409 matches
-
dramaturgului : „În București bani nu mai au decât jidanii”, cum Îi scria În 1908 Mateiu Caragiale unui prieten de la Paris <endnote id="(895, p. 587)"/>. Monedele de aur (galbenii) erau câteodată falsificate de calpuzani. Evident, adesea erau acuzați zarafii evrei : „Ovreiul dracului, bată-l Maica Domnului - blestema câte un boier român pe la mijlocul secolului al XIX-lea -, uite colo câtă bucată de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau : „afurisitu de jidov
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
57)"/>. Pe la 1700, de pildă, din condica de venituri și cheltuieli a lui Brâncoveanu Vodă rezultă că mulți dintre creditorii săi istanbulioți (vreo 12 din 17, deci 70%) erau „jidovi” : David jidovul Cavitul, Iuda Musaban, Tabia jidovul, „Mentes i Avram, ovreii”, Banc - „neguțător frânc”, Hagi Dovleg, David Cavason ovreiul, Medim, Menahim Psimon ovreiul, Antonie Paspatu, Simon Cucul, Avram Iacov, Isaac și Abraam Haruha, Aron, Abraam Iacul <endnote id="(822, p. 375)"/>. În ceea ce privește secolul al XIX-lea, Ion Ghica Își aduce aminte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
venituri și cheltuieli a lui Brâncoveanu Vodă rezultă că mulți dintre creditorii săi istanbulioți (vreo 12 din 17, deci 70%) erau „jidovi” : David jidovul Cavitul, Iuda Musaban, Tabia jidovul, „Mentes i Avram, ovreii”, Banc - „neguțător frânc”, Hagi Dovleg, David Cavason ovreiul, Medim, Menahim Psimon ovreiul, Antonie Paspatu, Simon Cucul, Avram Iacov, Isaac și Abraam Haruha, Aron, Abraam Iacul <endnote id="(822, p. 375)"/>. În ceea ce privește secolul al XIX-lea, Ion Ghica Își aduce aminte de „evrei desculți” deveniți „bancheri mari În Londra
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Brâncoveanu Vodă rezultă că mulți dintre creditorii săi istanbulioți (vreo 12 din 17, deci 70%) erau „jidovi” : David jidovul Cavitul, Iuda Musaban, Tabia jidovul, „Mentes i Avram, ovreii”, Banc - „neguțător frânc”, Hagi Dovleg, David Cavason ovreiul, Medim, Menahim Psimon ovreiul, Antonie Paspatu, Simon Cucul, Avram Iacov, Isaac și Abraam Haruha, Aron, Abraam Iacul <endnote id="(822, p. 375)"/>. În ceea ce privește secolul al XIX-lea, Ion Ghica Își aduce aminte de „evrei desculți” deveniți „bancheri mari În Londra și Paris”, care au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
educația și natura evreului Îl fac așa Încât inima lui nu bate decât la sunetul aurului, restul este mut pentru el” ; <endnote id="cf. 417, p. 12"/>), dar și de somități culturale de talia lui B.P. Hasdeu : „Oricum să fie, el [= ovreiul] este cămătar mai Întâi și mai presus de toate”. Orice ar face, el este „judan usurier”. Hasdeu ajungea la această concluzie În urma analizei făcute celor „trei ovrei” din literatura universală : Shylock al lui Shakespeare, Gobseck al lui Balzac și Moise
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și de somități culturale de talia lui B.P. Hasdeu : „Oricum să fie, el [= ovreiul] este cămătar mai Întâi și mai presus de toate”. Orice ar face, el este „judan usurier”. Hasdeu ajungea la această concluzie În urma analizei făcute celor „trei ovrei” din literatura universală : Shylock al lui Shakespeare, Gobseck al lui Balzac și Moise al lui Alecsandri. Pentru Hasdeu, „Înrudirea cea mai cate gorică” a acestor personaje constă În faptul că „sunt câteși trei cămătari”. Camăta este „ocupațiunea cea națională” a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din literatura universală : Shylock al lui Shakespeare, Gobseck