înălțat cea mai mare parte a acestui decor, a putut să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și atorităților locale, care ar putea servi istoriei acestui colț de lume, în care am trăit și noi, subt aceiași apărare a imperiului roman. Toată populația slavă din Dalmația, Bosnia, Herțegovina, Munte-Negru, Sârbia, Macedonia a trăit veacuri subt aceiași impilare otomană. Din raporturile mai vechi între slavii care au trecut vreme de secole spre sud, fiind într-o lungă epocă în vecinătate și necontenit contact cu românii din Dacia, a rezultat un amestec de sânge, și o influență importantă din punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Transilvaniei și guvernatorul regatului ungar se gândise să pună în Moldova un partizan al politicii sale în locul lui Petru Aron. Planul urma să fie realizat cu sprijinul lui Vlad Țepeș. Prin această înscăunare se încerca realizarea unității românilor în fața ofensivei otomane. Petru Aron știa, deci, de unde vine primejdia, dar nu bănuia că deznodământul va veni atât de repede. Cu toate acestea, Petru Aron n-a putut să respingă încercarea nepotului său Ștefan de a dobândi domnia Moldovei. Cam în același timp
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Sus (Vicovul) și-l dăruia Putnei. Aceasta este prima danie pe care Ștefan o face mănăstirii sale. Campania din 1467 Pentru Ungaria, ca și pentru Țările Românești, problema principală pe plan politic și militar o constituia lupta împotriva ofensivei otomane. Iancu de Hunedoara a înțeles acest lucru, nu însă, și fiul său Matei. Lipsa de perspicacitate a acestuia, faptul că el subordonează visurilor sale de mărire toate resursele țării, în loc să le utilizeze pentru apărarea ei față de cel mai periculos dușman
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]