1,224 matches
-
să fie el însuși, cu scăderi (fraza de mai sus cuprinde trei ocurențe ale semnului de punctuație "două puncte"), cu adevăratele afinități afișate (Roland Barthes în primul rînd, autorul Mitologiilor, sau Beckett, autorul "ultimei literaturi") și cu strălucirea ratării care pîlpîie cînd și cînd, ca luminița de la capătul tunelului, o ratare care face de fapt identitatea autorului alș; o ratare cultivată, construită, una care-i permite, de fapt, toate ambivalențele, toate contradicțiile, grimasele, toată libertatea.
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
trufia unui om singur pe lume. Mă tot gândesc cum se poate pierde controlul și trebuie, de departe, să-mi păstrez un loc fix. Aurora Jolie Anal Descopăr lucitorul, pe când soarele se-apropie de rețea, într-o dimineață de aprilie. Pâlpâie un pic și-apoi se stinge, semn că pornește. În câteva minute, Connecting to 181.FM - Highway, și, tot așa, homepage setat pe slutload dot com. Aurora Jolie Anal se-ncarcă I Roll this Rollie-Ollie ca Iggy Pop din burikul
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
vreme, românii ortodocși aflați în Portugalia sărbătoreau cu discreție Paștele și Crăciunul, într-o capelă mică de la marginea Capitalei, pusă la dispoziția lor de către credincioșii catolici doar în cele două puncte culminante ale anului. Slujba de rit răsăritean abia mai pîlpîia aidoma unei lumînări gata a se stinge, în fața unei asistențe de greci, ruși, români. Dar în noaptea învierii a anului 2001 creștinului care se apropia de modesta bisericuță i se părea că s-a petrecut un miracol: "biserica nu numai
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
El se rupe deodată din mulțimea îngrămădită la răscruce, trece de ea pe Calea Victoriei, singur, pas cu pas. Avansează între hotel și Delta Dunării pe calea pustie. E ca și scara nimănui. Beligeranții se privesc între ei. Flăcările abia mai pâlpâie. Băiatul înaintează încet, printre ele, cu mâinile dezlipite de corp, ca-n westerne, ca să le arate, probabil, celor din față spre care se îndreaptă, că nu are nici o armă. * Era un băiat destul de scund. Care mergea decis, deși cu o
Nopți de iunie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9567_a_10892]
-
deasupra/ gheții patinoarului/ din grădină. Și tot felul de materii/ rupte, împrăștiate, din câmpul tău energetic... Ai fost azi/ pe aici? Parcă mi te închipui: purtând/ resturi animale și spori, dispărând în abis, visătoare...// Restul? E în fotografie, în spatele căreia/ pâlpâie ceva.". Textul este întru totul caracteristic pentru lirismul sincopat al lui Liviu Ioan Stoiciu; și pentru scenografia sa dezarticulată. Procesul creației poemului pare mai important decât produsul finit. Când acesta e în fine obținut, nu are rotunjime formală. Păstrează un
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
pe Marilena pe calul alb, însă evenimentele iau o întorsătură tragică. Marilena, trădată în povestea ei de "dragoste" cu Giani, don Juan-ul de mahala cu mașină și toate cele, își taie gîtul, iar Andrei asistă la agonia ei, în timp ce lumina pîlpîie pe măsură ce viața se scurge din corpul fetei. Atenția pe care Nemescu o acordă explorării zonei periferiei face parte dintr-un curent în care ne situăm și cu filme precum cel al lui Cristi Mungiu, Occident, (2002) sau Marfa și banii
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
somnolenței, incuriei, desfigurat pînă la grotesc: "deșteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai așteaptă nimic/ nici un tren nu mai vine/ nici un tren nu mai pleacă/ numai cîte-o boare palidă mai pîlpîie/ în ochii lor stinși/ tac și se tem se ascund unii după alții/ totuși cine trebuie îi vede/ sînt murdari/ put/ unii au ochii sticloși/ cu toții s-ar face cît mai mici/ ca să nu-i poată nimeni identifica/ să nu
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
care spune "eu" în aceste poeme (și anume gabi, personajul-reflector al autoarei) percepe amenințarea nelămurită din jur; dar reacțiile ei nu sunt niciodată visceral-expresioniste, de oroare a ființei, precum în versurile unui Dan Coman. Aici, fișierele sunt alternate rapid, cursorul pâlpâie și, deși "jumătatea mea bună/ s-a defectat și bâzâie/ scârțâie bâzâie scârțâie bâzâie", dispoziția nu devine neagră. Chiar dacă, sub fluxul razelor X, realitatea se dezmembrează și demistifică, accentul liric pe care este făcută constatarea nu e unul amar. Ceea ce
