276 matches
-
ce transformă poetul într-un vizionar care se adresează mulțimii ("Prieteni!", Lumina întunericului, " Acolo e liman veșnic: zoriți!", "Ascultă-mă, ascultă"). Structurile sunt voit oximoronice. Deși se regăsesc aici ecouri ale literaturii anterioare sau contemporane, dialogismul pare să fie voit. Oximoronul devine astfel o figură de construcție a discursului poetic: "Măinile albe, albe ca o minciună,/ Pe umeri clare, înfloresc,/ asemănarea lor poate vine din lună -/ Dar tinerețea, tinerețea lor are ceva drăcesc", Mâinile. Dacă, de exemplu, la Bacovia, cromatica tindea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și, implicit, bulversarea orizontului de așteptare a cititorului pe care textul l-a pregătit cu grijă până în acel moment. Ruperea versului se face brusc și la sfârșit de strofă, "Un dezmăț// se-ntinde pretutindeni, macerat", se recurge la paradox, la oximoron pentru a contura tabloul distrugerii, valuri de uitare șterg totul " Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,/ încep ca să-mi uit caligrafia, cuvânt..." sau "Simt iar uscăciunea cum plouă..." (Ion Caraion, Partitură). Discursivitatea, limbajul sincopat eliptic înlocuiesc și la Constantin Abălăuță
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mai departe: Dumnezeu este binele adevărat și original (ἀγαθόν). Acum, din moment ce singura limită a bunătății este răutatea și din moment ce Dumnezeu nu-l poate admite (ἀπαράδεκτον) pe opusul Său, Dumnezeu este înțeles a fi nelimitat (ἀόριστος ... καὶ ἀπεράτωτος καταλαμβάνεται)<footnote Un oximoron izbitor, din moment ce ἀόριστος este în mod normal sinonim cu ἀκατάληπτος. Poate și acesta este un ecou al Filip., 3, 13: (διώκω δὲ ἐι καὶ καταλάβω). footnote>. Dar, oricine caută bunătatea, participă în Dumnezeu, Care este bunătatea perfectă. Astfel, din moment ce este
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
redare o constituie poate franțuzescul sortie de soi (evadarea sau ieșirea din sine), este sugerat prin menționarea beției, dar este utilizat pentru a denota îndepărtarea de un plan inferior al virtuții și apropierea de unul superior. Beția trează este un oximoron gregorian utilizat pentru a descrie experiența sufletului în Dumnezeu concomitent cu tânjirea progresivă în Dumnezeu. Sfântul Grigorie combină astfel o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia dintre
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
ușuratica și capricioasa. Spiritul de revoltă al Parizianului explică incitația permanentă a noului. Iar explicația acestui caracter este de ordin geografic și istoric: locuitor al unui oraș deschis tuturor influentelor, parizianul are mai multe fete. Această unitate a contrariilor constituie oximoronul, figură cea mai marcanta care caracterizează Pariziana. Totul se activeaza când se acumulează contradicțiile. Pariziana este ireductibila la o imagine tradițională, ea se plasează sub semnul unei ambivalente absolute, "sous șes aspects variés" [Uzanne, 1910, p.448]: tandra și seducătoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ordin metalogic, specifice pentru limbajul Parizienei: hipotipaza (relaționarea abstractului cu sensibilul), prosopopeea (ceea ce este spus și ceea ce nu este spus)371, ekfraza (elementul verbal și cel vizual 372), analogia privire/înțelegere 373. Aceste figuri, precum și altele, cum ar fi catahreza, oximoronul, parafrază sau paradoxul merită o atenție aparte și instituie moduri practice ale emergentei unei realități fictive că joc al limbajului. L i m b a j u l n o n v e r b a l are menirea să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și livrești, peisajul se spiritualizează în viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină, jubilatoare face adesea loc decepției și interogației, iar discursul liric devine, dacă nu neapărat mai profund, cel puțin mai opac. Poetul profesează cu voluptate - uneori excesivă - incongruența, asintaxismul și oximoronul. Rezultatul acestor operații este o lirică bazată pe bruierea sintaxei uzuale și pe metaforizarea intensă a câtorva nuclee semantice „tari” (sângele, lumina, oglinda, țărâna etc.). De altfel, poetica sublimării obiectului sau a sentimentului va constitui și baza versurilor din volumele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
brightners) - recorduri trăznite; 5. de aventuri (adventure stories); 6. de calendar (seasonal stories) - Crăciun, Paște; 7. explicative (explanatory stories). 3.5.5.6. Editorialul Numit marele reportaj, editorialul poate folosi instrumente interzise altor genuri,cum ar fi metafora, comparația, epitetul, oximoronul (reunirea calităților ontologic opuse, ex. întuneric luminos), antifraza (întrbuințarea unui cuvânt cu sens opus). De regulă, editorialul este scris de elevi cu abilități speciale și talent literar. Modalități de evaluare Evaluarea unui text scris în manieră jurnalistică se face în funcție de
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
