518 matches
-
barba-oarba cu destinul meu se joacă pârjolind cu lacrimi iarbă cărui foc semăn la moaca Cu destinul meu se joacă cel urât ori cel frumos cine-mi pune stele-n troaca firmamentul preș pe jos Cel urât ori cel frumos pârjolind cu lacrimi iarbă ochii mei sunt sus ori jos cine de-a barbă oarbă Cu destinul meu se joacă lăsându-mi moartea săracă Costel Zăgan, CEZEISME, 2008 Referință Bibliografica: OCHELARI ROZ POSTUM / Costel Zăgan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
OCHELARI ROZ POSTUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362550_a_363879]
-
de tabără și de distracție. Freamătul pădurii se împreună cu răsunetul tălăngilor și al doinelor păstorilor, rostuite din fluiere și cavale. În văzduh, plutesc vulturii, atotstăpânitorii acestor ținuturi muntoase, de unde zărești frumusețile de basm ale Căldării Moldoveanului. Începe distracția. Focul mare pârjolește berbecuțul la proțap, în timp ce, agățat de crăcane, fierbe tuciul imens în care femeile mestecă cu făcălețul mămăliga galbenă din mălaiul măcinat la moara cu pietre a lui Nae Ionescu, primarul. O noapte de pomină. Distracție pe cinste. Așa se întâmplă
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
și august, se făceau slujbe la biserici pentru ploaie, se trăgeau clopotele, sau erau purtate moaștele sfintei Filofteia de la Curtea de Argeș prin toate satele, scoțând oameni din curți, ce priveau cerul, implorând pe Dumnezeu să le dea ploaie, să salveze culturile pârjolite de soarele nimicitor. Credincioșii se închinau, făceau mătănii, se rugau la Sfântulița, și ploile nu întârziau. Oamenii discutau că acolo unde erau mulți răufăcători, necredincioși, nu puteau ridica racla sfintei Filofteia - 10 - 15 oameni - așa de grea se lăsa. Era
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
Fiu de cârciumar, Marin Voican a privit atent, cu ochii și cu sufletul său de copil de la țară, la tot ceea ce oferea cârciuma, mai ales veselia, cântecul și jocul popular, toate stimulate de vraja unui vin bun, însoțit de mititeii (pârjoliți la grătarul cu mangal ori cărbuni din lemn de prun) sau de pastrama de noaten ce se topea în gură. Își amintește și acum destul de bine aceste imagini, încă neșterse din memorie și din suflet, reunindu-le în volumul intitulat
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
pentru marea lui patimă de a construi temple și palate grandioase cum nu s-au mai văzut în lume. Acest oraș, însă, a suferit un mare necaz, ajungând să trăiască zile grele datorită invaziei perșilor care au cotropit și au pârjolit tot ce au întâlnit în cale. Au dărâmat templele și palatele, au dat foc la sate punând locuitorii pe fugă. Iar aceștia s-au refugiau, care cum au putut, pe alte meleaguri, pentru a-și salva viața și agoniseala pe
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
prin amărâtele sate înșirate de-a lungul colbuitelor drumuri ce duceau spre Atalya, își dădea seama că se apropia de măreața cetate a regelui Agatos. Treburile cerșitului îi mergeau prost de o vreme, iar acum, când satele fuseseră jefuite și pârjolite de perși, cu greu mai găsea un codru de pâine, și asta dacă ar fi colindat zile întregi. Iar cei care odinioară obișnuiau să-i dea o ulcică cu apă sau o coajă de pâine erau acum de negăsit, pesemne
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
enorm, dar sunt fericită că tatăl meu a înfruntat moartea iar mama s-a luptat cu cerbicia oamenilor fără scrupule. Dan Simionescu urmărea atent reacțiile tuturor celor prezenți, implicați ori nu, în duelul cu viața. Era polițistul în fața căruia se pârjoliseră domenii întregi de stări, sau răsăriseră golfuri de lumină pe care trebuia să le măsoare cu atenție, cum proceda și în cazul de față. Bun profesionist, nu ocolea drumurile prăfuite, ba mai mult, le căuta sensul, le descoperea indicatoare, în
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
Olimp! Atunci Zeus că de ochi-i să-l ascundă Îl protejează și că tata îl și accumba, Într-un bujor de toată frumusetea-i, Galant, mare în toată delicatetea-i, De și acum bojorii aduc noroc la fete, Și pârjolesc în a focului spiritele cochete, Starpitatea să nu o 'ia! Expoziție de Pictură Cercul Militar Național Sală Foaier 22iulie- 4 august de Ion Pnduru Referință Bibliografica: Bujorul / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 945, Anul III, 02 august
BUJORUL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364204_a_365533]
-
