13,312 matches
-
la ordine. Sau va pune ordine în Ordinea Sa. - Și tu vei lumina, ca-n Ziua Dintâi! - Vom fi cu struguri în mână și cu frunză de viță de vie pe vas! Veșmântul gol Doamne, fire cu fire ai împletit, pânza veșmântului ai țesut, după respirația ei l-ai întins și după mișcările ei l-ai lăsat să fluture, desenând orbitorul tipar într-o tablă de carne, într-o tablă de piatră. De pe umerii ei pânza s-a rărit, de pe brațele
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
fire cu fire ai împletit, pânza veșmântului ai țesut, după respirația ei l-ai întins și după mișcările ei l-ai lăsat să fluture, desenând orbitorul tipar într-o tablă de carne, într-o tablă de piatră. De pe umerii ei pânza s-a rărit, de pe brațele și trupul ei a curs ca o apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne, n-o mai pot bănui pe care cărare s-a îndepărtat! Fire cu fire se-aleg din apă, pânză
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
pânza s-a rărit, de pe brațele și trupul ei a curs ca o apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne, n-o mai pot bănui pe care cărare s-a îndepărtat! Fire cu fire se-aleg din apă, pânză subțire, foșnitoare în adierea vântului, ia forma ei, înălțată din roua de pe iarbă și flori. Doamne, veșmântul gol al celei ascunse în lumina ta este aninat de-o cruce! Firele nu mai țin, nodurile s-au slăbit. Doamne, în umbra
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
e trecutul care va veni să-ți salveze onoarea (închipuirile?) ci o lume dispărută în ea însăși cum se stinge lumina și rămâi cu spirala de la becuri în jurul gâtului regină elisabeta regatul tău pe geamuri dimineața - ecorșeul aceluiași coșmar țesând pânza freatică a incoerențelor ce-ți strepezesc dinții a simultaneității căderilor după ce-arunci buchetul strângi repede pleoapele iubirea și orbii se-mbracă-n furouri n-au nicio șansă afară când îmi stai în stomac și mă privești în ochi un
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
lovirii și nu poți să-l trasezi fără puterea ce aruncă un pumn de pământ peste ape încinse în dansul pe loc trecerile prin ființe lasă noduri pe care le desfaci între stații, când liniștea accelerează schimbarea și vezi prin pânza lumii un loc în care timpul nu se definește prin pierderi de sânge ci prin umplerea unor contururi răzvrătirile își mușcă primii născuți și vor un plâns pe măsură din care ieși cu fața spre Dumnezeu cu suflul rotunjit de
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
venea și pe care, sincer să fiu, n-aș putea-o traduce-n cuvinte. dar visul oricărei zile de luni e să-i urmeze duminica și există o zi între toate în care furnicilor de pe țărm le-mbobocesc din umeri pânze de corabie. Dejun pe iarbă Plafonul de nori era foarte foarte jos mici scântei oranj de câte ori insecta adevărului atinge conștiința un timp înclinat altfel nu se explică de ce se precipită toate în aceeași direcție și-n ultima secundă pragul suprem
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
o pagină din ziarul "Pravda" pătată în draci de vopsele pe ea - o scrumbie o stacană cu sticla ca un curcubeu tulbur - urmele palmei butucănoase a pictorului - și bineînțeles o sticlă de vodcă într-o anumită măsură deșartă și o pânză ciudată (trebuie să spunem că pictorul e destul de talentat) intitulată "Păpușa beată" și chiar înfățișând o mare păpușă căzută răsturantă oarecum indecent într-o ogradă acolo în Siberia sovietică. Omului se pare Suprema nelibertate e să conștientizezi că există infinitul
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
pe tema dată: un cearșaf căzut de la un etaj al unui imobil cu chirie moderată. Câtă înlesnire, câtă invenție și măiestrie (în versificație și în alegerea cuvintelor), câtă știință a căderii (la chute) e cazul s-o spunem! Parada multiplelor pânze de corabie în câteva stihuri îl amețește pe cititor; cât despre ultra-batistă (l'ultra-mouchoir), totul e fabulos! Cu toate urările și cu respectuoasa noastră afecțiune, Ilie Constantin și fina echipă." La conducerea revistei i-au urmat lui René F. alți
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
mai veche bucată de pământ Râvnită și respingătoare Leproși, cerșetori, vânzători de noroc, asceți cu chipul vopsit, Balegă de vacă, iluzii de praf, palate părăsite de nisip Maimuțe ridate agățându-se de ruine sar din nimic în nimic Biciclete, ricșe, pânze înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de singurul gardian În poarta orașului jinduit Talăngi și clopote, claxoane, hohotul Shivei hrănit De la răsărit la apus cu uleiuri și petale carnale Lustragii de sandale și tălpi jupuite
