190 matches
-
o găsesc? În fața mea, patru priviri degradate de lăcomie. Aici pulsează ceva, mi-am zis eu. Poate că nu e totul pierdut. — Jacinta Coronado? am insistat. Cei patru interni schimbară cîteva priviri și Încuviințară unii spre alții. Unul dintre ei, pîntecos și fără nici un fir de păr vizibil pe tot trupul, părea căpetenia bandiților. Înfățișarea și atitudinea lui, În lumina acelui terariu de priveliști cumplite, mă făcu să mă gîndesc la un Nero fericit, ciupindu-și harpa În timp ce Roma se mistuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că-i „șeful”, cu o figură mongoloida, cu pomeții obrajilor proeminenți, cu fața ce părea că-i fusese ciupita de vărsat și cu o voce spartă de individ neșcolit, un al doilea care a tăcut tot timpul, un ins destul de pântecos, și cel de-al treilea, o stârpitura de om, cu o basca pe cap, cu niște urechi blegi și mari, cu o mustață subțire pe buza, În stil sud-american, și foarte activ deoarece intervenea mereu În ceea ce spunea șeful. Nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ești un om liber de acum încolo. Nu știu să fi fost vreodată sclav, scutură cu înverșunare din cap evreul. Nu despre asta e vorba, face repede Vittelius. Îi ia mâna și-i pune în palmă o pungă din piele, pântecoasă. Rufus o respinge, strângând din degete. — Vreau să aflu întâi pentru ce sunt plătit, spune cu dem nitate. Vittelius renunță să-i desfacă degetele încleștate și i-o îndeasă cu sila sub centiron. Șoptește precipitat: — Sunt aurei, ai grijă. — Aurei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Drăguțescu și venerabilul vel-logofăt Samoilă apărură singuri ori însoțiți de giupânesele lor medelnicerul Bucșe, cel care pe vremea lui Barzovie-Vodă fugise în Lehia unde câștigase o avere cântând doine de înstrăinare pe la mesele boierilor pribegi, vel-comisul Agache Natriul, un om pântecos, ce-ajunsese de râsul târgului că-l înșela nevastă-sa cu taică-său, un om mai subțire, și el nu-și putea face dreptate dând în taică-său căruia îi mâncase averea umblând tocmai după fustele actualei neveste, sărdariul Basile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau onorifici, cu aceștia era mai greu de păstrat discreția. Ultimul caz, cel al consulului de la Alexandretta, clătinase serios nu doar subsolurile ministerului, dar și scaune mai înalte, încît șeful Direcției, domnul dr. Mardari, altfel un bonom și un jovial pîntecos, cu barbeți și o vestă mereu pătată, chiar dacă era nou-nouță, a trebuit să-și dea demisia. Cînd a aflat a zîmbit, atît de ciudată a fost întîmplarea, dar acum, cînd e preocupat de lipsa de timp, lucrurile, i se par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altceva! S-a ridicat greoi, oftînd, oaspetele trebuia să-și dea seama de sacrificiul său și mai ales de atenția pe care i-o acordă, a scos dintr-un dulăpior cu încrustații de sidef o sticlă din alte vremi, fumurie, pîntecoasă, cu toarte împletite și două păhărele cît un degetar. A turnat atent, zîmbind binevoitor-îngrijorat, nu voia să risipească nici un strop și nici nu-i prea venea la îndemînă. Majordomul se afla în spatele ușii, așteptînd un semn, ar fi făcut totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la vale trasă de un căluț scund. Vătaful puse mâna cozoroc la ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt și pântecos. Era îmbrăcat c-o blăniță de berbec; de sub căciula naltă și ascuțită, dintre palele late ale gulerului, ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. Ochii mititei cercetară împrejuru-i. Care a băgat de samă la cal și la lăicere?... întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Domnul Dumnezeu îl vestește pe împărat că altfel nu poate fi. Căci numele lui Selim șahzadè e și numele lui Selim-Hafiz. Prin asemenea potriviri își dă Domnul Dumnezeu înștiințarea. Dar Selim, al doilea fecior al doamnei Roxelana, era un flăcău pântecos și buged. Îi plăcea să mânânce îmbielșugat și se spunea că are o înclinare neînfrânată pentru vinuri, cu care se îndeletnicea în tovărășia unor prietini. Mult