379 matches
-
Căpățână urla cretinismul ăsta cu Voiculescu! Vă dați seama că el face parte din propaganda băsistă? Din pârnaie a zis: stai mă, că mă sprijină colegul Robert! Când s-a dat ordinul pe unitate, s-a dat din libertate până în pârnaie. Eu sper să putrezească în pârnaie Marian Căpățână! Să stea acolo până când, biologic, putrezește".
Mircea Badea: Sunt uluit. Sunt puțin derutat, nu mai știu ce să mai cred by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28829_a_30154]
-
Vă dați seama că el face parte din propaganda băsistă? Din pârnaie a zis: stai mă, că mă sprijină colegul Robert! Când s-a dat ordinul pe unitate, s-a dat din libertate până în pârnaie. Eu sper să putrezească în pârnaie Marian Căpățână! Să stea acolo până când, biologic, putrezește".
Mircea Badea: Sunt uluit. Sunt puțin derutat, nu mai știu ce să mai cred by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28829_a_30154]
-
și respecializat ca termen livresc; cu aceste valori stilistice apare și în presă: "Chilia, temnița lebedelor" (EZ - 29.08.2006); " Cu Wurmbrand în temniță" (EZ, 9.09.2006); aceluiași registru îi aparține azi derivatul întemnițat. Interesant e și termenul argotic pîrnaie, pătruns și în limbajul familiar și pentru care dicționarele noastre oferă atestări mai tîrzii, omițînd-o pe una din secolul al XIX-lea: cuvîntul e pomenit de Filimon, într-o notă lingvistică din Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala: "Oamenii
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
una din secolul al XIX-lea: cuvîntul e pomenit de Filimon, într-o notă lingvistică din Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala: "Oamenii din plebe, în limbagiul lor caustic, dă închisorilor cînd numele de bobîrlău, cînd iarăși de tumurluc, pîrnaie, hîrdău și altele"; în text e vorba de "închisoarea comună, numită în deriziune Ťbodîrlăuť" (cap. VI). Chiar dacă originea lui pîrnaie nu este lămurită, evoluția sa semantică e foarte probabil bazată pe o metaforă, pornindu-se de la sensul atestat al cuvîntului
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
gentilomii de mahala: "Oamenii din plebe, în limbagiul lor caustic, dă închisorilor cînd numele de bobîrlău, cînd iarăși de tumurluc, pîrnaie, hîrdău și altele"; în text e vorba de "închisoarea comună, numită în deriziune Ťbodîrlăuť" (cap. VI). Chiar dacă originea lui pîrnaie nu este lămurită, evoluția sa semantică e foarte probabil bazată pe o metaforă, pornindu-se de la sensul atestat al cuvîntului, "oală mare de pămînt" (DEX). Cel puțin în limba mai veche, o parte din termenii popular-argotici pentru închisoare au în
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
sensul atestat al cuvîntului, "oală mare de pămînt" (DEX). Cel puțin în limba mai veche, o parte din termenii popular-argotici pentru închisoare au în comun metafora "vasului conținător"; cele mai clare exemple ale procesului metaforic sînt hîrdău și ciubăr. De la pîrnaie s-a format derivatul pîrnăieș, astăzi cu totul ieșit din uz. Celelalte sinonime pomenite de Filimon sînt explicate de dicționarele noastre: bodîrlău e cuprins în dicționarul academic (seria veche, condusă de S. Pușcariu), cu un citat simpatic din G.M. Jipescu
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
confiscați de DNA însumează și ei vreo 2 milioane de euro cash, terenurilor le-a scăzut valoarea și lichiditatea și o să continuă să scadă, influența și-o va pierde. În lumea în care s-a învârtit Jiji trei ani de pârnaie înseamnă mult. Al Capone a stăpânea un stat întreg când a intrat la Alcatraz și, când a ieșit, era zero. A murit la 48 de a ani jigărit și bolnav", a conchis Bodu.
