335 matches
-
devine superfluă și poate Începe cuminecarea. De-acum Înțelegem cu inima, și ea ținută Însă sub surdină. “Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare.” De-acum orice tremur de geană și orice pîlpîire, orice atingere sau tresărire au un răsunet incalculabil, nebănuit, de cutremur. Căci ele se petrec pe harfa tîlcurilor, printre corzile tainelor și răzbat miraculos pînă În Ursa Mare. Lucrînd sub regimul discreției maxime - surdina - totul are, ciudat, paradoxal, efect penetrant
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Întrebărilor fără răspuns, care pun doar pe gînduri și induc starea de dezolare a celui ce se identifică spontan cu catargele și păsările călătoare pierite În imensitatea unor oceane gemene prin indiferență și adversitate. Sonoritatea fîlfîitoare, pierită cînd ca o pîlpîire stinsă, cînd ca un plesnet de bici, a leit-motivului va-lu-ri-le, vîn-tu-ri-le umple pînă la refuz urechile cititorului cu rumoarea potrivnică a neînțelesurilor. Tristețea pare a nu-și găsi Împăcarea. Gonirea norocului și a idealurilor nu este percepută ca o despovărare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
întâlnesc roșul sau verdele. Azotul molecular și ionii de azot produc la joasă altitudine culoarea roșu/roz, iar la foarte înaltă altitudine culoarea albastru/violet în perdeaua aureolară. Heliul neutru produce culoarea roșu închis, iar neonul este responsabil pentru rare pâlpâiri oranj cu unduiri laterale. Nivelul activității vântului solar influențează culorile aurorei. Fenomenul poate apărea și ca o luminescență ultravioletă, violetă sau albastră, datorată atomilor de azot, prima dintre acestea putând fi foarte bine observată din spațiu (dar nu de pe Pământ
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
înțelept rătăcitor la botezul fiului de împărat: i-a urat să trăiască vremuri interesante. Le trăiesc în continuare. Mai puțin atrasă de aventura necunoscutului și cu mai multă teamă că, sub avalanșa multicolorelor fapte, personaje și informații, mi-ar scăpa pâlpâirile Adevărului, Binelui și Frumosului. Uitându-mă înapoi fără mânie Reghina DASCĂL Mă aflu de data asta în ipostaza inedită a unui dialog interior, sunt cea care întreabă și tot eu cea care răspunde, sunt în același timp, cum spun englezii
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și făurirea României Mari, arătau calea spre desăvârșire spirituală. Urgia năvălitorilor satanizați de bolșevism nu le-a dat posibilitatea să-și reverse frumusețea sufletească în potirele fragede ale urmașilor lor. Subtil și modest, cât barierele întunericului n au stins aceste pâlpâiri, i-au luminat pe cei ce au sesizat intenția lor, prin adâncă prefacere și urcuș spre cunoașterea Adevărului Sfânt, după care s-au înscris nevăzut în alaiul de lumini ale neamului. * Printre profesorii cu atitudini dușmănoase în 1941 era Vasile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ultimele câteva trepte, am auzit brusc țăcănituri prelungi. Perdeaua de mărgele fusese mișcată. M-am oprit locului. Pe urmă am înaintat mecanic, cu gura deschisă și ochii holbați. Oprindu-mă la marginea palierului, am înălțat din nou lampa, dar ultimele pâlpâiri ale asfințitului de afară, filtrându-se pe ușa deschisă a dormitorului, împreună cu lumina lămpii, alcătuiau un amalgam dens, pâclos. Am deslușit nisa umbrită, conturul arcadei, masa punctată a perdelei de mărgele. Și apoi, deodată, am văzut, lângă peretele din fund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
momentul în care-și făcea elan pentru a sări, piciorul i-a alunecat pe o piatră colțuroasă, s-a dezechilibrat și a căzut ca un ghemotoc, doborâtă de efort, în șanțul care mărginea drumul și care-i va primi ultimele pâlpâiri de viață. Scena aceasta a fost văzută de vecini care ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în "familia refugiaților". Din goana mea avântată am fost oprit de niște săteni care mă văzuseră alergând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care-și făcea elan pentru a sări, piciorul i-a alunecat pe o piatră colțuroasă, iar ea s-a dezechilibrat și a căzut ca un ghemotoc, doborâtă de efort, în șanțul care mărginea drumul și care-i va primi ultimele pâlpâiri de viață. Scena aceasta a fost văzută de vecini care ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în familia refugiaților. Din goana mea avântată am fost oprit de niște săteni care mă văzuseră alergând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cetăților devine doar fin nisip ridicat și risipit de vânturi: "Ș-atunci vântul ridicat'a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri..." (Egipetul) Ultima formă a zidului este cenușa. Ea trimite încă sensuri ca o ultimă pâlpâire a unei pile electrice spre ceva care a fost: * spre războaiele dintre regi care au ars și nimicit cetăți ("Cu cenușa Romei voastre moarte legioane punte / Peste râuri. Și nimica nu se v-alege de voi..." Memento mori; sau: "Fii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