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
pentru asta îi scriu, mai ales că așa, de la depărtare, e mai greu să ne certăm, altfel spus: să ne contrazicem, să ne apărăm fiecare părerile ca doi intelectuali care își respectă ideile și bineînțeles că și le susțin până în pânzele albe, nu e nici o supărare în asta. Vorba e că Marianne se află acum la New York, iar poșta ajunge acolo abia peste trei zile, nu se poate mai repede, așa că trei sau patru zile cât face scrisoarea, în cel mai
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
transportă lăzi cu dinamită. Dinamită? Și are vreo justificare pentru transportul dinamitei pe autorutele Europei? Are vreo patalama la mână? Acum îmi dau seama că Marianne avea dreptate: e important de știut ce conțin lăzile îngrămădite acolo, în spate, sub pânza coviltirului. Vameșii oricum or să vrea să știe. Dar mai sunt vameși acum, după deschiderea granițelor conform acordului Schengen sau cum i-o fi zicând ?... Camionul era urmărit nu de vameși, ci de niște derbedei care se îmbătaseră și aveau
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
un dezgust monoton față de ostașii aliniați în șiruri interminabile. Nu-i respinge ca luptători. Ci ca sistem. Mai întâi este indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă analizând discursul unui politician de cauciuc. Rând pe rând, scoate din pânzele cenușii ale istoriei bărbații care păzesc cu sabia în mână privilegiile bărbaților. Și cu fiecare față bărboasă apărută din neant se simte mai aproape de femeia ghemuită pe podele. Știi, o femeie al cărei păr iese în benzi elastice pe sub boneta
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
vede mai întâi pielea alertată și, pe urmă, în fugă, toate celelalte gesturi care urmează după ce e descheiat primul nasture. Hai să zicem că asta n-ar fi cine știe ce. Dar pe urmă vine altceva: carnea lui elastică și neliniștită, bătând pânza brăzdată de cusături. Apoi se luminează alt episod: firicelele de păr aspru, încordate dramatic în dimineața cețoasă. Însă preferata ei este alta: piciorul aburit, în timp ce dispare în pantalonii de stofă. Sunt aici o sumă de amănunte care ar putea s-
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
în stil baroc industrial, cu mult lemn întunecat și cu un mare ceas de gară. De curând a fost amenajat ca sală de concerte de avangardă. În această seară, publicul se află așezat în jurul unei mese rotunde, acoperită cu o pânză albă, ca o imensă cămașă funebră. Asist la o reprezentare scenico-muzicală dintr-un ciclu numit „Vanitas”, dedicat unui dialog între concepția barocă a morții și aceea contemporană. O mică orchestră, dirijată de Knut Jensen, execută o cantată de Buxtehude despre
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
ea, fotografia va muri. Gulerul rochiței albe, care probabil era de dantelă, degetele care se sprijină pe umărul ei. Un bărbat a adus aparatul de fotografiat pe un trepied până în acel colț al grădinii, și-a acoperit capul cu o pânză neagră, a apăsat pe buton. Este singurul lucru care nu apare în portret, singurul lucru despre care nu știu cum a fost. I-a încadrat pe clienți, le-a cerut - Stați așa, nu mișcați probabil că i-a așezat de câteva ori
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
I-a încadrat pe clienți, le-a cerut - Stați așa, nu mișcați probabil că i-a așezat de câteva ori în cadru, a verificat luminozitatea, a potrivit în partea cealaltă a aparatului un clișeu răsturnat, și-a făcut apariția de după pânza neagră - Nu mișcați și nici măcar nu și-a semnat opera. Și-a strâns apoi trepiedul, a pus lentilele în cutie, a plecat. Se zărește un crâmpei de cer, inutil, depărtat, dincolo de arbuști ori arbori, ori flori. Poate că e cerul
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
piesă, care dublează iluzia „comică”, diferenței dintre a povesti și a arăta în interiorul genului dramatic. În reprezentarea picturală, ilustrată între alții de un Manet, transgresiunea metaleptică este apropiată de citat prin celebrul tablou Portretul lui Emile Zola, în care apare pînza Olympia a aceluiași Manet, transformînd metalepsa în omagiu adus apărătorului ei; nu lipsesc aici alte nume și pînze celebre semnate de un Velasquez, de un Greuze sau de un Van Eyck, care asociază metalepsa cu punerea în abis și efectul
