327 matches
-
cată-se întruna Căile de apă se-ntâlnesc mereu Peste fiecare strat de minereu, Pulberi de argint presară luna Fluieră un tren pierdut în neant Oh, copilărie dulce ca un vis Dac-aș ști măcar astăzi, cine mi-s Slabă pâlpâire, palid diamant Le vedem sau nu, între noi doar ziduri Sârmele ghimpate colții își înfig Fiecărui pește, soarta, un cârlig Și înțelepciunea, adormind sub riduri Oile, păstorul, intră în revoltă Sarcinile noastre au ajuns prea grele Taberele două. Între, doar
ÎN ORICARE STÂNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359406_a_360735]
-
Eminescu, a închis ochii pentru totdeauna în sanatoriul Caritas din București. Lucrătorii care au demolat clădirea au găsit în camera unde a fost găzduit poetul, la decojirea pereților, versuri întregi scrise cu cărbune pe pereți de poet. Au fost ultimele pâlpâiri ale aripilor unui geniu care s-a stins... După autopsie și întocmirea actului de deces, corpul lui neînsuflețit a fost depus la Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou unde se perindară pe rând primul ministru Lascăr Catargiu, Mihail Kogălniceanu, Teodor Rosetti
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
se înalță la ceruri. Temnițele comuniste, au excelat nu numai prin tortura trupului și prigonirea fără egal a sufletului dar sunt mărturii că ritualuri satanice profanau trupurile și după moartea deținuților. Unul din chipurile îndumnezeite ale creștinilor români, care arunca pâlpâirile razelor sale pe frunțile înmiresmate de har ale dținuților politici, și-a stins viața cu rodul său frumos în temnița de la Aiud în anul 1961. „Era prin anii 1960-1961, în celularul din Aiud. Într-o zi se anunță prin toate
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
amintiri În serile cu amintiri sterile, În sufletul meu, te caut printre file, Să-mi amăgesc momentele tristeții Cu bucuriile puține ale vieții. Tu ești în mine ca un semn de carte - Fila nescrisă de dincolo de moarte -, Ești candela cu pâlpâiri senine Și noaptea care vrea să mă domine. Mireasa mea curtată și de sfinți, Păcatul veșnic cu care mă alinți, Ești taina răstignită în tăceri, Nirvana mea, de-aici și nicăieri. În mine ești cum sunt în lanuri macii, Te
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
meu, să aud iarna, când zăpada blochează totul, de la mașini la suflete, că în satul de la Dunăre, noaptea, se face focul în solariu. La ora aceea, totul e deprimant, iar oglinda zăpezii, pe care mai cad fulgi, e spartă de pâlpâirea plină de speranță, a unui foc - singura căldură în cosmos îmi închipui. Îmi aduc aminte, în recile insomnii, de copilărie. În cutia de lemn fixată în perete, ceasul (robust, de tablă, cu sonerie) se auzea tresărind pe o potecă a
Despre munca eficientă: Trebuie să existe o anumită concordanță între acțiuni și planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da. Lucian Blaga () [Corola-blog/BlogPost/339668_a_340997]
-
ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei! Ceata de oșteni îl urmă orbește. Cu cât se apropiau, cu atât focul se întindea ca o dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză speriat și se ridică în două picioare gata să-l trântească
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
rotunjit al crestei sale desenează căderea-n gol albastru adânc strălucitor de stele fără număr se boltește licuricii transformă grădina într-un covor de lumină plutitoare o ultimă privire o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară la ultima pâlpâire a felinarului plouă încet urc în carul unei Urse și mă scufund în noaptea înmiresmată izgonită dintr-un măr Referință Bibliografică: cea mai frumoasă atingere a darului / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 718, Anul II, 18
CEA MAI FRUMOASĂ ATINGERE A DARULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341431_a_342760]
-
de sărbătoare numită „Luminație” în Ardeal... Îi invită pe studenți să își ia fiecare câte o lumânare și să comunice cu cei dragi, care nu mai erau printre ei, prin cuvinte care, în actul ritualic, ar putea fi duse de pâlpâirile focului înspre lumea lor, transcendând limitele eventuale. Își luă și ea o lumânare și vorbi în șoaptă cu Tudor, dându-i, cu vocea sugrumată, vestea despre Maya. În sală era o liniște ritualică. Toți respectau momentul și omagiau, în felul
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
la chinul dulce-al strălucirii Din ochi rotunzi, iviți din sânul ierbii. Pe frunți de rouă se dezmiardă cerbii, Sorbind din nestematele iubirii... Prin pânze moi trudesc să se strecoare Ecouri de-orologii diafane Vagi ritualuri de sărut, profane, Mimeaz-o pâlpâire de candoare. Iubiri bolnave, năluciri de-o vară, Îngeri de lut plătind cu-amar tributul Carnagiu de petunii în sărutul Agonizând într-un potir de ceară.... NĂLUCA Ce ger cumplit! Și încă viscolește, Pustiul urlă peste cetini ninse Când la
