217 matches
-
ales un cal cu șeaua de aur, cu trupu de criță, cu picioarele de ceară, cu coada de fuior, cu capul de curechi, cu ochii de neghină, ș-am pornit p-un deal de cremene: picioarele se topiau, coada-i pârâia, ochii pocnia. Ș-am încălicat pe-o prăjină și ți-am spus o minciună, ș-am încălicat pe-o poartă și ți-am spus-o toată. 22-c. 1528 {EminescuOpVI 338} FRUMOASA LUMII (FRAGMENTE) Apoi, poveste, poveste, Dumnezeu la noi sosește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
interior." Ioniță Dragu se lipise de scrin cu brațele desfăcute. Părea crucificat. Bărbia lungă, moale, i se umpluse de salivă. Doamna Miga căzuse lângă el, în genunchi. Fără să-și dea seama, își înfipse degetele în piciorul profesorului. Stofa veche pârâi și unghiile lungi lăsară dâre însîngerate. Melania Lupu duse mâna la inimă, dîndu-și drumul să alunece. Rămase înțepenită jos, în fața ușii. Șoferul urlă răgușit: ― La o parte! Dă-te la o parte!! Apucă bătrâna de umeri încercînd s-o tragă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Grigore Popa. ― Nu cred că de aceea a murit, reuși să spună bătrâna înecată de suspine. Acum însă... Vă implor, liniștiți-vă. Să ne adunăm puterile! Avem atâtea de făcut! Sculptorul își înfundă nervos pumnii în buzunarele pantalonilor. Tergalul subțire pârâi. ― Ce bîzdîganie îți mai trece prin minte? Ce-ai mai scornit? Melania Lupu își ridică ochii limpeziți de lacrimi. Aveai sentimentul unui cer clătit după ploaie. Întrebă plină de naturalețe: ― Unde o vom ascunde pe... Valerica? Vă dați, sper, seama
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
potrivit în caracter și ne-am împrietenit. Deseori în biroul lui pe o sobă de fier făceam într-o gamelă terci cu brânză de oaie, care mi se părea o bunătate și uneori preparam și ceva carne, mâncând până ne pârâiau urechile. În amintirea momentelor din timpul armatei am rămas prieteni vizitându-l ori de câte ori am posibilitate. Mă simt mereu bine în preajma lui, păstrând aceeași prietenie și afecțiune din timpul armatei. *** Un alt coleg din armată de care îmi amintesc cu drag
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mușcat de pântec, copilul tocmai se încovoia din nou cu un geamăt subțire. A rămas astfel ghemuit timp de clipe lungi, zgâlțâit de frisoane și de tremurături convulsive ca și când plăpândele lui mădulare se încovoiau sub vântul furios al ciumei și pârâiau sub suflul repetat al febrei. După ce vârtejul trecuse se destinse puțin, febra părea să se retragă și să-l părăsească cu răsuflarea tăiată pe un țărm umed și otrăvit unde odihna semăna acum cu moartea. Când valul arzător l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
În timpul tirului, oblonul care era țintit s-a desfăcut literalmente și a lăsat descoperită o suprafață neagră în care Rieux și Grand, de la locul lor, nu puteau distinge nimic. Când tirul s-a oprit, o a doua împușcătură automată a pârâit din alt unghi, o casă mai încolo. Gloanțele intrau fără îndoială în pătratul ferestrei pentru că unul din ele făcuse să sară o așchie de cărămidă. În aceeași secundă, trei agenți au traversat șoseaua fugind și au năvălit pe ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-le tuturor că se săturaseră până peste cap de război. Echipele de negociatori au vizitat familiile îndurerate și s-au întors de două ori mai hotărâte. Maggie își amintea bine: a urmărit totul la un radio cu unde scurte care pârâia necontenit, departe, în Sudanul de Sud. Iar atunci când Londra și Dublinul au anunțat Acordul din Vinerea Luminată, a rămas în cortul ei plângând. Acestor omoruri din Ierusalim le lipsea claritatea morală a pierderilor umane din Belfast. Adevărul e că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
