160 matches
-
jos, ale unui șantier de arheologie. În ziua în care se transferă în tabără (fiind angajat aici la insistențele Olimpiei Frofrony pe lângă verișoara sa, Cosiția), întîlnește aruncate și i se descarcă în grijă, la câțiva zeci de metri în afara pârleazurilor așezării, 24 de lăzi, pline ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună. Rolul său arheologic e să scurme și să pescuiască în tot acest gunoi, transformîndu-l, cât mai curând, într-o impecabilă și, bineînțeles
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
clănțănituri, a transformat colacul într-o duzină de sârmulițe inofensive. Au ocolit apoi șiragul de gropi, acoperite cu țărână și placaj putrezit. Și au zvâcnit în întuneric. După vreun ceas de mers întortocheat și grăbit, băteau pas de defilare printre pârleazurile și ulucile satului Zgîndăreni, moșie unde, pe vremuri, tăiaseră și spânzuraseră cele două fete mofturoase și neîncepute ale bogătanului Iacovachi. Când îl adulmecau pe Rege, câinii nu mai lătrau, cățelele scânceau, zăvorii dădeau, din țestele lor pătrățoase, a înțelegere și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de treisprezece și zece ani, soacra, a cărei rezoluție fu de a se dibui ouă și brânză la câteva babe care se presupunea a mai fi având. Fetele primiră sarcina de a executa misiunile, și mama lor însăși, ieșind la pârleaz, strigă la vecinele ei. Întâi se ivi o bătrână, care adusese în mâna tremurătoare un singur ou. Intrarea în posesia lui nu fu ușoară, deoarece baba, care nu vânduse de mulți ani ouă, nu știa prețul și se temea să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tată, numai că proastă. Deci Ghinionul este Razia. Adică scotocitul. Smotocitul cuvintelor, cuiburi pe jar, răstignire, semafor, roșu și permanent în fața ochilor: Tatăl. Și ghinionul smulge din harnicul semafor roșu. Așadar un verde de trecut peste tot. Verde, și peste pârleaz cu tatăl, au gândit ei. Peste pârleaz și pe lângă cârciuma societății omenești. Și, apoi tocmai sfârcul asociației înfrațirii, tovărășești, sula frăției întărâtării târtiței omenești de fiecare zi de la ușa cârciumii. Preadevremele blestem al verdelui din om, ghinionul ca un pârț
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Razia. Adică scotocitul. Smotocitul cuvintelor, cuiburi pe jar, răstignire, semafor, roșu și permanent în fața ochilor: Tatăl. Și ghinionul smulge din harnicul semafor roșu. Așadar un verde de trecut peste tot. Verde, și peste pârleaz cu tatăl, au gândit ei. Peste pârleaz și pe lângă cârciuma societății omenești. Și, apoi tocmai sfârcul asociației înfrațirii, tovărășești, sula frăției întărâtării târtiței omenești de fiecare zi de la ușa cârciumii. Preadevremele blestem al verdelui din om, ghinionul ca un pârț de câine care îl înfulecă pe tată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tine, stele de pe cer să-ți număr,/ Când zâmbind, te apleci să-ți razămi capul tău de-al meu umăr ". Duminica, când ne plimbam pe șoseaua principală a Priponeștilor, mai de fiecare dată, Doamna lui domnul Iorgu Filichi era la pârleaz și ne răspundea zâmbitoare la salutul nostru cu „sărut mâna". Era frumoasă și arătoasă soția învățătorului nostru. Și mai mult decât atât. Altfel n-ar fi fost mereu alături de ea, Gugurel și Dorica, copiii ei. Dorica îmi fusese colegă, își
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și foarte greu, sau imposibil, de împlinit. Nu se confundă cu dorința și nici cu voința pentru că pofta nu e o iminență ! Unii poftesc la mâncăruri scumpe, alții la femeia altuia, cei mai mulți la averea altuia ! (De aici gesturi neașteptate, săritul pârleazului și... hoția !). Pofta nu are de-a face cu talentul, chemarea divină sau "revelația" de moment ! Ea există ca o neîmplinire și rămâne mereu nesăturată pentru că pe măsură ce se împlinește una apar altele și mai mari... Până la urmă ajungem la vorbele
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
GLOUCESTER: Băiete, om golaș... EDGAR: Bietului Tom i-e frig. (Aparte) Nu pot să-nșel mai mult. GLOUCESTER: Vin' mai aproape. EDGAR: (aparte): Totuși trebuie. (Tare) Să fie binecuvîntați dragi ochii tăi, Ce sîngeră. GLOUCESTER: Știi drumul către Dover? EDGAR: Pîrleaz și gard, drum și poteca. Bietul Tom a fost lipsit de cugetele bune. Fii izbăvit, fiu de cavaler, de necuratul vrăjmaș. Cinci demoni deodată au intrat în bietul Tom: al desfrîului, Obidicut; Hoberdidance, prințul mu ten iei; M a h