descoperă ''fluiditatea" și greu de supus și învins; jucăndu-se cu pământul și cu nisipul din care se clădesc castele și alte forme numai de ei știute, îi descoperă acestuia "plasticitatea"; continuând cu cerul, copiii încearcă să descopere infinitul, terminând cu pâlpâirea focului care încălzește, topește, regenerează natura. Lumea materială pe care o percepe copilul este colorată și alcătuită din diferite forme (naturale sau create de om). Culorile și formele sunt elemente comune ale tuturor obiectelor lumii materiale. Totodată, culoarea este principalul
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
curent alternativ. Fenomenul de flicker Fenomenul de flicker este o perturbație electromagnetică ce poate însoți funcționarea unor aplicații ale electricității (variatoare de c.a., cuptoare cu arc etc.), constând în producerea unor fluctuații ale tensiunii de alimentare, cu efect de pâlpâire a surselor luminoase. Frecvența fenomenului, în domeniul 0,5-25 Hz, poate jena persoanele aflate în ateliere, birouri sau locuințe, creând o stare vizibilă de oboseală și nervozitate, cu intensitate maximă la frecvența de 10 Hz. Fenomenul de flicker poate afecta
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade, Al. Macedonski, Tudor Arghezi ș.a. Târziu, vitalității fruste, deseori prolixă și necenzurată, inflamată retoric, îi iau locul pâlpâiri tainice, o undă de melancolie dureroasă, crepusculară, orchestrată discret, fără gesticulația abundentă de odinioară. În Așteptând, Gaudeamus, Table d’hôte, Dumnezeu, care captează starea de răvășire de după moartea Iuliei, registrul emotiv impune și un efort de cizelare, de echilibrare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
vedeam cum se proiecta pe cerul mereu înroșit de focul care ardea la sonda de gaz metan de la Copșa Mică. Toate dealurile dimprejur erau luminate și din săltarea flăcărilor rămase după orizont, lumina se făcea mai mare, apoi scădea. Această pâlpâire îți da impresia unor aripi nesfârșite de lilieci, care fâlfâiau în văzduhul cuprins de un duh misterios. Acesta a fost duhul prevestitor al marilor patimi ce ni le-a pregătit destinul tragic al Căpitanului și al întregii Mișcări Legionare. Mi-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
privire să vedem ce putem face. Da, mama, acum plec. Ia lampa, Mircea, și fii atent cum mergi. Lică, ajută-l! Frații mei au plecat. Am rămas cu mama în camera al cărei întuneric dens era străbătut firav de anemica pâlpâire a unei lumânări muribunde. Ce mai așteptam? De la cine? Ne aflam ca într-un iglu uriaș al eschimoșilor inuiți complet acoperiți de zăpadă, însă rupți de posibilitatea comunicării cu exteriorul. Frații mei s-au întors. Ei, ce spuneți, copii? Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
partidelor sau independente, chiar neve rosimil de multe pentru un oraș mijlociu de provincie. După răz boi, această existență trepidantă a vechii Brăile s a stins, și ce am prins eu în copilărie, până în 1947, au fost doar ultimele ei pâlpâiri. Pe lângă teatre, biblioteci etc., mulțimea librăriilor din oraș vorbea și ea despre apetitul cultural considerabil al brăilenilor de odinioară. Erau patru librării numai în zona centrală, structurată de axul străzii Regale, tot timpul umblată. Chiar pe Regală erau librăriile Löbel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
învăluită parcă toată într-un nor de lumină, Doina apare pe bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din „tunel”, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire! * Pe Florilor, seara, cu toții la televizor. Urmărim un film. Camera luminată numai de pâlpâirile ecranului, pe care secvențele se succed, la intervale neregulate. De câteva zile, încerc să țin regim. Și pentru ca iaurtul anost să devină comestibil îl amestec cu zahăr și îl servesc în timpul vizionării programului TV. „Iaurt cu film” e combinația cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