al lui Balzac și Moise al lui Alecsandri. Pentru Hasdeu, „Înrudirea cea mai cate gorică” a acestor personaje constă În faptul că „sunt câteși trei cămătari”. Camăta este „ocupațiunea cea națională” a „ovreiului”, conchide Hasdeu <endnote id="(246, p. 45)"/>. Nu numai concluzia lui B.P. Hasdeu este eronată, dar și premisa pe care se Întemeiază : Jupânul Moise, personaj din piesa Lipitorile satului de Vasile Alecsandri, nu este cămătar, ci cârciumar („orândarul satului”, cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
datoria față de Dumnezeu, nimicindu-i mintea ca să uite de datoriile și drepturile cetățenilor, slăbindu-i corpul și scurtându-i viața” <endnote id="(417, p. 7)"/>. Același tip de retorică folosește și Ion Ghica (fost prim-ministru) atunci când vorbește despre „cârciumarii ovrei”, pe care „Îi lăsăm să corumpă și să omoare” oamenii „cu fel de fel de băuturi otrăvitoare”. Într-un text redactat la Londra În 1884, Ghica Își pune propriile gânduri În gura unui imaginar prieten englez : „Crezi că putem lăsa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
profesiuni la sate - și că otrăvitorii cu basamac [= rachiu inferior] nu sunt ei” <endnote id="(298, p. 282)"/>. În acei ani, principalii propovăduitori ai legendei otrăvirii băuturilor de către evrei au fost doi medici profund antisemiți : C. Șumuleanu și N. Paulescu. „Ovreii, ca niște duhuri rele - scria N. Paulescu -, falsifică băuturile și le otrăvesc cu diverse ingrediente.” Șumuleanu amintea În 1911 „acidul salicilic” printre ingredientele folosite de evrei În vin, iar Paulescu susținea În 1913 că unii „jidani” au fabricat vin „cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei În vin, iar Paulescu susținea În 1913 că unii „jidani” au fabricat vin „cu drojdie, glicerină, zahăr și alcool”, pe care autoritățile „l-au confiscat și distrus”. Cât despre „otrăvirea băuturilor tari”, cei doi susțineau că un oarecare „cârciumar ovrei Iancu” vindea rachiu făcut din „eter sulfuric [ ? !], În care e dizolvat un ulei esențial, anemonolul [ ? !], ce este foarte iute și posedă o mare putere vezicantă”. Cei doi au susținut că evreii nu pun „vitriol” În băuturi, ci comercializează unele rachiuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dughiană prin mahalale și străbat țara câte zece Într-o căruță cu un cal” <endnote id="(428, pp. 203-204)"/>. De regulă, o gloabă care „merge În trap ostenit”, un cal „cărămiziu, slab, cu coastele și șoldurile ieșite”, trăgând trăsura unui „ovrei” din Moldova (un „jupân cu perciuni, cu barba și mustățile roșcate”), ca În romanul sadovenian Floare ofilită, publicat În 1905 <endnote id="(377, p. 142)"/>. Exista, desigur, și o imagine civilizată a transportului cu trăsura organizat de evrei. În mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de sabat Multe bâlciuri se desfășurau duminica, ceea ce Îi obliga pe oameni să călătorească sâmbăta. Pentru un evreu practicant, un asemenea act era de neimaginat. Țăranul român avea o veche zicală, care „să zice pentru cei fără noroc” : „O dată vrură ovreii să călătorească șî să Întâmplă [să fie] sâmbătă”. Așa sună una dintre pildele „adunate dă dumnealui dvornicul Iordache Golescul”, În prima jumătate a secolului al XIX-lea <endnote id="(179, p. 175)"/>. O zicală similară este atestată și la greci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
