145 matches
-
de interimat era ca, începând de la zece treizeci dimineața, să-mi ofer întreaga zi, în mod regulat, mese și gustări. În cămăruța roșie ardea un foc trosnitor, punându-i în lumină, prin ușa deschisă, contururile labile, și aruncând o strălucire pâlpâitoare în bucătăria cu perdele de ploaie pe geamuri. Gilbert era ud leoarcă. — Ei? — Dragul meu, Lizzie m-a părăsit. — Și? — Și am hotărât să vin aici, pur și simplu am simțit nevoia. Voiam să-ți povestesc despre Lizzie, și, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vremelnică, își dovedește efemeritatea. Calea eternității este iubirea, dar cea „mai presus de fire”. Deși în carnea trupului se află sămânța iubirii, aceasta trebuie sădită în suflet, prin sipritualitate pentru a îndeplini scopul propus. Poetul deplânge existența într-un trup „pâlpâitor de pofte”, dorind „s-o curățesc de carnea” (iubirea). Dragostea adevărată se realizează dincolo de carnal, la un plan superior, greu accesibil omului profan. De asemenea, poetul accentuează starea impură a omului, o stare care îl separă de divinitate și îl
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
vederea, ci greoaia așezare a contururilor, desenul șters al profilurilor. Nu e de mirare că, în încercarea de a desluși ceea ce apare, ochiul rătăcește în adâncul difuz, intuind mai degrabă decât văzând, dincolo de faldurile nevăzutului, lumina unei alte imagini, abia pâlpâitoare: "Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă/ Și sfredelea mai aprig în surul minereu/ De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă.// Fier stins părea alături scânteietorul plai/ Și searbădă a zării lumină rubinie/ Când prin împăturarea de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a invizibilului: a picta (în) nevăzutul însuși. "Aici, șansa ce ai/ în câteva secunde fără să revii/ dintr-o singură trăsătură de pensulă/ pot fi câteva puncte suspendate în gol". Chipul nevăzut transpare - preț de o clipă - în imagini fulgurante, pâlpâitoare în golul din care se desprind 82. Ipostaze imaginale date intuiției eidetice, ele sunt manifestările poetale ale inaparentului, frânturi din chipul ascuns, în-semne survolând peisajul văzut în suspensia oricăror determinații sensibile. Căci ceea ce se vede acum este un imprevizibil, nemaivăzutul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și pune în vedere rodul imaginii? Levitația vederii (Leonid Dimov) Rondelul lumânărilor de Leonid Dimov 23 pare la prima vedere un joc gratuit al reflectării. Lumânările suprapuse își comunică una alteia lumina, configurând un spațiu moale, irizat discret de flăcări pâlpâitoare: "Ardea o lumânare așezată/ Pe-o altă lumânare ce ardea/ Și-n alba luminare ca de vată/ M-am așezat, tot alb, deasupra mea". Ceea ce luminează se vede luminând, dar nu oferă altceva vederii, nu dezvăluie vizibilul. Conștiința trezită la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prima oară când observa acest lucru, cum de altfel remarcasem și eu, deși nici Jayne, nici Sarah - nici Rosa sau Marta - nu văzuseră una ca asta.) Robby însă a auzit ceva atunci când a făcut doi pași pe coridorul cu lumini pâlpâitoare. Un sunet ca un „fâlfâit“ undeva mai departe. În acest moment Robby și-a dat seama că ceva urca pe scări. „Respira greu“ și, conform spuselor lui Robby, și în același timp „scâncea“ - un cuvânt pe care nu l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai trepidam de pe urma unui vis în care ciorile se transformau în pescăruși. - Tată? Un ecou. Nu-mi puteam deschide ochii. Dacă i-aș fi deschis, l-aș fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit vocea mea răgușită. - Tată, cred că e cineva în casă. Robby încerca să nu se vaiete, dar chiar și beat puteam detecta frica din vocea lui. Mi-am dres glasul, având ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întocmit nici un raport al poliției. Încă nu înțelegeam exact care era rolul lui Terby. Tot ce știam era că eu fusesem cel care o adusesem în casă - și că vroise s-o aduc - însă ceea ce mi se arătase în lumina pâlpâitoare constituia un secret pe care trebuia să-l păstrez pentru mine însumi. În privința asta, casa și cu mine eram complici. Am sunat-o pe Marta. Mi-am ales cuvintele cu grijă și i-am explicat că „ceva“ pătrunsese în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
introdus cheia în broască. Am deschis ușa de la intrare. Am intrat pe hol. Casa era tăcută. Miller era lângă mine. - Unde au avut loc evenimentele culminante? am fost întrebat. Cei trei bărbați așteptau să-i ghidez spre coridorul cu aplice pâlpâitoare, în dormitorul matrimonial care fusese invadat, prin camera de zi care era acum camera de zi din Valley Vista - am tras rapid aer în piept în timp ce am aruncat o privire la mocheta de un verde închis care încă mai creștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi păsa dacă arătam înspăimântat. - Simt o prezență masculină, l-am auzit pe Miller murmurând în timp ce scana încăperea. - Luminile pâlpâie, Bob, strigă Sam de pe coridorul de la etaj. De unde stăteam eu și Miller am privit sus și am putut zări luminile pâlpâitoare ale aplicelor reflectate în fereastra mare din capul scărilor. Ca și cum ceva și-ar fi dat seama că observam acest fenomen, pâlpâitul se curmă brusc. Miller se postase în fața spărturii din perete. Se uita la ea, umil. - Un om furios...cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