defunctului are nevoie de aceste semnale luminoase ca să mai rămână în preajma trupului părăsit îm momentul decesului. Noaptea, sanctuarele acestea, situate pe înălțimi sau pe vârful colinelor, pot fi văzute de departe și comunică o senzație de pace, care derivă din pâlpâirile acelea egale ce strălucesc cu o lumină intensă. În acest fel se știe când moare un membru al colectivității. Aprinderea torțelor e rezervată unor fecioare care locuiesc în sanctuar: ele îndeplinesc toate sarcinile sacre legate de aceste evenimente funerare. Aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ușă, și-l Împinse Înăuntru pe Simeon. În chilie era Întuneric și ochii cioplitorului În piatră nu putură deosebi la Început decât o fereastră Îngustă, prin care pătrundea cu oarecare greutate lumina mohorâtă a unei zile Înnourate. Dar, ajutat de pâlpâirea unei lumânări de ceară dintr-un sfeșnic masiv de argint, Simeon putu desluși curând un pat pe care zăcea o făptură omenească, Înfășurată În mai multe cuverturi. La capătul patului stătea În pi cioare părintele stareț, cu Înfățișarea lui severă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să poată fi izgonită. Uneori zăpușeala minții este ca o somnolență adâncă din care cu greu poți reveni la linia de plutire, adică la circumstanța situată între slăbiciune și perspectiva luminoasă... Ca un "vox clamantis in deserto" speranța își atinge pâlpâirile zării și, aflată în singurătate, trece ca o umbră prin desișuri. Frunza căzută în drum îmi pare ca o nevinovată mirare și mă tulbură lăcomia celui ce înghite până și vaga împotrivire. Ultima dorință ar fi ca somnul ei, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ilegală a lucrărilor omoară lent producția științifică, într-o indiferență cvasigeneralizată a majorității stakeholderilor, decizia Editurii Economice de a se opune curentului dominant și de a continua să publice lucrări de specialitate poate reprezenta lumina de la capătul tunelului sau ultima pâlpâire înainte de lăsarea întunericului. Pentru menținerea luminii, mulțumim de asemenea cititorilor noștri adevărați, care se mențin ca sprijin pentru apariția în continuare a lucrărilor științifice în domeniul finanțelor. Autorii țin să mulțumească unui număr semnificativ de persoane care i-au influențat
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
sufereau și nici nu vor mai suferi vreodată. Superbă priveliște! Perle de scântei care-mi dăduseră parcă întâlnire. Tăcute și sclipitoare. Am luat un craniu de pe raft și mi-am plimbat degetele deasupra lui. I-am simțit sufletul. Licărea. Fiecare pâlpâire avea căldura ei și o simțeam în vârful degetelor. Era o lumină pe care nu i-o mai putea lua nimeni. — Ți-am găsit sufletul. M-a privit fără să scoată un cuvânt. Lacrimile îi curgeau șiroaie. Îl pot citi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
văd departe, Un dar frumos al harnicei naturi, Și blânda energie ivită-n trăsături, E un model perpetuu pentru arte. Iar forța ce emană din nobila-i ființă Și concentrarea care se așterne în priviri, Materiei să i afle secrete pâlpâiri, Rămâne un model pentru știință.“ („Cu glasul Țării, La mulți ani!“, Scînteia, 7 ianuarie 1984) „Acela pe care nu ai cu cine să-l asemeni Și e înaltă pildă pentru semeni, Conducătorul nostru viteaz și înțelept Și datorită căruia avem
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
gâtului... Privi îndelung bățul de chibrit cu care aprinsese ochiul aragazului. îi urmări flacăra mică și îndărătnică semețindu-se în aer și consumând bățul aproape în întregime, până când îi arse buricele degetului. Nu simți durerea arsurii. Revăzu, în schimb, în pâlpâirea temerară a flăcării, o siluetă subțire într-o pijama roz, cu elefanți verzi. Desfăcu oftând pachetul cu prăjituri și privi concentrată la norul de zahăr pudră care se înălță de îndată, așteptând parcă un semn de la el. Dintr-odată simți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
umplu tot zidul. Își duse mâinile la față și se masă energic, apoi răsuflă adânc. Întrebă cu o voce răgușită: Voi mi-ați aruncat banii pă geam?" Băieții mei făcură un stânga-mprejur, iar efectul general era un soi de pâlpâire a textului. Tot voi ați scris și mită pă bancnotele care le-am dus la nevastă-sa lu' dom' Sandu?" Aceeași mișcare a bravilor mei gândaci îi dădu răspunsul. Da' de ce mi-ați făcut, nene, toate porcăriile astea?" "CA SĂ PLECI
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pieptul lui cu mâinile sale micuțe atârnând fără viață. Îi luă capul în palme și de abia atunci văzu că în timp ce-i vorbea, peste ochii mari de copil fâlfâise necruțătoare aripa neagră a morții. O zgâlțâi puțin, sperând într-o pâlpâire a pleoapelor, apoi mai mult intuind decât știind cu certitudine adevărul, o puse ușor pe pământul cenușiu, îndepărtă un bulgăre uscat și diform ce părea că o incomodează. Îl trase apoi pe Nenea alături, luă capul care acum părea că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]