728 matches
-
găsesc în fond în stare redusă, iar la contactul cu apa are loc ionizarea (evident, dacă ΔG < 0), adică oxidarea, până la echilibrarea caracterului redox al apei, respectiv al produșilor de ionizare/oxidare ai metalului. Este evident că, atâta timp cât metalul se oxidează, comandamentul conservării caracterului redox al sistemului determină ca apa (de fapt soluția) să se reducă. O dovadă experimentală se va prezenta în §3.2.1 în legătură cu figura 87. Tot în cursul acestui proces, oxigenul dizolvat în apă (în celălalt segment
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
nevoile de microelemente, ca Mg și Fe, ale ciupercilor [84] sunt asigurate tocmai de atacul metalului de către acești acizi. Unii fungi, precum Aureobasidium boleyi, Caniothrium fuckelli, Phialophora mustea, Plectosphaerella cucumeris, Robillarda sessilis și o drojdie, Ctyptococcus albidus sunt capabile a oxida manganul [85]. Sunt valabile și mecanismele bazate pe aerarea diferențiată, gradientul de concentrație și membranar (v. §2.3.4.4.4, 2.3.4.4.1). Mecanismul bazat pe modularea redox a mediului (v. §2.3.4.4.2) poate
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
bacterii [98], ea fiind de fapt o relictă. Sursa de energie chimică, mai precis abilitatea pentru accesul la ea, face ca aceste bacterii să poată trăi în lipsa energiei luminoase [98]. Se cunosc patru categorii de bacterii chemoautotrofe, anume: sulfooxidante, care oxidează compuși reducători ai sulfului; nitrificante, care oxidează NH3, NO2- până la NO3-; hidrogen bacterii, care oxidează H2; feruginoase, care oxidează sărurile feroase [98]. Însă referirile directe, din unghiul secțiunii de față se fac în special la două categorii de bacterii participante
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
relictă. Sursa de energie chimică, mai precis abilitatea pentru accesul la ea, face ca aceste bacterii să poată trăi în lipsa energiei luminoase [98]. Se cunosc patru categorii de bacterii chemoautotrofe, anume: sulfooxidante, care oxidează compuși reducători ai sulfului; nitrificante, care oxidează NH3, NO2- până la NO3-; hidrogen bacterii, care oxidează H2; feruginoase, care oxidează sărurile feroase [98]. Însă referirile directe, din unghiul secțiunii de față se fac în special la două categorii de bacterii participante la coroziunea biologică, cu toate că în alte situații
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
pentru accesul la ea, face ca aceste bacterii să poată trăi în lipsa energiei luminoase [98]. Se cunosc patru categorii de bacterii chemoautotrofe, anume: sulfooxidante, care oxidează compuși reducători ai sulfului; nitrificante, care oxidează NH3, NO2- până la NO3-; hidrogen bacterii, care oxidează H2; feruginoase, care oxidează sărurile feroase [98]. Însă referirile directe, din unghiul secțiunii de față se fac în special la două categorii de bacterii participante la coroziunea biologică, cu toate că în alte situații, în funcție de natura substanțelor prezente (ca impurități specifice procesului
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
face ca aceste bacterii să poată trăi în lipsa energiei luminoase [98]. Se cunosc patru categorii de bacterii chemoautotrofe, anume: sulfooxidante, care oxidează compuși reducători ai sulfului; nitrificante, care oxidează NH3, NO2- până la NO3-; hidrogen bacterii, care oxidează H2; feruginoase, care oxidează sărurile feroase [98]. Însă referirile directe, din unghiul secțiunii de față se fac în special la două categorii de bacterii participante la coroziunea biologică, cu toate că în alte situații, în funcție de natura substanțelor prezente (ca impurități specifice procesului tehnologic deservit, în cazul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