văzut, imaginea evreului comerciant, cămătar sau cârciumar este tipică, pe când cea a evreului meseriaș este atipică. În schimb, imaginea evreului agricultor (sau cioban) este de neînchipuit. O veche zicală românească reflectă această percepție : „O să se Întâmple când s-or Întoarce ovreii de la seceră” <endnote id="(3, p. 51)"/> sau „când vor ieși jidanii la seceră” <endnote id="(39)"/>, adică niciodată. Ion Ghica a combinat această imagine cu cea a evreului fricos : „când plecase ovreii la secere și s-a Întors speriați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
O să se Întâmple când s-or Întoarce ovreii de la seceră” <endnote id="(3, p. 51)"/> sau „când vor ieși jidanii la seceră” <endnote id="(39)"/>, adică niciodată. Ion Ghica a combinat această imagine cu cea a evreului fricos : „când plecase ovreii la secere și s-a Întors speriați de o pisică” <endnote id="(824, p. 365)"/>. În folclorul polo nez se regăsesc formule asemănătoare : „E Îndemânatec precum un evreu la munca câmpului” <endnote id="(127, pp. 89-90)"/>. Astfel de zicale acoperă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Basarabia „fluxul populației evreiești se Întinde mereu și spre sate” <endnote id="(674, p. 231)"/>. La rândul său, Mircea Eliade se plângea În 1937 că „evreii au cotropit satele Maramureșului și Bucovinei” <endnote id="(675, p. 55)"/>. „Luați-ne ovreii de la sate... ori plecăm noi !”, se scria cu litere mari În ziarul Porunca Vremii, la sfârșitul anilor ’30. În Bucovina și În Maramureș, evreii nu s-au ocupat doar de agricultură și de creșterea animalelor (oi, cai, gâște etc.), ci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
situația, prin proverbe de genul „Evreul de-i deștept e deștept și de-i prost e prost” <endnote id="(300)"/>. Caracterul generalizator al stereotipului privind inteligența evreului rezultă cât se poate de limpede dintr-un răspândit proverb românesc : „Grec galanton, ovrei prost și țigan cinstit nu se poate” <endnote id="(3, p. 44)"/>. Un proverb identic cu acesta este atestat și În paremiologia maghiară <endnote id="(107, p. 120)"/>. Zicale mai mult sau mai puțin asemănătoare se regăsesc și În folclorul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În paremiologia maghiară <endnote id="(107, p. 120)"/>. Zicale mai mult sau mai puțin asemănătoare se regăsesc și În folclorul altor popoare europene : „Nici evreu prost, nici iepure leneș [nu se poate]” (proverb spaniol) ; „Ai văzut vreodată vacă verde și ovrei prost ?”, Numai un evreu poate Înțelege ceva din Încâlceala asta” (zicale germane) <endnote id="(3, p. 67)"/> ; „Înțelept ca un evreu” <endnote id="(127, p. 91)"/> ; „Învățat ca un rabin” <endnote id="(302, p. XLIV)"/> sau „Deștept ca un rabin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Atunci când Își urmărește profitul - scria cronicarul spaniol Ibn Verga la sfârșitul secolului al XV-lea -, evreul este inteligent și viclean” <endnote id="(455, II, p. 161)"/>. Evreul este inteligent, harnic și cumpătat : „Prin muncă și economie și deci prin galbeni, [ovreiul] a ajuns la un fel de egalitate cu boierimea noastră”, susținea, la rândul său, Alecu Russo În 1840. Dar „șărlătăniile, șiretlicurile și Înșelăciunile lui par a-i alcătui caracterul național” <endnote id="(366, pp. 109 și 131)"/>. Evreii sunt „un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