nivel mai profund decît cel al experienței obișnuite, folosesc limbajul într-un mod original și sintetic : ei multiplică perspectivele pentru a cir cumscrie contururile unui obiect care rămîne imposibil de perceput și alătură cuvinte cu sensuri incompatibile (vechii gramaticieni numeau oximoroane aceste construcții). Am putea adăuga miturile, pentru că fiecare mit admite o pluralitate de variante. Cu ajutorul unor imagini diferite și adesea contradictorii, aceste variante încearcă să facă perceptibilă o structură care scapă eforturilor directe de descriere. Așadar, gîndirea științifică sub forma
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
doar de oamenii prea puțin experimentați pentru a-și da seama exact cât de dificile sunt acestea. Ați putea avea în vedere, de asemenea, ideile unui prieten și coleg al meu un om care poate fi descris doar printr-un oximoron un economist charismatic; unul atât de periculos, încât era cât pe ce să fie ucis de teroriști. Acum douăzeci de ani, Hernando de Soto a dezvoltat în Peru o strategie economică bazată pe extinderea drepturilor legale pentru contribuabilii la economia
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
amar al Martei Petreu. Petru Cimpoeșu are în Elvira Sorohan cel mai constant susținător: paginile despre romanele sale succesive, adunate în carte, construiesc o monografie. Ironia ca figură de gândire și adjuvanții ei, tragicul și comicul, procedee ca paradoxul și oximoronul, șarja și parodierea, asocierea cu opera lui I.L. Caragiale prin forța de a surprinde spiritul epocii sunt aspecte ce alcătuiesc o identitate stilistică și culturală a scriitorului băcăuan. Discursul critic se încarcă, la rândul lui, cu mărci specifice autoarei: "Miza
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
țin de științele exacte, ca și de cele oculte, stârnesc plăcerea lecturii doar pentru un cititor specializat, familiarizat cu structura complicată a frazei lui C. Dificultățile de lectură sunt răsplătite însă de ideile generoase, de figurile retorice rare (chiasm, paradox, oximoron, ironie) și de creațiile verbale neobișnuite. Ca ideologie și retorică satirică, Istoria ieroglifică este un roman ce aparține epocii Luminilor. După 1714, C. se ocupă aproape exclusiv de redactarea unor cărți de istorie. Scrie, în latină, un studiu bazat pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
o anumită măsură și istoria, oglindind un caracter național, prin studiul lor putându-se înțelege izvoarele caracterului național și contribui la construcția socialismului).301 Chiar dacă aceste contribuții în ceea ce se consideră o tradiție marxistă (oare nu alunecă într-un flagrant oximoron o sintagmă care s-ar putea explicita ca "tradiție revoluționară"?) sunt greu, dacă nu imposibil de evaluat, din motivele amintite mai sus cu privire la blocarea într-un câmp conceptual autist în raport cu care nu se poate stabili comunicarea (precum un șarpe care
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
păstrau aspectul umoristic "Famous Funnies", "Funnies on Parade", "The Funnies" eticheta "comics" se păstrează chiar și după ce conținutul lor devine serios, adresat unei audiențe mature, cu subiecte de aventură, de dragoste sau chiar de groază, ajungându-se la formule aparent oximorone, ca "horror-comics"567). Conform lui Wright, aceste comic-books "comunică narațiuni printr-o combinație unică de text și ilustrație secvențială, care funcționează în propriul vocabular estetic".568 Ele se deosebesc de comic-strips, care sunt diseminate prin ziare unui public de masă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și creează armonie imitativă. Exemplu: "Și pornind eu cu demâncarea, numai ce aud cântând: - Pu-pu- pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!” ( I. Creangă- Amintiri din copilărie) " Iar din plosca ei de giușă De mătușă Un tăios, un aspru :hârrși...” ( I.Barbu- După melci) Oximoronul este figura de stil care constă în asocierea neașteptată a doi termeni contradictorii sau cu semnificații opuse, cu scopul obținerii unor efecte expresive surprinzătoare. Exemplu: "De la holdele din Bărăgan Cu spicul greu Atârnând în sus Am învățat Că tot ce
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
pot fi testate și generalitățile legitime, autorii au inclus studiul comunicării în categoria retoricii cripto-teologice a științei, sau, mai degrabă, în categoria credinței conform căreia știința are răspunsuri la toate întrebările. Mai mult decât atât, sintagma "generalități legitime" este un oximoron, deoarece, așa cum bine a observat fizicianul Werner Heisenberg în 1926, nici o generalizare nu poate implica toate mărturiile empirice; mai presus de orice, nu există o constantă a existenței universului (Hawking 55). Cu toate acestea, ar trebui să existe mereu ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