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
ilustrată între alții de un Manet, transgresiunea metaleptică este apropiată de citat prin celebrul tablou Portretul lui Emile Zola, în care apare pînza Olympia a aceluiași Manet, transformînd metalepsa în omagiu adus apărătorului ei; nu lipsesc aici alte nume și pînze celebre semnate de un Velasquez, de un Greuze sau de un Van Eyck, care asociază metalepsa cu punerea în abis și efectul de specularitate; un loc deosebit îi revine „ekphrasis-ului” ca descriere metaleptică a unui tablou real sau imaginar asumată
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
clătinîndu-ne” (Copiii-păstori). Starea de tihnă pogoară asupra convulsionatelor reliefuri. O duioasă lentoare, o recuperatoare somnolență, o benefică solaritate par a purifica orizontul cotidian: „Apune luna, e o ceață-n lucruri,/ un început prin arbori,/ de parcă lumea e-nvelită toată/ de o pînză visătoare, acoperind statui/ ce nu-s desprinse pe deplin din piatră.// O, sfîșierea zorilor, duioasa/ alunecare a nopții spre apus:/ văzduhul e confuz pe zbaterile somnoroase/ de gene și de aripi.// Soarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare icoana Fecioarei Cât de straniu răsună-n biserică Psalmii, ecou mirosind A tămâie și faguri de miere. Prima moarte în casă Chipul ei palid Cât de greu mirosul coroanelor Câtă groază din pânza cea neagră În albul balconului cu ghivece Șoapte și plânset încet Dangăt rar, molcolm, depărtat, Clopotele de ce tot bat? Nopți înstelate Grădinile-n floare Pe ascuns Mângâiere-aripată sărutul furat Pe obrazul ca focul - Să fi fost doar sfială? Iarba după
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
segmentate, călcând strâmb pentru a merge drept. Realitatea devenise grea, apăsând parcă asupra minții. Un elefant pe catalige, un elefant cu picioare de păuanjen. Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de mobile, numite amănunte. Pânze de păianjen, picioare fragile, asta era lumea.” (p. 53) Ochiul de sociolog nu dă greș și savoarea acestei literaturi vine exact din amestecul inefabil de umor, ironie, naivitate, candoare, cruzime, cinism, banal și miraculos al amănuntelor vieții de zi cu
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
Răzvan Petrescu se citește ca un continuum, sacadat doar de modificarea vitezei și a ritmului povestirii. Aceasta în ciuda faptului că autorul schimbă adesea registrele. Șansa, o povestire de patru pagini din primul volum, e alcătuită dintr-un singur paragraf. O pînză deasă care relatează, rece, în fraze lungi, schimbul de cuvinte și gesturile unor muncitori care lucrează la o gură de canal. Comicul de limbaj, de factură caragealescă, e absolut fantastic, dar el aparține cititorului, nu naratorului, care rămîne tot timpul
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
cu cercel de perlă de Tracy Chevalier. Romanul spune o poveste despre un tablou și o etapă a creației lui Vermeer. O face din imaginara perspectivă a fetei care i-a pozat pentru cea mai frumosă și mai renumită dintre pînzele ce s-au pictat la Delft. Fata e slujnică în casa lui Vermeer. Și în această carte, orice personaj e un model posibil. Există o scenă în care naratoarea recunoaște o femeie fiindcă i-a privit întîi, în altă zi
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
din decor; atunci are nevoie în atelier doar de „un corp” (care să aibă numai sexul și carura aproximativă a modelului adevărat) menit să umple golul. Într-un astfel de caz, modelul-substitut este îndreptățit să afirme că „stă într-o pînză de Vermeer”. De fapt, modelul stă în atelier și doar privirea pictorului și lumina ce-i cade pe față îl transformă în proiecția a ceea ce urmează să devină o pictură, un portret. Iar cînd modelul (lui Vermeer) este lăsat singur
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
exact cum mi-o închipuiam în copilărie; * Derrida ține ocazional conferințe la Sorbona în fața a nu mai mult de 15 studenți; * în Place de Tertre, piațeta pictorilor și a desenatorilor din Montmartre, unul dintre chipurile cel mai frecvent afișate pe pânze, ca mostră a meșteșugului fiecărui artist, era cel al lui Harry Potter; * de Crăciun, în fața Galeriilor LaFayette, rușii vindeau matrioști, peruvienii brățări, africanii mărgele și medalioane, asiaticii sticlărie, marseiezii săpun de casă și esențe naturale; nu știu de ce am avut
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]