aparțin unui singur gen, anume Thiobacillus [16]; excepția, anume Ferrobacillus ferrooxidans, la prima vedere o ferobacterie, realizează și oxidarea piritei la H2SO4 [16], motiv pentru care a putut fi considerată o varietate a speciei Thiobacillus ferrooxidans [16], care și ea oxidează sulfurile [99], dar și sulful, până la H2SO4 [100]. Câteva caractere generale, ale celor mai reprezentative specii ale genului Thiobacillus sunt prezentate în tabelul 7, așa cum sunt date de [16, 32, 100], pentru a înlesni discuția lor. Caracterul autotrof al acestor
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de fotosinteză în care H2S joacă rolul apei, eliberându-se sulf în loc de oxigen [83], dar producându-se CH2O care, prin polimerizare, conduce la glucoză [84], ca și în fotosinteza clasică. Sulful poate fi păstrat intracelular la unele specii, dar și oxidat mai departe până la acid sulfuric [84]. Bacteriile sulfooxidante folosesc energia solară, iar oxidarea sulfului servește doar pentru obținerea electronilor necesari reacțiilor de reducere [32]; ele sunt deci forme intermediare din punct de vedere filogenetic între faza heterotrofă și aceea autotrofă
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
la Gallionella [32]), având în vedere faptul că, de exemplu, un bacil poate deveni coc și invers, la schimbarea condițiilor de mediu [23]. Conform [85], mai există și alte bacterii feruginoase, aparținând genurilor: Hypomicrobium, Pedomicrobium, Clonothrix, Seliberia, Ochrobium, Metallogenium. Metallogenium oxidează și manganul. Unii autori infirmă faptul că un Metallogenium ar fi o bacterie (vie), considerându-le forme ancestrale, anterioare filogenetic bacteriilor [85]. În ceea ce ne privește, având în vedere efectul oxidant față de Fe și Mn, adică chemoautotrofia și știind că
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
local, în zone de preponderență a unei populații date, mecanismul găsește toate condițiile de dezvoltare. Fenomenul a mai fost observat dar altfel cuantificat, anume prin pH. Astfel, bacteriile acidifică mediul, iar algele îl alcalinizează [56] cu alte cuvinte reduc, respectiv oxidează mediul. 2.3.4.4.3. Mecanismul aerare diferențiată Aerarea diferențiată rezultă ca urmare a acoperirii parțiale a metalului cu colonii ale organismelor (speciilor) componente ale foulingului biologic. Zonele acoperite, anaerobe, au rol de anod, în cadrul unei pile constituite împreună cu
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
metalului cu colonii ale organismelor (speciilor) componente ale foulingului biologic. Zonele acoperite, anaerobe, au rol de anod, în cadrul unei pile constituite împreună cu zonele neacoperite, aflate ca urmare într’un mediu aerob și care îndeplinesc rolul de catod. Zona anodică se oxidează, trecând în electrolit [14]. Fenomenul este prezent inclusiv la briozoare [106]. Un atare fenomen are loc nu numai implicând zone acoperite, respectiv neacoperite (cazuri limită), dar și în cazul acoperirii cu straturi inegale, ca grosime sau caracteristici (neomogenitatea biologică a
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de polarizare (ambelor, în cazul instalării unei biocenoze, în antiteză cu influența factorilor abiotici, adesea activi doar asupra uneia dintre curbe (v. fig. 10)) în sensul creșterii curentului de coroziune. Aceasta pentru că segmentul autotrof al biocenozei, mai precis unul chemoautotrof, oxidează - deci consumă - fierul, obținând astfel electronii - sursa lui de energie -, iar acela heterotrof consumă hidrogen, pe care oxidându-l la H+ îl folosește de asemenea ca sursă de electroni. Exemplul folosit de [14], pentru particularizarea celor amintite acum în cazul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