caierul de el însuși încâlcit prin re-babelizarea comunicării eseistice. *** Anul crucial al diferențierii pare a fi 1987, când lui Luca Pițu i se publică prima parte a încercării despre alteritate. Ideea centrală a sistemei sale eseistice (naveta dintre pleonasm și oximoron a oricărei gândiri care se respectă) îl conduce spre postularea a patru ispite în relația cu Celălalt. Schema s-ar fi aplicat pe om, text, cultură, civilizație iar fundamentarea praxiteoretică pe heterologia lui Georges Bataille (imposibilă ca știință, după cum rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
simboluri ce țin de inspirație. Alegoria atrage după sine creația. Pe lângă acești tropi ontologici putem aminti alte figuri de stil ce lucrează în aceeași manieră. O nouă calitate semantică ce rezultă în urma combinării unor procese sau concepte diferite se numește oximoron. Este o combinație deliberată de opoziții care are ca scop scoaterea în evidență a sentimentului de neașteptare. Combinarea de imagini incompatibile duce la anihilarea particulelor și a antiparticulelor acompaniate de eliberarea de energie. Acest trop este adesea întâlnit în cadrul culturii
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Combinarea de imagini incompatibile duce la anihilarea particulelor și a antiparticulelor acompaniate de eliberarea de energie. Acest trop este adesea întâlnit în cadrul culturii de carnaval și în satiră. În cadrul operei literare, Marchizul de Sade joacă un rol principal în folosirea oximoronului pentru oferirea unor imagini neutre dar cu efect. Dar oximoronul este prezent și în pictură, de exemplu în F. Goya - Bătrânele sau timpul unde sentimentul exprimat este ironia satirică. Apoi, parafraza desemnează o expresie descriptivă ce acționează prin înlocuirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
antiparticulelor acompaniate de eliberarea de energie. Acest trop este adesea întâlnit în cadrul culturii de carnaval și în satiră. În cadrul operei literare, Marchizul de Sade joacă un rol principal în folosirea oximoronului pentru oferirea unor imagini neutre dar cu efect. Dar oximoronul este prezent și în pictură, de exemplu în F. Goya - Bătrânele sau timpul unde sentimentul exprimat este ironia satirică. Apoi, parafraza desemnează o expresie descriptivă ce acționează prin înlocuirea unui obiect sau a unei persoane cu atributele sale. Obiectele de
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pripea, și ar fi mers mai sus, s-ar fi întors deja la Fundata și cu proiectatul Institut Român de Cultură în portbagajul Mercedes-ului. Este amuzant cum personalitatea cea mai puternică și originală a românimii se dovedește, scuzați-mi oximoronul, un etern Interim. Și cu asta, basta! De la un punct, patologicul este mai plicticos ca moartea. (Cotidianul, 22 august 2002) Haiducul de salon - un megaloman la porțile disidenței - „În ce mă privește, îi compătimesc și, uneori, chiar îi disprețuiesc pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ca în „raiul” socialist, ci de iubire. Munca noastră aceasta va și fi: să ne iubim cu o nesfârșită iubire. * Cel mai dostoievskian personaj din Evanghelii mi se pare a fi tâlharul cel bun, a cărui complexitate rezultă chiar din oximoronul prin care l-am definit. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Iisus prind glas numai în una din cele patru Evanghelii, cea după Luca (23, 39-42), primul pentru a huli, celălalt pentru a se căi și mântui: „Iar unul dintre făcătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
citit, stimate domnule critic, mai demult printre rânduri, printre emoții și rețineri... Cum adică un "clasic minor"? Provincia culturală (nu e cazul numai al Iașului) își hrănește orgoliul din substanța enormului, alteori din aceea a unei boeme etilice. Te deranjează oximoronul? Nu atât el cât ideea că ierarhiile se stabilesc în funcție de cine mai dă un rând... Colega, ești prea inteligent a nu te ști capabil să generalizezi perfect. Excepțiile întăresc regula. Și află că pictorul "clasic minor" era un capricios și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
amintesc clar știrile televizate privind represiunea armată care mi-au evocat primele mele amintiri politice a invaziei sovietice în Ungaria în noiembrie 1956. Spre deosebire de acestea, a vorbi despre imagini viu colorate în legătură cu masa rotundă din primăvara lui 1989 este un oximoron. În același an, demonstrațiile masive din Praga care aduceau mai mult a celebrări și incidentele de la Zidul Berlinului au oferit imagini de mare dramatism. Ele au fost definite drept evenimentele "istorice" ale anului 1989, eclipsând figura reconfortantă, soporifică a liderului
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
trăi cît sper - și, Doamne, nu sper mult -, adică 60 de ani! *Rasism în gura pieții: „Are ea sînge de om într-însa?...”, a întrebat una din „cucoane”. „Nu, are sînge de țigan...”, i-a dat răspunsul așteptat cealaltă. *Un oximoron care-mi amintește de Carlyle: „Lîngă tine e viață moartă”. *Tatăl lui Gelu îmi mărturisește, la telefon, că nu există punct în corpul său care să nu l doară. Neliniștit, se întreabă mereu „dacă următoarea secundă e de ființă sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]