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mine cu care am copilărit și care îmi spunea când ne certam „mătușă”. Am copilărit cu el pentru că a fost lăsat aproape tot timpul la bunica lui, mătușa mea, chiar și în timpul școlii. De fapt între curțile noastre era un pârleaz prin care treceam cu ușurință dintr-o curte în alta fără să mai mergem pe poartă. Ca și mamei lui, i-a plăcut și lui teatrul dar era cam mic și grăsuț, drept pentru care nu a reușit să intre
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
vor aduce luminarea sufletelor și a minților și mai ales iertarea noastră, urmași nedemni ai celor care i-au ucis visurile preoțești. „Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin ” Oricât de amărât și năpăstuit ar fi omul, oricâte pârleazuri cu mărăcini ar avea de trecut în viață, tot mai găsește puterea și voința de a-și păstra cugetul curat și de a simți cu tot sufletul său valoarea, vocația. Și nu e suficient să simți, să ai conștiința vocației
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ca să le lipească pe ziduri. Sandu se face că nu Îl bagă În seamă. Io, sincer să fiu, mi-am zis că e ceva În neregulă de când sărea Mirciulică precum mingea, pe scena aia, și pupa icoana. Cum să sari pârleazul dacă nu ai siguranța datelor certe? S-a lansat, a zis și Iliescu - și Iliescu e cutră bătrână, e matroană politică - că ar fi fost nevoie de răbdare... S-a lansat și aș spune că s-a cam făcut de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
maxilarul, Încercînd să-și imagineze propriul său schelet În soare, zăcînd aici, pe acest cîmp liniștit, aproape de aerodromul abandonat. Părăsind movila mortuară cu familia ei de oase, Jim traversă cîmpul pînă la un șir de plopi piperniciți. Trecu peste un pîrleaz de lemn spre capătul unui cîmp uscat de orez. Carcasa cu piele a unui bivol de apă zăcea În umbră, sub un tufiș, dar În rest peisajul era gol, de parcă toți chinezii din bazinul Yangtze Își părăsiseră satele, refugiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care m-am pricopsit când Dave m-a ajutat să urc în tractor sau că picioarele mi se-nfundau într-un balot de fân, care-mi acoperea cu praf pantofii eleganți. Câteva mile mai încolo, Dave a oprit în fața unui pârleaz. De acolo pornea o cărare șerpuitoare de-a lungul unei coline. Nu se vedea nici o fermă. Singurul semn de viață era o turmă de oi care păștea în luncă. Ferma-i colo sus, zise Dave, făcându-mi semn cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Dave n-auzise de Jimmy Choos. Poți să mergi cu ei cinci metri, nu cinci sute. —OK? Desigur, i-am răspuns fără tragere de inimă, dându-mă jos din tractor. Mersi. Dave își văzu de drum, iar eu am sărit pârleazul. Când am ajuns de partea cealaltă, s-a auzit un fleașc. M-am uitat în jos. Dragii mei de pantofi aveau o margine neagră de noroi vâscos pe talpă. Uite, aici greșesc americanii. Nu-și dau seama că-n Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aceea rubinie din depărtare. Grămada de jar spori, în Țarina Baisei, lăbărțându-se, sub malul de lut, îngustat de distanță, taină nouă, ațâțătoare de neliniști. Frunzele de porumb fâșâiră, în fine, ca niște șuvițe de tinichea, pe cărare și, la pârleazul din fundul grădinii, albăstri stins bereta de vânător de munte și ochii iscoditori ai lui Marin Tărniceru. Colegul de armată, Marin Tărniceru, fusese militar nou, în trupele de grăniceri, ca și Nicanor, dar folosea, cu plăcere, bereta de fost vânător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
armată, Marin Tărniceru, fusese militar nou, în trupele de grăniceri, ca și Nicanor, dar folosea, cu plăcere, bereta de fost vânător de munte, pe care o primise, odinioară, taică-său de la Regele Carol al doilea, Suveranul României burgheze. Nu trecu pârleazul, așteptând. Rămase dincolo, unde scotoci, spăsit, în pachetul de țigări. Alese, îndelung, una mai moale, o îmbălă cu limba și și-o puse, pe îndelete în gură, aprinzând-o, cu dichis. Pâcâi din ea de câteva ori, cu o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îndelung, una mai moale, o îmbălă cu limba și și-o puse, pe îndelete în gură, aprinzând-o, cu dichis. Pâcâi din ea de câteva ori, cu o atenție atât de concentrată, de parcă pentru asta ar fi venit acolo la pârleaz, să tragă un tutun, în fundul grădinii lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de fum: Au dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin care acesta se strecura ca o adiere înviorătoare, mi-am crestat pe răbojul amintirilor întâmplările mai de seamă, plăcându-mi să le răscolesc din când în când și cu vârful condeiului. Unde e acum acest copil pregătit să sară pârleazul copilăriei?