uneia dintre curbe (v. fig. 10)) în sensul creșterii curentului de coroziune. Aceasta pentru că segmentul autotrof al biocenozei, mai precis unul chemoautotrof, oxidează - deci consumă - fierul, obținând astfel electronii - sursa lui de energie -, iar acela heterotrof consumă hidrogen, pe care oxidându-l la H+ îl folosește de asemenea ca sursă de electroni. Exemplul folosit de [14], pentru particularizarea celor amintite acum în cazul prezenței unor bacterii sulfat reducătoare - în calitate de heterotrof - și a unora ferooxidante - în calitate de autotrof - este reluat de noi în
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Desigur metalul, eliberat prin preluarea ionului sulfat de către heterotrof, este fixat ca hidroxid, ca și FeS rezultat din procesul anodic. În final, pentru că mediul în care se desfășoară global procesul de coroziune nu poate fi decât unul oxidant, Fe2+ se oxidează la Fe3+ (ca și cationul legat de sulfat dacă el este ambivalent): fapt care desăvârșește trecerea fierului în forme exclusiv insolubile, un ultim mijloc de limitare a feed back-ului. Un astfel de depolarizator catodic microbian este acel Desulfovibrio ([116], citat
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
răcire, plecând pe de o parte de la premisa că o astfel de apă va micșora coroziunea prin îndeplinirea condiției de stabilitate a metalelor (aflate în stare redusă), iar pe de alta, că orice adaos de substanță reducătoare într’un mediu oxidat în permanență prin aerare este un paleativ, substanța pierzându-și relativ repede calitățile inhibante. Din aceste considerente, trebuie optat pentru soluții „regenerative“, deci care deplasează rH-ul apei spre reducător prin implicarea altor forme de energie decât cea chimică. Deplasarea
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
iluminată, inoculată cu Chlorella, se introduce o fâșie de tablă din OL37 acoperită parțial, la unul dintre capete, cu un strat de zinc. După 25 de zile de experiment, se poate observa că zona neacoperită cu zinc a epruvetei se oxidează cu formare de rugină însă, așa cum era de așteptat, o zonă din proximitatea porțiunii zincate (2 cm) este protejată față de coroziune. Dublând durata experimentului, inclusiv zona inițial protejată față de coroziunea propriu-zisă se va acoperi cu rugină, nu însă și cu
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
proces de topire oxidantă, unde ordinea de oxidare a sulfurilor din topitura de mată este dependentă de viteza de oxidare și de concentrația FeS și a sulfurilor de metale neferoase din topitură. În condițiile reale, Cu 2S nu se poate oxida practic înaintea FeS, iar procesele se desfășoară in două stadii: - oxidarea FeS și obținerea matei albe Cu2S conform reacțiilor. - oxidarea parțială a CuS cu oxidarea totală a FeS. Cuprul brut, numit și cupru negru de convertizor, cu 93 - 98 % Cu
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
purificarea prin oxidare pirometalurgică se realizează cu atât mai bine cu cât diferența de „noblețe” dintre metalul principal și impurități este mai mare. Operațiunea se execută în cuptoare speciale sub acțiunea oxigenului sau a unor substanțe chimice oxidante, ce vor oxida de preferință impuritățile lăsând neatacat metalul nobil. Pe această cale se îndepărtează fierul și zincul din cupru. Purificarea nu se poate realiza dacă impuritățile sunt mai nobile decât metalul principal. De exemplu, nu se poate îndepărta prin oxidare aurul și
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
monovalent (combinații cuproase) Combinațiile cu Cu prezintă un pronunțat caracter covalent. Majoriatea combinațiilor cuprului monovalent sunt albe și câteva sunt roșii , galbene, albastre, negre. În general, combinațiile cuprului monovalent sunt stabile la temperatură ridicată, au solubilitate redusă în apă, se oxidează ușor în stare umedă cu oxigenul din aer (au caracter reducător pronunțat) și prezintă tendința de forma combinații complexe. Din soluțiile apoase ale sărurilor de cupru monovalent se separă cristalele sărurilor cuprului divalent, deoarece în soluție se deplasează de la stânga