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
irațională, iar dezbaterea publică, atât de ermetică, de încifrată. Acum capătă alt înțeles licărul bolnăvicios și sclipirea dementă din ochii celor care spumegă la televizor. Nu li se trage doar de la incompetență, ci și de la aură. Câtă vreme flacăra violet pâlpâie doar acasă, pe noptiera politicienilor inițiați, ea nu poate face rău nimănui. Când flacăra scapă de sub control, ne afumă la scară planetară. Discuția politică din România despre flacăra violet e halucinantă, hilară, ridicolă, dar ea ne spune câteva lucruri esențiale
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Ne-am făcut norma, se uită Clovis în juvelnicul gol. Mă lași acasă? — Unde vrei tu. Încep să-și strângă lansetele. E ora 13.02. Roman stă pe scară, chircit, cu creștetul capului lipit de chepeng. Lumânarea de abia mai pâlpâie. Apa îi ajunge la piept. Pe genunchii ridicați la gură, are o ladă de vodcă. Ține câte o sticlă în fiecare mână. Bea din amândouă deodată. Vorbește în rusă: — N-am să mor înecat. Mă auzi, hoașca dracului? N-am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pre noi în ispită Ci ne izbăvește de cel rău Că a Ta este împărăția Puterea și Slava În numele Tatălui, Al fiului, Al Sfântului Duh, Amin. Închide ochii. E ora 11.59. Toți cei din jurul blocului privesc spre fereastra unde pâlpâie lumânarea. Camerele de televiziune sunt îndreptate și ele în aceeași direcție. La 12.00, lumânarea se stinge brusc, ca și cum cineva ar fi suflat în ea. Părerile sunt împărțite. Unii cred că Lionel e cel care a suflat în lumânare și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
luat mâna uscată într-a lui, privindu-l resemnat. În liniștea ca de templu, doar răsuflarea grea a bătrânului sublinia trecerea clipelor. La un timp, lui Costăchel i s-a părut că în mâna secătuită de vlagă a tatălui a pâlpâit o urmă de viață, în timp ce pleoapele au tresărit însoțite de un oftat abia perceptibil... Apoi... o liniște grea, s-a lăsat peste tot ce se afla în încăpere... Suflarea morții pusese stăpânire pe boțul de humă întins pe laiță... Un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat Întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră În care luminile lumii s-au
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
avea niciun sens. Acum mă zbăteam eu Între viață și moarte. Un gând ucigaș pusese stăpânire pe mine, să opresc cursul acestei vieți nenorocite. Nu mă mai ridicam din pat câte o săptămână. Abia reușeam să ajung la baie. Viața pâlpâia slab În organismul meu. Simțeam că mă sfârșesc lent, tacit. Cu ultimul fir de voință, m-am prezentat la cabinetul unui specialist care știa Întreaga poveste, fiind și un apropiat al celui ce s-a grăbit spre o nouă dimensiune
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vedeți că arde candela? Nu ne putem apropia de ea. Dacă n-ar fi fost să ardă candela, i-am fi arătat noi ei, dar așa nu putem.”. Unul din ei a privit spre candelă și a zis: „Abia mai pâlpâie, acuș se stinge. Să mai așteptăm puțin.” „Nu, nu se va stinge până dimineață, hai să plecăm.”, le-a zis șeful și au plecat toți. Am auzit câinii lătrând tare și, după aceea, încă cuprinsă de frică, nu puteam face
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aceea, încă cuprinsă de frică, nu puteam face nicio mișcare. Eram trează. Nu știu ce a fost. Nu pot să spun nici că a fost aievea, nici că a fost vis. Căndeluța a ținut-o Dumnezeu până acum dimineața, într-adevăr, abia pâlpâia, dar nu s-a stins. Oare ce să însemne aceasta, fiule? - Nu te teme, mamă!îi zise băiatul. A fost ceva, dar ce, noi nu știm. Caută să vezi binele din toată această întâmplare. Eu cred că Dumnezeu a vrut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și rromi să fie pace atâta cât se putea. Nu dorea cu nici un chip să facă din ei dușmani învederați. Dar nu găsise decât locul corturilor. Răscolise cu mâna cenușa unde fuseseră vetrele de foc, simțind că în spuză mai pâlpâia dogoarea căldurii. Ba chiar mai ardea câte un cărbune ce nu apucase să-și dea obștescul sfârșit, dovadă că șatra părăsise tabăra de curând. * Mihăiță, neștiind unde e plecat tatăl său, îl aștepta cu coatele sprijinite de gard, uitându se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca cel...”; „cel mai genial” ; „director de scenă și regizor” ; „mă acompania cu o muzicuță caracteristică”; „studenților universitari” etc. Să-ncheiem cu o frază din Arghezi : „...Ne dăm seama cîte glorii de scenă ar fi Întunecat doamna Pruteanu, dacă În loc să pîlpîie la Iași, ar fi venit să ardă la București”. Aglae Pruteanu Însă a ars și la Iași, punînd În umbră, desigur, pîlpîierile unor bucureșteni. O spune acum, după douăzeci de ani de locuit În Capitala Moldovei, un bucureștean convertit la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
