142 matches
-
ținem cont de întregul context al epistolei pe care o analizăm, se pare că da. 221 Pe această temă s-ar putea menționa cu unele noi aspecte frumoasa teză a lui N.I. HERESCU, Le sens de l'épitaphe ovidienne, în "Ovidiana" cit., p. 420-442. 222 Despre conceptul de libertate la Ovidiu s-a mai vorbit și se va mai vorbi în cele ce urmează. Se pare că sulmonezul confundă, voit sau nu, conceptul de libertate politică cu cel de libertate morală
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
p. 23. 247 În Suetonius (Tib., 61, 3) Brutus este asociat cu celălalt cezaricid, Cassius: ... quod Brutum Cassiumque ultimos Romanorum dixisset. A se vedea și procesul lui Cremutius Cordus sub Tiberiu, strâns legat de "ultimul dintre romani", în N.I. HERESCU, Ovidiana cit., p. 440 sqq., unde se fac importante comparații cu Ovidiu, dar nu în sensul celor prezentate de noi aici. 248 Cf. GELZER, art. în RE, 53) M. Iunius Brutus, col. 773 sqq. 249 Despre M. Junius Brutus, cfr. și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să fi avut cel puțin afinități de gândire cu Sulmonezul în materie de "libertate" literară (inclusiv politică), fapt asupra căruia vom reveni în cele ce urmează. 302 Cf. E. LOZOVAN, Ovide et le bilinguisme (cu Note de N.I. HERESCU), în Ovidiana cit., p. 396 sqq. 303 Cf. SUETONIUS, De illustr. Gramm., XX; E. RIPERT, op. cit., notă la respectivele elegii din Tristele, III, XI și IV, IX. 304 Cf. A. ROSTAGNI, op. cit., II, p. 219; S. D'ELIA, op. cit., p. 150, nota
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
I, II, 140-141, 150. 318 Ex Ponto, III, I, 75-76. 319 Ibid., v. 78. 320 Tristia, I, VI, 25. 321 Cum rezumă SCHOLTE, ibid. 322 Cf. GROAG, op. cit., col. 1788. 323 Tr. III, III, 73-76. Asupra semnificației profunde a epitafului ovidian, cf. N.I. HERESCU, în Ovidiana cit., p. 420-442. 324 Tristia, IV, III, 81-84. Accept textul lui Ripert. Cel al lui Merkel prezintă unele diferențe: ... freta est/ Et patet... area magna tuas. 325 Mai mult, cum se va vedea lucru care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ex Ponto, III, I, 75-76. 319 Ibid., v. 78. 320 Tristia, I, VI, 25. 321 Cum rezumă SCHOLTE, ibid. 322 Cf. GROAG, op. cit., col. 1788. 323 Tr. III, III, 73-76. Asupra semnificației profunde a epitafului ovidian, cf. N.I. HERESCU, în Ovidiana cit., p. 420-442. 324 Tristia, IV, III, 81-84. Accept textul lui Ripert. Cel al lui Merkel prezintă unele diferențe: ... freta est/ Et patet... area magna tuas. 325 Mai mult, cum se va vedea lucru care confirmă ce-am afirmat deja
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
p. 33. 348 Conform lui Ovidiu, se pare că, printr-o etimologie fantastică analogă, și Circus Maximus s-ar referi la cognomen Maximus al domus Fabia. 349 WADE C. STEPHENS, Two stoic heroes in the Metamorphoses: Hercules and Ulysses, în "Ovidiana" cit., p. 273-282. 350 SENECA, De const.sap., 2, 1, citat de WADE C. STEPHENS, op. cit., p. 273. 351 Cfr. V. USSANI, op. cit., p. 373. 352 A se vedea supra, p. 150-151. 353 Cum fac Silius Italicus și Juvenal (dar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Celsus sau lui Atticus, după cum cred alții. 393 Cfr. GROAG, ibid., col. 1788. 394 Poate la v. 7 se dorește sugerarea faptului că Maximus este demn pentru purpura (imperială). 395 R. MARACHE, La révolte d'Ovide exilé contre Auguste, în "Ovidiana" cit., p. 412-419. 396 TACITUS, Ann., III, 54. Cfr. BOISSIER, op. cit., p. 69-70. Despre domnia lui Nero, v. TACITUS, Ann., XIV, 48. 397 Vers citat de A. ROSTAGNI, Del Sublime, XLIV, 1-3. Vezi și considerațiile făcute de noi în lucrarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din imediata apropiere, fiecare adunîndu-se după neam și fire: ... stejarul cel cu frunză semeață și teiul cel moale și fagul Și feciorelnicul laur, plăpînzii aluni, apoi frasini Buni pentru suliți, venit-au de față. În alt pasaj din același text ovidian aflăm că, la cîntarea lui Orfeu, păsările și fiarele pădurii s-au alăturat arborilor constituind o unitate însuflețită: Astfel de arbori a strîns cîntărețul în jur și-n mijlocul Cetei de fiare și multelor păsări ședea. Încercîndu-și Coardele lirei de-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de a începe, de fiecare dată, să explice origini, principii și perspective ale oricărei gândiri și ale oricărei activități consecvente și coerente. În Jurnalul lui Ovidiu, sacralizarea naturii vegetale și animale - situată perfect în linia și în spiritul originarelor Metamorfoze ovidiene - și, pe de altă parte, proiectul de a include omul în limbajul materiei, facându-l să ia act de corporalitate, de suferință, de moarte, dar și de contururile unei metempsihoze (fie și în funcție psihoterapeutică de autoanaliză), capătă profilurile unui anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