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
-l zvârle în închisoare alături de cei mai bravi Fii ai Națiunii. Unul dintre ei a fost chiar părintele Nicolae Grebenea pe care am avut privilegiul ceresc să-l cunosc la venerabila vârstă de un secol de viață. Rămăsese doar o pâlpâire de viață, care pe măsură ce vorbea despre Neamul său se întețea ca o flacără ce scapără într-o mare vălvătaie de iubire pentru Dumnezeu și pentru camarazii săi. În Altarul celulei se împărtășea în comuniune de suferință și har, părintele cu
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
ardică mai tare!” (Ioan Miclău, Poezii Alese. Bârda, Editura „Cuget Românesc”-2005) Rolul dascălului dacoromân, al intelectualului trebuie să fie cel al creștinului cult,al ortodoxului vizionar, care după înălțarea nimbului său către cer lasă pe moșia Gliei străbune acea pâlpâire de lumină ce încă netezește calea învățăturii,a educației precum lumina sfântă a martirilor și sfinților noștri, care podesc Scara înălțării către Cer a Românilor. ( Brusturi, Neamț- 29 ianuarie 2017) Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - DASCĂLI ROMÂNI -DISCIPOLI AI MARILOR
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
a dreptei credințe prin venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.” Cu viitoarea lumină prinsă în buchet am îndrăznit să privesc mai departe, spre răsărit, apoi tavanul și turla Pantocratorului. Lumea văzută dezvăluia pe cea nevăzută, în icoanele sfinților, așa cum pâlpâirea speranței conduce credința. Corabia noastră, naosul, se deschidea primitor și întunecat, tainic și îndurător. Stiam că cineva mă urma încet, fără zgomot și bănuiam un anumit zâmbet de încredere și de bunătate. Îmi imaginam sala plină și sărbătorile bogat împodobite
ANAMNESIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343004_a_344333]
-
Fecioara Maria și Neamul nostru dacoromân prin Eroii, Mărturisitorii și Martirii Lor! Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi-Neamț 19 iunie 2015 În capitolul 10, intitulat: Asediul cetății fără turnuri, eroul nostru relatează aspectele vieții din lagărul Mănăstârca, cu foamea care da târcoale pâlpâirilor vieții, precum corbul ce se anunță în căutarea prăzii, cu oamenii care plângeau fiindcă își uitaseră numele și adresa celor dragi, cu gerul care-l încremenea până și pe diavol, cu stivele de morți, înșirați ca lemnele de pe lângă zidurile marilor
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
cu aripile deschise în ultimul viers al cântului i-au pus trupul sfâșiat în durere în mormânt sub stânci vestale i-au spălat rămășițele pietos cu lacrimi și l-au îmbălsămat; lumina eternității a trimis îngerul să trezească la viață pâlpâirile flăcării jertfă a răscumpărării efemerului stelelor căzătoare strivite sub poverile iluziilor trecătoare a îmbrățișat eternitatea răsăritul luminii reînviate purtând-o în slavă pe aripile lebedei în zenith. Fulgere și blestem în veci șerpilor slugile întunecatului balaur protectorul himerelor desfrânate și
SFÂRȘITUL CALVARULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378975_a_380304]
-
ai simțit nevoia să te contopești, să rămâi, să te uiți în mine ca un obiect pe o bancă. Am început să dansăm, un parfum subtil emana din căldura trupului meu, ca o grămăjoară de flori de tei. Tăceri și pâlpâiri de lumină... Mi-ai mangait părul, gâtul, sânii, am început să plângem, zguduiți ca un torent de-acel fluid. Nu-nțelegeai ce se întâmplă cu tine. Abia te-am regăsit, mi-e frică să nu te pierd, iubito! Am respirat
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
zare a ființei și a persoanei cu cântecul duios al inimii ca pe o boltă peste care se revarsă necontenit angelica splendoare de safir. Muzica celestă se așterne peste fiorul inimii, iar în amvonul sufletului răsună frumusețea ce cade în pâlpâiri serafice pe gândurile înflorite de albastrul-voroneț al cerului înflăcărat. Amintiri de neșters Frumusețea vine, dar nu vine nici prea târziu, nici prea devreme, ci doar atunci când sufletul îți este pregătit spre a înmuguri în acea mireasmă divină care ne copleșește
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
se confunda cu infamia. Infernul apocaliptic stăpânea imperiul răului prin administrația roșie, prin gardienii gălbejiți și călăii ruginii ai temnițelor, prin turnătorii ungherelor tenebroase, amplificându-și ura viscerală, prostia, dobitocia și violența peste orice mișcare, peste orice rugă, peste orice pâlpâire a vieții creștinilor făcute ferfeliță din fiecare celulă căptușită cu beznă și zăbrele, surprinsă admirabil și sfâșietor de marele și genialul poet creștin Radu Gyr: Voi n-ați fost cu noi în celule „Voi n-ați fost cu noi în