părea a fi un imobil cu apartamente, nu spre cabinetul de avocatură la care se aștepta ea. Îl vizitau oare acasă pe avocatul familiei Guttman? Uri apăsă pe soneria de la intrarea principală. —Bună, Orli? Maggie auzi o voce de femeie pârâind în interfon. —Mi zeh? — Uri. Ani lo levad. Nu sunt singur. Ușa se deschise și urcară două etaje până la un apartament a cărui ușă era deja deschisă. În cadrul ei, părând uluită, stătea o femeie care, își imagină Maggie, era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al râului, în zona negustorilor. M-am oprit să sărut piatra tombală de la mormântul maică-mii, și Rotari a binevoit să-mi fie tovarăș. Am ieșit apoi pe poarta de răsărit a orașului și, văzând de pe podul de lemn, care pârâia sub noi, bărcile de pe mal, unele cu blazonul casei mele, inima a început să-mi galopeze în piept. M-am simțit obligat să dau anumite lămuriri. - Trebuie să merg să-l văd, dar se prea poate să nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe mine târându-mă de funie în urma lor, m-am întors pe-o parte, încercând să mă eliberez din laț sau măcar să mă ridic, dar mă durea mâna și, cum mă târau în urma lor, picioarele nu mă mai țineau, flăcările pârâiau cu zgomot, din direcția colectivei se auzea un bubuit ca de tunet, auzindu-l mi-a venit în minte ce-mi spusese Puiu despre seceriș și despre motorină, probabil că luase foc și motorina, iarăși am văzut mișcare printre flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apoi muzica se făcuse tot mai tare, spirtul acționa, punându-mi mâinile și picioarele în mișcare, și atunci nici nu mai știam pe unde calc, în ce dau cu piciorul, ce strivesc sub tălpi, nu mai știam ce anume îmi pârâie sub bocanci, un pahar de plastic sau o machetă veche de avion, o cutie de carton, un pieptene de plastic sau niște ochelari de soare, nici ceilalți nu mai aveau vreo grijă, Jancsi a tras un șut într-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a aplecat și a smuls cu amândouă mâinile capacul de fontă al unui canal și l-a ridicat și, pe deasupra capetelor celorlalți, a dat cu el de-azvârlita-n vitrina cea mai mare. Geamul uriaș de sticlă groasă s-a făcut țăndări, pârâind, stivele de bulion de roșii și de conserve de pește în ulei, așezate în piramidă, s-au rostogolit în toate părțile, înăuntru oamenii se-mpingeau urlând, am auzit cum cineva răcnea, incendiu, între timp s-au spart și celelalte geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a scăpa de lacrimi. Nu pot să plâng. Sunt partener acum. Iar partenerii nu plâng. Mă uit pe fereastră, încercând să-mi păstrez cumpătul. Trenul pare să meargă mai încet, ceea ce e destul de straniu. — Stimați pasageri... Se aude o voce pârâind în difuzoare. Acest tren circulă astăzi în regim de personal. Se va opri la Hitherton, Marston Bridge, Bridbury... — Ce ? Guy ridică privirea. E personal ? — Iisuse Hristoase. David Elldridge se schimonosește la față. Și cât facem ? — ... și va ajunge la Paddington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
superinteligentă, cu care s-o pun pe Artemis la punct. — Destul, Artemis. spune Paul. Emma, tu rămîi aici. Am Încheiat discuția. La ora doișpe fără cinci, nu mai e nimeni În birou. În afară de mine, o muscă și un fax care pîrÎie, primind un mesaj. Deschid sertarul În căutarea unei minime consolări, și scot din el un Aero. Și, pentru siguranță, și un Flake. Tocmai desfac ambalajul de la Aero și iau o gură din el, cînd sună telefonul. — OK, o aud pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
suratele ei. Le auzeam vorbele din minte și mi-am dat seama că râdeau de noi. Una dintre ele veni În casă, luă unul dintre acele fructe și Îl izbi de o piatră largă, cu căuș scobit În ea. Fructul pârâi și se rupse În bucăți. Avea miezul roșu, precum sângele de pasăre, și era mai dulce decât mierea. Răcoros. - Așa, rosti femeia după care se repezi afară, chiuind și sorbecăind Împreună cu celelalte. - Auzisem eu că femeila astea știu tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Grăbiți, am Început să azvârlim din culcuș tot ce adusesem cu noi, dar apa prinse să ne răsucească, așa că am lăsat blănurile și sulița cea mică În culcușul lui Enkim și ne-am agățat de copacul prăvălit. Copacul prinse a pârâi și Începu să se clatine ca o măsea stricată, așa că dădurăm drumul la vale bulumacului și culcușului. Cu chiu cu vai, izbutirăm să ne cățărăm pe stâncă, târându-l pe Enkim după noi și, odată ajunși sus, Runa pufni Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ghețarul nostru creștea din ce În ce și, nu trecea nici un nou răsărit fără ca Nunatuk să nu-mi arate unde se mai puseseră maluri de jur Împrejurul Gemenilor. Într-o noapte, ne-a trezit un scârțâit cumplit, iar ghețarul a prins să pârâie și să se clatine ca un bulumac pe apă, de-au Început cu toții să strige Îngroziți, numai că Cipusikii râdeau de mama focului și se plesneau peste coapse. - Las’ că vedeți voi la răsăritul soarelui, ne amenințară ei, iar Nunatuk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