elegiac de factura Ovid-Catul-Properțiu. Frigul ținuturilor critice, mormintele, ceea ce întunecă existența sub soarele mediteranean și printre albele coloane, acestea sunt ideile poetice ale elegiacului, clasic nu în decor ci în substanță. Teroarea de mări negre, zăpezi și vânt aspru e ovidiană: Gazetele din Urbe au avut dreptate Scriind că astăzi apele vor fi-nghețate. Ieri, toată noaptea, cu tridentul său, Neptun Le-a frământat și răscolit ca un nebun. O! cum gemeau, prin vânt, plângând cu aspră voce Năvarnica Lycorias și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
liberă, urmând moda antologiilor sapiențiale, a unor „sentințe” culese din opera lui Ovidiu - cele mai multe din Ex Ponto -, poet cultivat de umanismul occidental și românesc (îndeosebi de Miron Costin). Parafrazele, tratate diferit în fiecare limbă, conferă sensuri modificate și îmbogățite maximelor ovidiene. Textul se revendică, prin motive tematice, alegorii (existența, moartea) și procedee de virtuozitate tehnică, din recuzita barocului. Alteori, „sentințele” devin mai fluente și comprehensibile sub influența liricii populare: „Ce-i făgăduială/ Fără dăruială?/ Trecătoare brumă,/ Fum, vânt, prah sau spumă
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
umbrit/ doi amorezi odată, ei vecinic s-au iubit"167. Englezul John Dryden (Baucis and Filemon, 1699) este și mai fidel decât La Fontaine în selecția fabulelor vechi și moderne (chiar dacă el scrie 200 de versuri, adică dublu față de modelul ovidian). Câteva invenții interesante sunt totuși introduse de el, cum ar fi faptul că pe lângă că paharele se umplu singure, ele mai și sar pe masă: "Fill'd without, and of their own accord Ran wihout fee, and danc'd about
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ospitalitatea sa păstrează demnitatea umană în fața barbariei războiului, violenței sale obligatorii. El face din coliba sa un loc de pace. Ospitalitatea devine un conflict tragic pentru acest cuplu realist, apărând cu toate acestea o imagine ideală a omenirii. Ficțiunea poetică ovidiană, impregnată de melancolie bucolică se degradează în realismul poeziei adevărului omenesc. Dorința de Itaca Itaca ultima oprire, visată de-a lungul timpului este locul în care timpul devine ospitalier. Fiindcă dacă Itaca este ținta, capătul călătoriei, locul care alimentează dorul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sq. 159 La Flaubert, Sfântul Iulian est singur și trăiește într-o sărăcie absolută (el nu are decât un culcuș de frunze uscate și trei vase de lut) și s-ar putea foarte bine să fie o aluzie la urciorul ovidian, fiindcă sfântul Iulian descoperă, când caută urciorul, "o aromă care îi dilată inima și nările". Era niște vin: ce descoperire!" Desigur, pusnicul ar fi putut să uite de urcior, dăruit poate de vreun călător ca mulțumire pentru trecerea cu barca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a glumi: "Am subscris, cu voluptate, la asta opinie și am promis să meditez pentru mai tarziu. I se amână și un poem, "Provinciala I": și pe bună dreptate. E cu totul inactuala, pe lângă faptul că vorbește de-o iarnă ovidiana, în plină vară. Iată un cărturar care înțelege totul și se străduiește să prezinte acapararea comunistă a culturii că o evoluție aproape liniștită. Mai iritat se arătă el față de unii colegi de-ai săi care iau cu suplețe trenul noii
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
Din anul 1944 s-a aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franța, unde a fost animatorul mișcării literare din exilul românesc și a funcționat ca profesor universitar de latină, primind recunoașterea unor latiniști de valoare internațională (a coordonat vol. "Ovidiana" - Paris, 1958 - editat cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la nașterea poetului latin Ovidiu).
Niculae I. Herescu () [Corola-website/Science/297904_a_299233]
-
de cercetarea modului de răspândire a valorilor universale la românii din Ardeal, elaborând volumele "Timotei Cipariu și Italia" (1943), "Slavici și Confuciu" (1948), "Turgheniev la românii din Ardeal" (1948), "Schiller la românii din Transilvania" (1955), "Coșbuc și Longfellow" (1957), "Ecouri ovidiene în literatura română din Transilvania" (1958). A analizat în volumul "Literatura Transilvaniei" (1944) schimburile de idei între Transilvania și celelalte provincii românești și pătrunderea valorilor moderne în literatura română din Ardeal. Profesorul clujean Mircea Curticeanu i-a cercetat cu minuțiozitate
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]