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
în HCl, prin calcinarea CuCl2 la roșu sau prin tratarea cuprului metalic cu HCl în prezența oxigenului din aer. Cu2Cl2 se prezintă ca substanță solidă albă de densitate 3,7g/cm3,stabilă în atmosferă uscată, greu solubilă în apă, se oxidează și descompune sub acțiunea luminii și umidității. Se dizolvă în amoniac, acid clorhidric,în clorurile metalelor alcaline sau NH 4Cl, tiosulfati, etc. Deoarece soluțiile clorhidrice sau amoniacale ale clorurii cuproase se oxidează foarte ușor,se păstrează în vase cu închidere
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
în atmosferă uscată, greu solubilă în apă, se oxidează și descompune sub acțiunea luminii și umidității. Se dizolvă în amoniac, acid clorhidric,în clorurile metalelor alcaline sau NH 4Cl, tiosulfati, etc. Deoarece soluțiile clorhidrice sau amoniacale ale clorurii cuproase se oxidează foarte ușor,se păstrează în vase cu închidere etanșă. Prin actiunea NH3 gazos asupra CuCl la rece sau prin tratarea unei soluții clorhidrice de CuCl cu o cantitate mică de amoniac (prin acțiunea cuprului fin divizat asupra unei soluții fierbinte
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
colorate și sunt oxidanți puternici. Combinații interstițiale ale cuprului Hidrura de cupru CuH se obține prin reducerea sulfatului de cupru cu acid hipofosforos la cald. CuH se prezintă în cristale brune, care au rețea cristalină cubică cu fețe centrate, se oxidează încet în aer rece și eliberează hidrogen la ușoară încălzire. Nitrura de cupru Cu3N rezultă prin trecerea amoniacului peste cuprul încălzit la roșu sau peste CuF2, Cu2O, CuO la 260 - 280°C. Prin acțiunea amoniacului asupra Cu(OH)2 la
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
halogenuri complexe mai stabile decât halogenurile simple. Unele metale, sub formă de pulberi, se dizolvă în topitură de hidrofluorură de potasiu, formând un compuși complecși solubili. Combinațiile complexe în care ionul metalic central prezintă stări de oxidare multiple, se pot oxida sau se pot reduce, în funcție de natura agentului din mediul de reacție. Se formează combinații complexe care conțin cationul central la o altă valență. De multe ori, astfel de combinații rezultă în urma unor procese de disproporționare redox. Combinațiile complexe halogenate se
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
acid deosebit de slab și instabil (care se descompune ușor), nu este posibilă prepararea acestor compuși prin dizolvarea sulfocianurilor simple în acidul care generează anionul ce funcționează ca ligand. De asemenea, trebuie remarcată capacitatea deosebită a acestor compuși de a se oxida, cu formare de cianați sau, chiar, oxizi. Din acest motiv se impune ca acești compuși coordinativi să se prepare în absența oricăror agenți oxidanți. În practica analitică, la identificarea diverselor specii cationice, ca și la identificarea ionului sulfocianură, prezintă importanță
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
amoniu NH4OH (se folosește soluție de concentrație 18 ÷ 25%), formând clorură de hexaamminocobalt (II) [Co(NH3)6]Cl2, de culoare galbenă: Co(NO3)(OH) + 2 (NH4 + Cl) + 5 NH4OH = ([Co(NH3)6]2 + 2 Cl) + 6 H2O + (NH4 + NO3) galben Oxidând combinația complexă astfel formată cu apă oxigenată H2O2, rezultă clorură de hexaamminocobalt (III) [Co(NH3)6]Cl3, de culoare roșie: 2 ([Co(NH3)6]2 + 2 Cl) + 2 (NH4 + Cl) + H2O2 = = 2 ([Co(NH3)6]3 + 3 Cl) + 2 H2O
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]