“ Îl cheamă Vicu. Mai precis, Vicențiu Mureșan, dar toată lumea îi spune Vicu Năstrușnicu, poreclă căpătată în ziua în care a încercat să facă o oglindă dintr-un ciob de sticlă neagră. E (mă rog, a fostă pionier și, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
alunecă gândul la țara care s’a Întregit În aceeași vreme În care altele s’au divizat. Altfel spus, Îmi doresc să fiu păzit de găini, căci de câini mă păzesc singur. Abia acum Îmi dau seama că am sărit pârleazul cam depărtișor. Deci, rămâneți cu bine. 10. Roata Ce-ar fi să fac puțină geografie, dar cu ochii unui extraterestru care se apropie de Planeta Albastră? Unde m’ar atrage un loc unic, ceva rotund ca și farfuria zburătoare În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sfârșit, că știți voi proverbul cu ulciorul când e dus prea mult la apă, ori se sparge, ori se crapă, ei bine cam așa pățirăm și noi. -Intr-o bună dimineață, se trezi fata mai târziu puțin și când a escaladat "pârleazul" respectiv geamul, a fost văzută de sora ei măritată, care locuia în aceeiași casă, dar în alte camere, însă cu ieșirea tot în acelaș cerdac. Probabil că atunci încerca și ea să iasă pe ușă și văzând acțiunea, a stat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de verighete și cu bonul de comandă, am mers la mamăsa, să-i cer mâna fiicei sale, arătându-i bonul, că ne vom căsători curând. Vechea logodnă fusese ruptă de multă vreme, probabil de la prima escaladare a geamului meu, peste pârleaz. Mamă-sa,era foarte supărată, atât pentru fapta fiicei sale, dar mai mult se învinovățea pe dânsa că m-a acceptat în gazdă știind că avea o fată logodită și nu-i trebuia chiriaș în casă, în special că eram
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
care suna cârâitor și strident, atribuindu-l unei pretinse madam Fârlifus (Firlefanz), veche amică picată ca din cer în vizită. Ascultam cât ascultam dialogul caraghios al tatei cu vizitatoarea, care nu neglija niciodată să întrebe de mine, apoi săream iute pârleazul pătuțului meu (pătuț în care mi-a devenit întâia oară conștientă angoasa cu care am coborât pe lumea asta vie și stranie: seara, la culcare, îmi era teamă să adorm, ca nu cumva să mor în timpul somnului; pentru ca această conștiință
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
rolul grupurilor de interese și al grupurilor de presiune într-o societate democratică. Președintele confundă aberant acest rol cu zona infracțională sau chiar criminală în care se pot angaja asemenea grupuri. Numai că nu doar astfel de grupuri pot sări pârleazul dintre legal și ilegal. Mentor și ucenică sunt deopotrivă loviți de o cunoscuta meteahnă: ceea ce este legal și benefic pentru țară în ce fac „ai noștri” devine automat ilegal, criminal și strigător la cer în ceea ce fac „ăilalți”. S-ar
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
trezești, De la masă să-l stârnești, Să-l aduci, să mi-l grăbești, Prin păduri fără sine Prin sat fără rușine Prin poieni fără drum Prin câmpii fără cărări Pe drumuri cu gloduri Peste ape fără poduri Peste garduri Fără pârleazuri. Și de le-i găsi La mese-ntinse, Cu făclii aprinse, La neveste grase Și fete frumoase Să-i pară cățele viermănoase Numai eu să-i par frumoasă, Numai eu să-i fiu aleasă. Se rostește afară la cheutoarea casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în inițiere, apropiindu-se sensibil de ritualul masculin: „Îndărăt se înturnară,/ Acasă mergeară,/ Furcă că-și ciopleară,/ Caier că-și puneară,/ Caier de mătasă./ Din breajă-mpleteară/ Pîn-o isprăveară,/ Pe urm-o luară,/ La iaz că-mi plecară,/ La iaz la pârleaz,/ În grădina cu flori/ Breajă și-ontindeară/ Pân-o isprăveară” (CiocăneștiIalomița). Nu există o vânătoare propriu-zisă aici, fata valorifică puterile magice pentru a captura jefuitorul. Mătasea, fir nobil și puternic, „leagă” și domolește pretutindeni formele zoomorfe ale stihiei. Obținerea mrejei implică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]