manșete butonii de aur masiv, Își Încheie nasturii cămășii vărgate „Pupăr În Fundăr” de pe Jermyn Street - spălată de serviciile American Trustworthy și livrată la domiciliu, umflată pe dinăuntru cu hârtie de mătase. Își Înfășoară cravata, ridicându‑și gulerul cămășii care pârâie de scrobit de e. Își face un nod generos. Degetele șovăielnice, lungi, cu mișcări necoordonate, nervoase până la scăpătare, fac un dublu salt. Lui Ravelstein Îi plac nodurile de cravată masive - În fond el e un mare. Pe urmă se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot un murmur, un bâzâit de nervi, cristal viu, orbitor, curcubeu de cuarț, crepuscul pârâind în somn mineral, înfiripând lumina din stomac, geometrie de carne în care fiece punct e puls, fiece linie nerv, iar volumul, integrala tuturor destăinuirilor, orașul de diamant... ─ Pe Zeus, ce-ai pățit? Ai început s-o iei razna, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
alte fabrici de bere. Înainte de a muri, Carol a lansat un proiectil special care a explodat în mijlocul fabricii și a provocat un incendiu devastator, cu neputință de oprit. Focul a mistuit toată construcția metalică, făcând-o să se îndoaie, să pârâie, să crape. Apoi rezervoarele au explodat, și uite așa a pierit a doua sursă de venit din Whipie. A mai rămas una pe dealul Forsythe, controlată de Frank Sun. Era cea mai bine păzită din cele trei fabrici, înțesată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Asta, nu-i fața mea!”, dar glasul nu-l asculta... a vrut să o atingă... nici mâna nu-l asculta. Il trec toți fiorii, inima-i sare din piept de spaimă... Simte că-i umblă gâze prin creier. Aude cum pârâie să se rupă ultima treaptă a scării, iar el atârnă într-un gol negru și fierbinte. De sus de pe marginea genunii glasul Vasilicăi, speriată, îl cheamă, îl cheamă: ”Gogu... Goguuu, întorce-te!” Iar hohotele de desubt, care îl cheamă, îi sparg
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mult n-am maipus mâna pe o carte. Felix fugi înainte, ca să nu fie de față la găsirea scrisorii, și așteptă cu respirația încordată. După o îndelungă ciorovăială cu Marina, Otilia urcă scările. Se auzi când intră în odaie, dușumeaua pârâi ușor în câteva puncte greu de precizat, Felix bănui că Otilia se oprise în fața mesei. Apoi urmară mici zgomote indistincte și... nimic. Felix se feri să G. Călinescu dea ochii cu Otilia și rămase închis în odaie. Când, târziu, ieși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Un om cuminte se menajează, se odihnește. Uite cum ai slăbit! Simion explica astfel agitația lui: aplicând metoda unei supraalimentații raționale, își întărise tot organismul. Acum avea o forță herculeană, colosală, și simțise cum pârâie scaunul și dușumelele. Casa și solul erau în primejdie. De aceea se plimba, ca să-și consume energiile și să-și subțieze până la normal mușchiulatura. - De unde Dumnezeu ai mai scos și teoriile astea?! ziseAglae supărată, dar luîndu-l în serios, nu vezi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
capeți la băutură, de să îmbeți o stradă întreagă. Ai găbjit o pereche, poți să abțiguiești 53 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI aripile raglanului putrezit. Celei de-a doua aripi a trenciului i se descusură tivurile și cusătura laterală, pârâind încetișor, cu sunetul cu care un caniș ar fi ronțăit un biscuit. - Ce regi, boangă?... - Cei șapte... - Nu-s stricăciunile de care ne-au învățat comuniștii la radio?... Că se parangheleau, în petreceri, la Sinaia, până le aruncau reginele la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în spate, cu băsănăul puicuței spre el, cu capătul curelei în mâini, apoi bâigui încurcat: - Păi, nu ești tu, șantalio, madam Nicolici? - Cine zice?... - Ești, fă? - Eu?! - ...Nu-i, fă, nimic, atunci, că nu ești... ia, zgîrcește-te așa! Și-o pârâi, lăsîndu-i-se cu toată greutatea palmei drepte pe ceafă și căutând s-o frângă de mijloc. Năsoasa, cu poftă să-l întărîte, se răsucea și se podea sub el, ca o cotoaică-n călduri. - Te-am simțit la defect! zise ăsta, care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]