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
de cer în adânca sa venerație pentru Dumnezeu și Neam. Alteori, trupul i se leagănă delicat și fragil, deși stârnește o tărie de cremene în fața năvălirilor ce ne răvășesc mereu Patria, săltând semeață într-o rezistență ce arde mistic cu pâlpâiri ascetice de azur. Prospețimea minții, flacăra rugii, glasul inimii suie în cățui de stihie spirituală, emanând o voință de argint, aurită într-o stăpânire de sine. Sufletul ei are pe chip un surâs oriental, fiind parcă o revelație vie a
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
cald și bun Și mă-nvelești în giulgiul suavului tău zâmbet, Vin menestreli din ceruri, cântând sfios și-mi spun Sonete de lumină șoptite ca un zumzet. Când îmi strivești sărutul cu buzele fierbinți Și se topește vrerea-mi în pâlpâiri de fluturi Fac jurăminte sacre sărmanei mele minți Să țin aprinsă vraja, să mă ațin s-o scuturi. Și când cu palma mică angoasele-mi topești Și-mi netezești obrazul, plăpândă ca o boare, Sunt împăratul lumii, nebun că mă
CÂND ÎMI SĂRUȚI PRIVIREA… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371337_a_372666]
-
de lacrimi si păcate Unde-i sfârșitul? Doar Dumnezeu o știe! Trupu-i bolnav, dar sufletul, doar bucurie, Căci pentru el începe viața..după moarte! Spre capăt..se zărește o lumină Ce tainic, mă călăuzește-n drumul meu Și strălucind, cu pâlpâirea ei divină Aș vrea, ca înspre mine uneori să vină Convins că, în lumină, e însuși Dumnezeu! Trupul se poticnește frânt și spune în cădere: Sunt plin de ani, bătrân, și-am obosit De ce umblăm pe-un drum îngust,plin
TRUP ȘI SUFLET! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375367_a_376696]
-
ne-ar mai rămâne să primim dacă n-am mai avea nici pe artiști, și ce-am mai avea de dăruit dacă nici iubire n-am mai avea?! De altfel, dramul avutului nostru, al sărmanilor, e numai iubirea și o pâlpâire muribundă de speranță, în rest e pustiu! Nu socot ca datorie mai plăcută pentru mine alta decât aceea de a nu lăsa cât voi trăi să cadă în uitare numele artiștilor, nici cei care ne-au împodobit viața cu amintiri
ALEXANDRU ARŞINEL. VULTURUL TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375529_a_376858]
-
IUBITE Așteptările-s lungi iubite.. Bat la uși ce-s zăvorâte, Lacătele ferecate zăngănesc Și sufletu-mi rănesc Așteptările-s grele iubite.. Și lacrimile-s absorbite De-o față de pernă scrobită Și noaptea-mi pare ciobită Așteptările-s puse-n pâlpâiri, De-o lumină galbenă-n priviri Fâlfâiri de-aripi îmi îngheață, Privire rătăcită și vorba răzleață . Deșteaptă sunt ..și-n așteptare... Simt adiere, se stinge-o lumânare, Înec durerea-n focul ce-i mocnit Amară-i lacrima pe care-am
AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372532_a_373861]
-
meu”, cu referire directă la iraționala întârziere cu care trebuia să-mi repoziționez atitudinea față de dânsa. Nevrednicul de mine a trebuit să las să treacă atâta timp irosit, ca și cum viața n-ar însemna doar o văpaie a unui incendiu de pâlpâiri continue, ciclice și irepetabile!? Am fost „răsplătit”, pentru nechibzuința mea, cu treizeci de ani de privare a luminii unui zâmbet cald și a unei priviri materne și blânde, a unei îmbrățișări oblăduitoare la care mi-ar fi dat dreptul gestul
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
cât am eu, ai tu, și-i o minune / că ne încape universul tot / și Dumnezeu ne-ncape-n rugăciune / iubitul meu, să te împart, nu pot”. Mici mogâldețe de lumină ca niște licurici în iarbă, versurile au ceva din pâlpâirea candelei la altar, până devin nimburi crucifere pe creștete de sfinți. E atât de bine în pufoasa lumină! Ca-n cuibul cald al sânului matern. Cine se odihnește în el are parte de dulceața naturală a laptelui cald, gâlgâind cu
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
nu trebuie să-și piardă speranța... Emil Cioran o numea „astrul inimii”! În „Jurnalul de idei” Constantin Noica exprima poematic: „În mitul Pandorei rămâne speranța, ca ultim demers uman, cel mai adânc. În fundul cutiei Pandorei este tresărirea la viață, o pâlpâire, o palpitație. » Și-n fața ochilor îmi apărea figura severă și totodată blândă, privirea pătrunzătoare a lui Octavian Paler, rostind convingător: „Speranța se organizează, nu se așteaptă!” Vavila Popovici Raleigh, North Carolina Referință Bibliografică: Ura - sentimentul vietii neimplinite / Vavila Popovici
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]