era atît de ris cant concepută, Încît dascălul a cerut să li se facă asigu rare actorilor, iar directorul teatrului lua Extraveral, În ziua fiecărei reprezentații! Și În fond, conchide regizorul, În teatru exiști „ numai da că arzi, nu cînd pîlpîi!”. Corect. Dar trebuie să ți se și ofere ocazia să arzi, nu?! „Purcărete repetă relaxat și relaxant. El este un boier!” - zice unul dintre actorii care au lucrat mult cu el. Păstrînd proporțiile notorietății, mărturisesc că vreo zece-cincisprezece derutați au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu strășnicie, una dintre mâini între picioare, probabil un gest asiguratoriu intim necesar, pe care numai Freud ar fi putut să-l explice. Băieții aveau un vocabular de câteva sute de cuvinte, jumătate în frangleză, părul năclăit de gel le pâlpâia cu o sclipire unsuroasă, erau îmbrăcați și la patruzeci de grade cu cămașă având neapărat mânecă lungă și cu sacou albit la subsuori de transpirație, numai așa, pen'că era cool și aveau slujbă super-ok, ca să demonstreze că posedează birou
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lumea aceasta de rahat, numai un singur cerc. Și acela, dacă e cerc cu adevărat, va trebui să se închidă. Dacă nu, nu se va mai putea numi niciodată, cerc. Pleonasme peste pleonasme...Și viața aceasta e un pleonasm... Îi pâlpâiau în minte, mai departe și mai departe, faruri de mașini parcă rătăcite, care luminau zadarnic, ici-colo, bălțile pentru scurt timp și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat niciodată. Poate ca la începuturile Creației... Capitolul IV. Se încheie cercul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar cu siguranță, s-ar fi supărat pe mine definitiv. Ca să nu se supere, transformam orice rând de scrisoare într-un veritabil avorton și în răstimpuri, murmuram: N-a fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai pâlpâia încă speranța îndreptării lucrurilor și a salvării marii noastre iubiri. Simțeam aceasta, dar ezitam să fiu eu cel care face primul, pasul. Ezitam, într-un cuvânt, să mă grăbesc făcând pasul de împăcare. Consideram că aveam suficient timp și pentru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a arătat de acord Mitruță. Noul conducător al convoiului se dovedea mai iscusit... Ocolea cu mai multă dibăcie troienele cele mari și a agățat felinarul la vedere pentru cei din spate... Cu pleoapele abia întredeschise, Hliboceanu urmărea scânteia felinarului ce pâlpâia prin perdeaua viscoalei neostoite. În același timp nu-i scăpa din vedere pe cei din fața lui: „Iordache! Ține poteca făcută de cei din față. N-o lua pe alături!” „Alecule! Te văd cam zgribulit. Pune un țol pe tine, să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu reușeam să văd În ea un obiect al dorinței. În fine, după câteva Încercări timide de chat despre vreme, care n-au reușit să dezghețe atmosfera, am făcut primul pas. Fără capacul carcasei, Cora părea extrem de vulnerabilă... ledul Îi pâlpâia rugător, hard-diskul torcea lin... La un moment dat, lucrurile păreau că vor intra pe un făgaș interesant; deslușeam chiar posibilitatea unui final fericit, Însă vârsta și-a spus cuvântul. Din cauza preludiului prelungit, curentul micului ventilator mi-a provocat o criză
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atrage Însă dincolo de masă și nu știu ce este, căci partea cealaltă a camerei e Înghițită de-ntuneric. — Ai mai avut pierderi de memorie În ultimul timp? — Memorie? Îi mai putem spune așa? Este un fluture Închis Într-un bec, iar becul pâlpâie de mult. Din scena asta dispare În fiecare zi o fărâmă. Nu mult, un fir din covor se destramă, o zgârietură a mesei se pierde În luciul din jur. Chiar și pereții, al căror model geometric ar trebui să constituie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]