135-149 ; 67, p. 179"/>). Într-o nuvelă a aceluiași prozator (Contravenție, 1912), evreul Iosif Bailer, vânzător de gaz, este un personaj simpatic tocmai „pentru că nu seamănă de loc a ovreiu [...]. N-are nici agerimea de minte, nici istețimea, nici Îndrăzneala ovreilor, nici mai ales ahtiarea lor după bani” <endnote id="(766, p. 137)"/>. Unii scriitori au asociat „viclenia naturală” a evreului cu cea a vulpii din blana căreia se fac tradiționalele căciuli evreiești. Astfel, șiretenia este localizată atât În capul evreului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aceeași epocă despre mila pe care i-o insuflă evreul - „această ființă degradată și rătăcitoare, alungată de pretutindeni, vârându-se și plictisind, ființa aceasta pe care societatea a pus-o la index” -, Alecu Russo pare să continue ideea economistului francez : „Ovreiul [din Moldova] e bătut și batjocorit de mulțime, josnicia lui târâtoare stă În fața netoleranței și a prejudecăților sălbatice ale norodului, el n-are demnitatea amară a raselor decăzute ; frica lui a ajuns proverbială” <endnote id="(366, p. 109)"/>. Când evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidan fricos, să nu te caci În pantaloni... Fii țăran, ovreiașule” <endnote id="(311, pp. 14 și 25)"/>. „E un adevăr elementar că evreul poate fi bătut oricând de oricine - constata cu obidă F. Aderca -, ba și copiii știu că «ovreiul e fricos»” <endnote id=" (510, p. 151)"/>. Șulăm, vânzătorul ambulant de gaz dintr-o nuvelă a lui Liviu Rebreanu (Cumpăna dreptății, 1923), pare să fie prototipul acestei imagini <endnote id=" (263, p. 220)"/>. Scriitorul evreu care a Încercat să detalieze
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dintr-o nuvelă a lui Liviu Rebreanu (Cumpăna dreptății, 1923), pare să fie prototipul acestei imagini <endnote id=" (263, p. 220)"/>. Scriitorul evreu care a Încercat să detalieze chestiunea a fost Ronetti Roman, În textul Două măsuri, publicat În 1898 : „Ovreiul cela cu caftanul și perciunii, smerit și sfiicios, lunecând ca umbra și temându-se de fiecare umbră, cu ochii pe jumătate Învăluiți, ascuns În sine, parcă ar cloci o taină și i-ar fi frică să nu i se ghicească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cela cu caftanul și perciunii, smerit și sfiicios, lunecând ca umbra și temându-se de fiecare umbră, cu ochii pe jumătate Învăluiți, ascuns În sine, parcă ar cloci o taină și i-ar fi frică să nu i se ghicească - ovreiul cela este un fenomen unic În istoria omenirii. Ars pe rug, căznit cu unelte Înspăimântătoare, jefuit și alungat, prigonit pretutindeni, de râsul oamenilor și de batjocura copiilor, tremurând noaptea de grija zilei de mâine, și ziua de groaza ce-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prigonit pretutindeni, de râsul oamenilor și de batjocura copiilor, tremurând noaptea de grija zilei de mâine, și ziua de groaza ce-i poate aduce noaptea, el totuși trăia ca mai-nainte, ceva mai smerit, ceva mai sfiicios, dar tot el - ovreiul” <endnote id="(650, p. 71)"/>. Cel care a deplâns, Într-adevăr, proverbiala resemnare a evreilor a fost poetul Haim Nahman Bialik. Vizitând Chișinăul după cumplitul pogrom din 1903, el a compus celebrul poem Orașul măcelului. Bialik nu deplângea nici violența
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al căror număr e mare - scria Alecu Russo despre Iașii și locuitorii lui În 1840 -, Își strigă marfa, ducând după ei din uliță În uliță, din ogradă În ogradă, o potaie de câini, care par a avea, mai ales asupra ovreilor, aceleași prejudecăți sălbatice și brutale pe care le are poporul nostru” <endnote id="(366, p. 127)"/>. Or, pentru țăranul român, „omul pe care-l latră câinii vrăjmaș e răutăcios” <endnote id="(184, p. 420)"/>. Această imagine cotidiană a devenit un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]