devine drumul cu care te amăgești că ajungi la un capăt. La un moment dat descoperi, însă, că tocmai lipsa capătului drumului este miza mare și adevărată a artei. Nu ți se pare? Știi câtă lumină e concentrată în flacăra pâlpâitoare a unei lumânări pusă la capul unui poet plecat dincolo? Citind și recitind corespondența voastră, adunată în volumul FRIG (Aurel Dumitrașcu & Adrian Alui Gheorghe), găsesc acolo o mulțime de argumente despre rămânerea "în cunoaștere și primordii existențiale". Și despre stelele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai tentant, care empatizează cu atitudinea sa de rebel în fața conformismelor din societatea de azi, dintotdeauna. Uneori, cînd îmi e dor de Aurel, merg la Borca, la mormântul lui și aprind o lumânare. Știi câtă lumină e concentrată în flacăra pâlpâitoare a unei lumânări pusă la capul unui poet plecat dincolo? Și când aprind o lumânare numesc în gând pe mai toți scriitorii care au plecat dincolo, pe care i-am cunoscut direct, unii mai mari, alții mai mici, egali în fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
simplu.” Adică, ce sau cum să schimbe în comportament? „Într-un fel, să-și ceară iertare, dar prin comportament mai curând decât prin vorbe sau prin ambele”. Terminăm de discutat la un moment din noapte și rămân singură în lumina pâlpâitoare a câtorva lumânări. Fiecare discuție cu Alfonso mă lasă cugetând la cât de puțin știu despre lume și viață și atunci când aproape am impresia că înțeleg ceva cât de cât, apare un element nou care mă face să-mi reamintesc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
iar sumele discutate cu Jose mi se par de-a dreptul astronomice. Trăiesc cu impresia că ceremonia, poate mai ales prin locație, are o semnificație specială pentru Alfonso. Odată ce terminăm cu trebăluiala și ne privim unii pe alții în lumina pâlpâitoare a focului, Alfonso anunță că a venit timpul să luăm masa și ne întinde la fiecare câte o frunză mare de brusture. „Aici veți pune ofrandă către Urusona” ne comunică și începe să ne împartă din mâncare la fiecare. „Puneți
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și mai ales a lui Chris și le arunc mental câte o întrebare complet ridicolă: „Iți vine a crede toate lucrurile astea, chiar îți vine a crede?”. Bătăile tobei se sting, rămânem în liniște, după o vreme apare o luminiță pâlpâitoare în fața mea și vocea lui Jorge anunță sfârșitul ceremoniei. Deschid ochii cu greu, simt că sunt altă persoană și mă întreb dacă m-aș uita în oglindă oare aș vedea un bătrân înțelept, de sute de ani, cu barbă albă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
simt extrem de norocoasă și simt un val de recunoștință pentru că am avut această șansă și pentru oricine sau orice va fi contribuit la a-mi direcționa pașii până la momentul prezent. Dimineața bem câte un ceai adunați în cerc în jurul focului pâlpâitor. Suntem cu toții gânditori, Grazyna arată în continuare ca un bolnav proaspăt post-chirurgie, și ne privim unii pe ceilalți cu o înțelegere profundă. Suntem în familie. Scott declară că vrea să facă ceremonia următoare tot cu Jorge, fiecare din noi vrem
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în care simt valuri de energie negativă cum mă înfășoară ritmic și nu reușesc să găsesc drumul spre ieșire. Lălăielile continuă intermitent iar la un moment dat vocea se transformă într-un șuierat: „Mai vrem ayahuasca!”. Deschid ochii, apare lumina pâlpâitoare a unei lumânări și văd o formă târâindu-se în patru labe către Jorge. Am imaginea unui coiot înfometat și tresar speriată, după care recunosc conturul belgiencei. Simt o atingere, apoi mâna lui Chris îmi găsește mâna și mi-o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
seamă... 9 Nunta însângerată Spre apus, lumina prefirată prin vitraliile ferestrei aruncă pe dalele de piatră pete multicolore ce se răsfrâng destrămând dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip dau viață sfâșietoarei dureri că oamenii nu i-au înțeles jertfa. La picioarele Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ascundeau în paturile cu jucării/ și gîngăveau că maimuță"(Semproniu). Ori: " Telefonul e o femeie rujata isteric pe pleoape" (Jim călărește șarpele). Ori: "Femeie, turbata ești, oasele ți le zdrobești de-un zid în vid,/ despicata ți-e inima și pîlpîitoare că o șopîrla./ Ți-am vîndut capul și mîinile bibliotecilor antice,/ din piele să facă papirusuri și-un palimpsest cumplit"(Trupul). Capul de femeie, prevăzut cu cioc, al lui Picasso, sau Hector și Andromaca a lui de Chirico sau picturile
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
spațiul granulos ca nisipul. Prăzi ale cărnii nu ne-ntrebăm unde anume se săvârșește tortura oamenilor; ci unul peste altul rupți, cimitir uriaș de oase vinete, îndesiți pe pământ alergăm prin necuprins alergăm cerând sus și tare vidului, luminii fragede, pâlpâitoare a lumilor rotitoare, moartea. Glasul ne șovăie, se-alungește de la un pământ la altul, mare, întunecat și umple creatul unde nici țipenie nu e cu un blestem ce se frânge în infinit (septembrie 1946) Spital Răsare-n umbra norilor jilav
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile () [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]