Bodu, despre Becali: Jiji e ca și terminat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78541_a_79866]
-
Varujan Vosganian - Cel mai puternic ajunge în vârf, zise Pârnaie, privind cu mâna streașină la ochi. El e ultimul care moare. - Tii, băga-mi-aș! se iți Chisăliță pe lângă subțioara lui. N-am mai văzut un morman de gunoi așa înalt... - Și cu macaraua asta cât o clopotniță, parcă ar
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
lăsându-și traista de pe umăr, cu un oftat însoțit de un zgomot de oale sparte și de tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea? - Dar pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche? întrebă Pârnaie, stând, mai departe, cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. - Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu rugineli. - Ce mai întrebi atuncea? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. - Iadeș! spuse acela, mai repede chiar decât plesnitura
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
astea? - Dar pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche? întrebă Pârnaie, stând, mai departe, cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. - Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu rugineli. - Ce mai întrebi atuncea? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. - Iadeș! spuse acela, mai repede chiar decât plesnitura de pe țeastă. - Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. - Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... - Și
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
cu rugineli. - Ce mai întrebi atuncea? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. - Iadeș! spuse acela, mai repede chiar decât plesnitura de pe țeastă. - Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. - Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... - Și ți se întâmplă des?! se minună piticul. - Păi dacă așa mi-a rămas numele... Pârnaie abia dacă îl mai învrednici cu o privire, în timp ce Iadeș își culegea de pe jos fesul care sărise
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
țeastă. - Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. - Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... - Și ți se întâmplă des?! se minună piticul. - Păi dacă așa mi-a rămas numele... Pârnaie abia dacă îl mai învrednici cu o privire, în timp ce Iadeș își culegea de pe jos fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. - E ceva de lucru aicea... - Vai
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. - E ceva de lucru aicea... - Vai de capul meu, se căină chelul, trăgându-și fesul țuguiat ca un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. - Iadeș! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. - Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsând palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și care acum nu era decât un
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
toată măreția lui. - E ceva de lucru aicea... - Vai de capul meu, se căină chelul, trăgându-și fesul țuguiat ca un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. - Iadeș! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. - Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsând palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și care acum nu era decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. - Și nici măcar nu e așa de
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
vezi cum ies aburii.. - Cum faci să te uiți într-o dungă? întrebă Chisăliță. - Te uiți fix, ca lupii, și cu ochii mici. Dacă stai așa, vezi dintr-o dată multe lucruri care înainte nici nu ziceai... - Care-i prostul? întrebă Pârnaie, căutând, totuși, de-a lungul muchiilor sclipitoare. - Ăla care râde de ce-și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe sine, Iadeș. - Ba io zic că ăla care se uită ca prostu..., i-o reteză Pârnaie. - Atunci te pomenești că
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Care-i prostul? întrebă Pârnaie, căutând, totuși, de-a lungul muchiilor sclipitoare. - Ăla care râde de ce-și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe sine, Iadeș. - Ba io zic că ăla care se uită ca prostu..., i-o reteză Pârnaie. - Atunci te pomenești că io-s ăla..., conchise Iadeș, fără să trădeze vreo surpriză. Fesul era țuguiat, cu un pompon multicolor în vârf, și-l trase adânc pe frunte, de parcă ar fi vrut să se ascundă. Apoi întinse brațele lateral
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
cu convingere, prost, ăsta-i cuvântul, să moară mama, săraca, dac-ar vedea, da io zic să-i lăsăm să vorbească și să stăm cu fereală, c-asta e o boală care se ia, ca râia...” - Ce faci? se întoarse Pârnaie, uitându- se la el cum se aprinde, vorbind și însoțind cu mișcări largi ale brațului. - Iaca, vorbesc la telefon. Ce treabă ai tu? - Cu cine vorbești? - Nu știu, că n-am format niciun număr. - Păi, formează, ce stai? - Ce, că
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
la falcă, întinzând degetul mare spre ureche, iar degetul mic, în prelungire, lipit de buze. - Alo, spuse, către receptorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi? Ei, asta-i bună, cum care Chisăliță? Băiatu’ ăla înalt și frumos... Ridică privirile către Pârnaie, care se uita la el, cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul: |la nu mă vedea, că era la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. - Te simte după glas, băzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
frumos... Ridică privirile către Pârnaie, care se uita la el, cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul: |la nu mă vedea, că era la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. - Te simte după glas, băzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. - Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta... - E chestie de gâtlej, taburetul nu folosește. Decât dacă vrei să te spânzuri... - Băga-mi-aș! se dezumflă Chisăliță. Te gândești că nici măcar un acoperiș n-am
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
mă agăț în ștreang de-o grindă... Și pentru că se uita în sus și pentru ca privirea lui să nu fie zadarnică, adăugă: Bă, da’ mare mai e mormanul ăsta... Io zic că e mai mare decât orașul întreg... - Mocnește, zise Pârnaie. Astfel încât, deși soarele trecuse de vârf, înțeleseră de unde venea căldura aceea. Vârfurile zimțate sclipeau, fiecare ciob de oglindă, fiecare fund de oală răsturnată ori fărâmă de faianță răsfrângea cu sălbăticie lumina. Părea un munte făcut din cristale albe, cu o
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
care împinseseră, ca o rindea, pământul împreună cu gunoaiele. - Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare cemi chirăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... - Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. - Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... - Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Pe cât vedeai cu ochii, până la liziera orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
io credeam că nu se simte... - Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Pe cât vedeai cu ochii, până la liziera orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. - Uite, colo! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. - Să mor io
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. - Uite, colo! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. - Să mor io, se extazie, dacă asta nu e capotă de camion de-ăla de umblau rușii cu el! S-ar fi bucurat moșu-meu
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
dacă ar mai fi văzut și-un gipan de-ăla american, cu turelă, ar fi murit, de bucurie, a doua oară... - Unde să vadă moșu-tu americani? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde vrea să bată Pârnaie. Ce, era afganistanez? Dar lunganul îi spulberă iluziile: - Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochii împăienjeniți. - Șefu’..., îngăimă. Pe-asta, când era bună, o împingeau vreo trei sute de cai... - Așa, și...? - Știi
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
o împingeau vreo trei sute de cai... - Așa, și...? - Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... - Cât face un măgar în cai putere? întrebă Pârnaie, privind peste capetele lor. - Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând semn resemnat piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu făcură decât să zgâlțâie puțin cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, dar nu primi
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]