mai mult se bucură de dragostea maicii sale Baiazid, al treilea fecior, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ton, de bonito, chiar și inimă de rechin. Nimic nu pare a fi digerabil" îmi spun, înciudat, dar chiar în clipa aceea ochii îmi cad pe două căpșuni mari și coapte, care escortează, ca un cuplu de paji fideli, trupul pântecos și aburind al unei dihănii oceanice necunoscute. Tot acest ceremonial gastronomic poate fi experimentat în aproape orice loc de pe coasta de est a Japoniei, însă niciunde el nu are, parcă, strălucirea calmă degajată de "Perla cea Verde", cum a numit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rond de flori și să plonjez, ca în adolescență, în explorarea alchimiei irezistibile a cartofilor rumeniți și a chiftelelor cu maioneză. Cu o dexteritate demnă de un jongler, mâna dreaptă cuprinde drăgăstos paharul înghețat, în timp ce mâna stângă înfășoară tandru silueta pântecoasă a sandvișului. Scena de tantrism culinar are, precum observați, un foreplay pe măsură. Bref, iau o îmbucătură, însă am gâtul uscat de sete, astfel că trebuie să sorb câteva picături. Este cel mai banal gest cu putință, unul repetat de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care a reușit să și vină-n fire, îi zâmbește profesional. Apoi, anunță pe următorul înscris pe listă să se pregătească. La ușă, profesorul Șerban se află față-n față cu tovarășa Niculina Udrea, care are sub braț un dosar pântecos. Îi adresează o privire mirată mai întâi, iar, în final, de-a dreptul alarmată. (,,Va să zică, umblați cu pâra la șef, tovarășe profesor”) vor să spună ochii ei. Nu v-au satisfăcut cele ce v-am spus eu! Cât despre opiniile
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
are tata o damigeană. Dar, știi ce? Hai, mai bine, amândoi în beci. Ne servim direct de la sursă, ce mai... cu... intermediari...” Ajunși la subsol, Stelică a băgat pe rând cele două cinzeci în gâtul mare și gros al unei pântecoase damigene de cinci deca. “Ei, ce zici?” “Bună...” “Cum bună, mă...? Undelemn, nu alta. Nu observi ce parfum are, ce buchet, ce înfățișare?! “Cât despre gust, ce să mai vorbim?!” Da, nimic de zis, dar ai văzut că eu nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
numai de formă, căci atitudinea lui îmi dădu să înțeleg că mi-o cedează de bunăvoie. - Poate că Hilda nu-ți place? făcu el amestecând pe paletă, cu pensula muiată în ulei, o culoare cafenie, în care adăugase din tuburi pântecoase trei viermi încolăciți, negru, roz și galben. Nu, pe Hilda n-am dorit-o. Spectacolul din seara trecută nu-mi trezise dorința s-o am, ci dimpotrivă, mă simțeam stingherit în preajma lor, tolerat de Egon. Începusem acum să înțeleg, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
contrabanda. - Dezbrăcați-vă! Spuse savantul, sau mai bine zis, se răsti el. - Să vedeți, începui vorba. Tata mi-a murit subit, bolnav de inimă, la cincizeci și opt de ani. - Mai aveți destul până să ajungeți vârsta răposatului, întrerupse mohorât pântecosul, după ce mă consultă. - Nu sunteți bolnav organic și nu vă dau nici o rețetă. - Domnule profesor, mai încercai să spun, piticul dinlăuntrul meuă - Mda!... Piticul dumneavoastră nu mă privește și dacă m-aș pronunța, ați plăti onorariul pentru două persoane, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îngustă, nici o libelulă sfântă nu-și dereglează motorul, elicea. Totul mocnește în aceeași lene și melancolie de grajd cu staulul părăsit pe veci de vaci + taurul comunal... Și doar eram pirat vestit în vremea aceea tulbure, amăruie, verzuie, cu corăbii pântecoase pline cu diamantele Coroanei... Mi-e dor de contele de Monte Cristo... de răzbunările lui teribile, căzând din cer ca un trăsnet globular... Mi-e dor de marchizul de Sade, veșnic închis, făcând bașcă genială, scriind, scriind, scriind pe suluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