vrut să-l aibă iarăși alături, căci dușmanul ajunsese din nou la Dunăre, de astă dată cu o oaste mult mai numeroasă. În acel an se anunța o recoltă bogată pe ogoare și trebuia să-i dea foc și să pârjolească satele din fața cotropitorilor. Și cu siguranță va urma o iarnă grea, specifică acestor meleaguri cu ger și ninsori abundente care vor ucide multe vieți din rândul săracilor. Dar nici boierii nu erau lipsiți de griji, deoarece conacele și hambarele le
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
-nchiși prin colbul de-ntâmplare Al drumului pe care te-am găsit Pliind nămeți și-mbrățișând copacii Cu-ngreunate ramuri de cuvânt. Ai dispărut și nu mi-ai văzut macii Striviți sub tălpi de ploaie și de vânt Și miriștea de gânduri pârjolită De arșița acestui dor cumplit. Nu mi-ai văzut durerea încolțită În pleoapa unui timp ce ne-a-ngrădit Un vis mult prea tentat să se încheie La nasturi de cascade, în apus Mai înainte de a-ți fi scânteie Și vâlvătaie-n
CREDEAM... de AURA POPA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368290_a_369619]
-
de talentata poetă și creatoare de reviste literare și de emisiuni de radio, care este doamna Elisabeta Iosif. Cunoaștem lumea literară de aproape o jumătate de veac. Este o lume din păcate a iluziei și a invidiei, ca o câmpie pârjolită de flăcările orgoliilor, de otrava cenușie a egoismului, o lume a suferinței și de multe ori a umilinței, în care dai de insule de verdeață și de crânguri, în care cântă privighetori și mierle. O astfel de insulă de verdeață
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
mai bine electoratul la urmă... Și-apoi, o uriașă sferă de foc, jerbe îngemănate de fulgere brăzdând cerul și umplând aerul pentru o clipă și destrămându-se în neasemuite geometrii de artificii multicolore. Ca la marile aniversări și momente festive, pârjolind totul... M-am trezit brusc, speriat și plin de broboanele unei sudori reci, deloc părelnice. O luminiță - cea de la capătul tunelului? telepatică mă aflase transpus la poalele unor ruine ale „Babilonului” supraetajat, dar fără măreția din tabloul unuia din Breugelii
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
Acasa > Versuri > Farmec > ÎN BOJDEUCA VERSURILOR MELE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului 23/24 Iulie 2011. Afară plouă, Ori întunericul curge peste mine? Doamne, Ce arșiță îmi pârjolește Vederea! Am învățat și nu uit niciodată Cum să îndur sudalma și să tac, Precum tăcea și celălalt pe roată, Strămoșul meu, vândutul din Albac... Cei care m-au lovit, când mi-a fost greu, S-au potolit pe rând
ÎN BOJDEUCA VERSURILOR MELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366901_a_368230]
-
viitorul. Oricum, eu eram sceptic, nu speram într-o finalizare fericită, deși ne-am simțit bine împreună și doream să continuăm. Numai că, odată cu scurgerea timpului, simțeam că lipsește acea scânteie care să ne dea foc inimii și să ne pârjolească, iar depărtarea dintre noi contribuia la asta. Așteptam cu nerăbdare ziua de duminică, zi liberă, în care să mă pot delecta cu pescuitul pe mare. Așa că, într-o sâmbătă seara, m-am întâlnit la bufetul de la capătul blocului cu partenerii
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
-i provoca ademenitor, pentru niște timpuri pentru care au luptat dar pe care nu le-au mai apucat... Uniformele și orizonturile spre care privesc par asemănătoare celor din războiul civil de acum aproape 150 de ani, cu toate că bătăliile n-au pârjolit pământurile acestor meleaguri, apoi raritatea exit-urilor în această regiune cu relief accidentat fac să ajungem anevoios până aproape de Sausalito, în dreptul insulei Îngerilor, reper turistic căutat de iubitorii de promenadă și amurguri romantice, iar dincolo de ea, pe malul drept al golfului
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
ca indivizi în societate, ca popor între națiunile lumii. Parcă s-au dezlănțuit anul trecut, mai mult ca oricând, toate relele lumii asupra pământului acestuia. Mai multe focare de război au distrus vieți omenești, bunuri materiale și spirituale inestimabile, au pârjolit pământul și au infectat văzduhul pentru multe decenii de acum înainte. Afganistanul, Iranul și Irakul au devenit adevărate bombe ale lumii întregi. Văgăunile pământului ascund adevărate armate, pe care de ani de zile nu le pot învinge statele aliate, în ciuda
ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA [Corola-blog/BlogPost/368606_a_369935]
-
ca indivizi în societate, ca popor între națiunile lumii. Parcă s-au dezlănțuit anul trecut, mai mult ca oricând, toate relele lumii asupra pământului acestuia.Mai multe focare de război au distrus vieți omenești, bunuri materiale și spirituale inestimabile, au pârjolit pământul și au infectat văzduhul pentru multe decenii de acum înainte. Afganistanul, Iranul și Irakul au devenit adevărate bombe ale lumii întregi. Văgăunile pământului ascund adevărate armate, pe care de ani de zile nu le pot învinge statele aliate, în ciuda
ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA [Corola-blog/BlogPost/368606_a_369935]
-
fără, obezul Parlament sau parlamentul de obezi, nu îndrăznește să-l dea jos. Ar fi fost de ajuns o simplă moțiune de cenzură! Ar face-o șnapanii, însă, simt că vântul nu le bate în pupa. „Hoarda lui Dacian Cioloș pârjolește România!” titrează din fundul curții de la Găgești, ziaristul mercenar al „timpurilor noi”, Cristoiu. Pe fondul ăsta, Dacia(n) își vede de cele promise. Nu merge treaba într-o zonă a guvernului, schimbă fără ezitare. Nu contează ce zic casandrele! Cu
TABLETA DE WEEKEND (165): CIOLOŞ – SINGUR ÎNTRE DUŞMANI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368582_a_369911]
-
răsucesc cuțitu-adânc în rană, Cam cum ar face un cavaler nipon Abstractizându-și viața demodată. Și-am mers destins din stradă-n stradă, Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de sticlă. Gându-ndepărtat ca o mână tristă Se-arcuia pe sânii tăi firav, chiaun. Te-aș exorciza în cântecul zăpezii Să-ți scot ascunșii demoni, din
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
așa deodatăSă-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană,Cam cum ar face un cavaler niponAbstractizându-și viața demodată.Și-am mers destins din stradă-n stradă,Cu ochii frunzăream absent la case.Un strigăt mi se răsucea în carneși-n piept mă pârjolea adânc zăpadă.Se-albea decembre. Spre ziua de CrăciunTreceam umil printre pereți de sticlă.Gându-ndepărtat ca o mână tristăSe-arcuia pe sânii tăi firav, chiaun.Te-aș exorciza în cântecul zăpeziiSă-ți scot ascunșii demoni, din globulă,Să țipi eliberată
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
te iubesc, Andrada. Ești cel mai de preț dar pe care l-am primit de la viață. Încep să înțeleg ce înseamnă viața petrecută cu tine. Fiecare clipă când nu ești lângă mine se transformă în dor. Un dor care arde, pârjolește și nu am nicio pomadă care să ungă acest suflet încins de flacăra dragostei pentru tine. Cristian terminând de rostit fraza spusă dintr-o suflare, nu-i venea să creadă că a rostit aceste cuvinte. Se întreba unde este bărbatul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
viitorul. Oricum, eu eram sceptic, nu speram într-o finalizare fericită, deși ne-am simțit bine împreună și doream să continuăm. Numai că, odată cu scurgerea timpului, simțeam că lipsește acea scânteie care să ne dea foc inimii și să ne pârjolească, iar depărtarea dintre noi contribuia la asta. Așteptam cu nerăbdare ziua de duminică, zi liberă, în care să mă pot delecta cu pescuitul pe mare. Așa că, într-o sâmbătă seara, m-am întâlnit la bufetul de la capătul blocului cu partenerii
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
a fost oprit la liziera așezării. Uitasem de incendiu, dar pe drumul care urcă de la șoseaua principală spre Ein Hod, se văd copacii carbonizați, peisaj trist, deși natura este minunată în această primăvară, pajiștele înverzite, acolo unde nu au fost pîrjolite, sînt pline de flori galbene, flori de cîmp. Pîlcuri, pîlcuri de oameni se îndreptau spre clădirea Muzeului, parcarea era plină, cu greu am găsit un loc pe marginea drumului. Rareori, în ultimul timp, un eveniment cultural atrage un public atît
MARCEL IANCO (JANCU) ÎNTR-O NOUĂ PREZENTARE de LIANA SAXONE HORODI în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349664_a_350993]
-
neschimbate în schimbătoarele peisaje. Aceiași furcă seculară, aceiași cumpănă înălțată spre cer, de la care cere îndurare și...apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri...Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
ca indivizi în societate, ca popor între națiunile lumii. Parcă s-au dezlănțuit anul trecut, mai mult ca oricând, toate relele lumii asupra pământului acestuia. Mai multe focare de război au distrus vieți omenești, bunuri materiale și spirituale inestimabile, au pârjolit pământul și au infectat văzduhul pentru multe decenii de acum înainte. Afganistanul, Iranul și Irakul au devenit adevărate bombe ale lumii întregi. Văgăunile pământului ascund adevărate armate, pe care de ani de zile nu le pot învinge statele aliate, în ciuda
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]