rîu. Locul era amenajat cu grijă: se cobora pe cîteva trepte Într-o cuvă săpată În sol și placată cu piatră. Țeava ieșea din peretele falezei diferenței de nivel. Apa se păstra rece În oluri și În oluțuri, amfore mari, pîntecoase, cu gît Îngust și lung, terminat printr-un ciur În partea de sus, pentru aerisire. PÎntecele olului se lega de gîtul subțire și printr-o toartă Înzestrată cu un canal interior și un gur gui, „o țîță“, cum Îi ziceau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
el!... Mai bine o las decât s-o ponegresc!... chibzuia Mazilu când a rămas de unul singur în crucea drumului de la Jitărie. Și cum să o las cu șapte guri în casă și cu alte două pe drum?... că-i pântecoasă rău de data asta... De unde să știe prostimea că omu' mai bea și de scârbă, nu numai de bucurie... Cine să le spună că Mărioara lui îi cam ticăloasă, că mulge vaca de șapte ori pe zi, când flămânzesc copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și cu gândul la însurătoare, ci nicidecum la grijile presante ale celor din prezidiu care tocmai își făceau apariția și se grăbeau să-și ocupe locurile la masa ce îi aștepta pe mica scenă. Dintre toți a reținut atenția necunoscutul pântecos, mic de statură, în kaki, cu epoleți încărcați cu patru steluțe argintii, aplicați direct la cămașa de doc, cu două-trei perechi de cătușe agățate, la vedere, de centura lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sobă și au început pregătirile Ajutată și de cumnata ei, au început să pregătească găina care era deja sacrificată. Amândoi am intrat în beci, am scos un vin alb cu miros îmbietor. Apoi am mai gustat din alte două butoaie pântecoase, dar ne-am hotărât că cel mai bun este vinul nohan. Au început discuțiile, pe prispă tronând cana de vin și pahare mari cu picior. Au început să apără și neamurile din sat. Discuții, snoave, povestiri, mâncare și băutură. Târziu
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
șarpele pe muzici înnodat, Rotit de două ori la mărul-soare, În minutare-aprins - și încrestat. IZBĂVITĂ ARDERE Curcanii au mutat pe soare șirul De gâturi cu, nestinși, cartofii roșii. La cerul lăcrămat și sfânt ca mirul Rotunzi se fac și joacă pîntecoșii! Șuvița stelei noi întinge-n ape, Un stăpânit pământ ascultă ani, Pământul s-a lipit de steaua-aproape. Nuntesc, la curtea galbenă, curcani. POARTĂ Suflete-n pătratul zilei se conjugă, Pașii lor sunt muzici, imnurile - rugă. Patru scoici, cu fumuri de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În privința investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum lîncezea Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Dar vezi bine că nu sunt singur. Apoi pot să fie oricâți, părinte. Avem bragă destulă. Nici chiar așa. Adu două ullcele cu bragă pentru niște uscați de sete. Pe dată, jupânul Gheorghe a apărut în prag cu două ulcele pântecoase în care făcea bulbuci o licoare fără o culoare anume. Le-a așezat pe masă și ne-a poftit ceremonios: Poftiți de gustați sănătoși, părinte! Am gustat întâi să văd ce bragă are jupân Gheorghe. Când am simțit răcoarea licorii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției tale. Îndată pe prichiciul ferestrei lângă care ne-am aciuat se hodineau două ulcele pântecoase, pline ochi cu mied. Îndată bătrânul a ridicat una și, fără prea multă codeală, a prins a bea. Se vedea bine că l-a biruit setea. Când s-a oprit, mi-a făcut semn să-i urmez pilda fără întârziere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
care nu au lipsit niciodată de la obligatoriile manevre: Of, ce șanuri faine s-au scos de la magazia batalionului! De-acuma, garafele cu salbă de flori la gât se retraseră, învinse, din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor conteniseră să se mai afunde în grăsimea aceea de soi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu’... Mă muști? Lasă că n-oi turba eu! *** - Fănele... se-apropie un bărbat pântecos, cu vinișoare roșii în mijlocul obrajilor. E tuns ca-n pozele de tinerețe revoluționară ale lui Dej. - Măi Fănele, să bem pentru Costache! - zice și lasă să cadă câteva picături. Îi plăcea și lui lucru’ bun, și-o vorbă pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]