969 matches
-
în ziua de azi, a avea o poziție socială neclară îi face pe oameni să fie mai deschiși când îți vorbesc. Bill aprobă din cap. —Te înțeleg perfect, și-a făcut de lucru toată după-amiaza cu șnurul de la bucata de pâslă. Mai rău decât bunică-mea făcând draperii. Mi s-a strâns inima: Dacă se prinde undeva și nu cade pâsla, va fi vina lui. De la bun început n-am vrut să o acopăr. Există o șansă foarte mare ca pâsla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vorbesc. Bill aprobă din cap. —Te înțeleg perfect, și-a făcut de lucru toată după-amiaza cu șnurul de la bucata de pâslă. Mai rău decât bunică-mea făcând draperii. Mi s-a strâns inima: Dacă se prinde undeva și nu cade pâsla, va fi vina lui. De la bun început n-am vrut să o acopăr. Există o șansă foarte mare ca pâsla să se agațe în sârma subțire. Am dat din umeri. Ei bine, acum e problema lui. M-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pâslă. Mai rău decât bunică-mea făcând draperii. Mi s-a strâns inima: Dacă se prinde undeva și nu cade pâsla, va fi vina lui. De la bun început n-am vrut să o acopăr. Există o șansă foarte mare ca pâsla să se agațe în sârma subțire. Am dat din umeri. Ei bine, acum e problema lui. M-am uitat la Bill și am observat pentru prima oară cât de preocupat părea, în ciuda feței sale inexpresive. Semăna cu un cartof, crestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ținut respirația, sperând ca Richard Fine, care băuse suficient până acum, să-și dea seama și să nu mai tragă, înainte să sfâșie o bucată din plasa de sârmă. Dar apoi, printr-o mișcare lină, însoțită de „ooh“ și „aaah“, pâsla verde fu eliberată și alunecă în valuri la picioarele lui Sir Richard, așa cum îmi dădeam seama că se întâmpla cu toate lucrurile, mai devreme sau mai târziu. Chestia III, alias Planeta plutitoare, atârna maiestuos în centrul atriumului, într-un raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
căuta aici nici șoareci, nici șobolani. Cu atât mai puțin rahații de câine În care puteai călca pe stradă... Medicul Își scutură pentru orice eventualitate papucul, ca să scape de posibila mizerie ce s-ar fi prins pe talpa sa de pâslă, apoi privi În jos. În fața lui, la distanță de o palmă, se afla ceva ce semăna cu un picior (mai degrabă de bărbat decât de femeie) care avea o alură impozantă. Piciorul era retezat cu câteva degete mai sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să declanșeze atacul. Altminteri, pregătirile strategice În zorii acelei zile ar fi fost imposibile. Nu se vedea nici la doi pași. Fiecare luptător putea vedea doar până la omul de lângă el. Comenzile se auzeau șoptit, propagate parcă printr-o perdea de pâslă. Se auzea, vag, câte un nechezat de cal. Clinchetele de arme se pierdeau și ele În nesfârșirea ceții. Tropote se apropiau, apoi se depărtau și dispăreau În neant. Ceva, totuși, se mișca. Porunci treceau din om În om. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci. Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de ambele brațe și dus la intrarea În cort, unde o voce din spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tinere. Poate nici tânăr nu ești. Mde, vorbe nepotrivite... vederea mea... ce vrei, vârsta, vârsta. Am 99 de ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cincizeci de cuvinte și vreo sută de expresii pentru a zugrăvi feluritele nuanțe de durere), Își punea câteva rânduri de ciorapi - de bumbac, de lână - apoi carâmbi din blană de iepure, de miel, Încât trebuise să-i cumpărăm papuci de pâslă bărbătești, numărul 41 - șoșoni cărora ea le spunea: șoșontorogi. Uneori, când credeau ei că nimeni nu-i observă, șoșontorogii dădeau s-o pornească, singuri prin iarbă. În fapt, se deplasau câte un centimetru, doi, Însă li se putea deduce reușita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
A mai lovit cu tacul de câteva ori, țintind cu o precizie uimitoare. Privindu-i părul strâns frumos, ca să nu o împiedice la joc, cerceii de aur sclipitori, poziția fermă a picioarelor, pantofii de lac eleganți, degetele ei subțiri pe pâsla mesei de biliard, am avut senzația că toată încăperea aceea se transformase într-un salon de mare clasă. Nu-mi mai petrecusem niciodată timpul numai cu ea până atunci și a fost o experiență minunată pentru mine. Am avut impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a murit. El a jucat excelent în ziua aceea, mult mai bine decât m-aș fi așteptat. Se părea că norocul era de partea lui. A jucat absolut perfect, iar mingile albe și roșii se frecau una de alta, pe pâslă, fără nici un zgomot. A fost o partidă superbă și îmi stăruie încă în minte cu foarte multă claritate. Apoi, timp de doi ani și jumătate, nu m-am mai atins de tac. În seara în care am jucat biliard cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În secret, chiar dacă dușmanii pătrund acolo, conjurații se pot Împrăștia În câteva clipe, și nici Dumnezeu nu știe unde, iar dacă cunosc bine traseul, au și ieșit cine știe prin care parte, au intrat pe partea opusă cu pași de pâslă, ca pisicile, și au ajuns În spatele invadatorilor, și le fac de petrecanie pe Întuneric. Doamne sfinte, domnilor, vă asigur că galeriile acelea par făcute pentru niște commandos iuți și invizibili, se furișează-n noapte, cu pumnalul În dinți, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
băieți), -pământ (tenisul de câmp este un sport jucat fie între doi jucători/simplu, fie între două echipe a câte doi jucători/dublu, jucătorii folosesc o rachetă pe bază de racordaj pentru a lovi o minge de cauciuc acoperită cu pâslă peste fileu, mingea trebuind să ajungă în terenul adversarului. originar din Anglia, la începutul secolului al XIX-lea, tenisul s-a răspândit mai întâi în lumea engleză, în special la persoanele bogate, în clasele superioare, tenisul este acum un sport
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
nu se mai poate face nimic. Brr! Va fi destul de greu. Și noaptea încă mai merge. Dar ziua... Absolut demoralizant. Ce Dumnezeu, doar sânt încă tânăr, abia m-am însurat! Să-mi fie frig la picioare și în papuci de pîslă...? 31 decembrie Se încheie încă un an. Ce încet trec zilele și ce repede trec anii! 1 ianuarie Surâd. În viața mea domnește ordinea. Aproape ca în cimitire. 2 ianuarie Când nu faci nimic obosești. Începi să te temi și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de umbră continuau să înainteze. Se apropiau din ce în ce mai mult, unele au început să se cațere pe pătură. Deodată ușa s-a deschis și a apărut Arhivarul ; s-a apropiat fără să facă nici un pic de zgomot, parcă avea picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinîndu-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frunze. A, dumneata ești, spuse doamna Reilly după ce îl privi mai bine. Fusese gata să țipe când văzuse un om cu barbă roșie apărând în curte. Ce faci, domnu’ Mancuso? Ce-au zis oamenii ăia? Cu papucii ei cafenii de pâslă, păși cu grijă pe pavajul, stricat, de cărămidă. Hai înăuntru să bem o ceașcă bună de cafea. Bucătăria era mare, cu plafon înalt, fiind încăperea cea mai spațioasă din casă și mirosea a cafea și a ziare vechi. Ca toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spate, la soția lui. — Toate astea în numai două ore? — Știi că mă pricep, spuse ea. Capitolul 37 Erau cincizeci de reporteri în sala de conferințe a Hotelului Hua Ting din Shanghai, stând așezați la rândurile de mese acoperite cu pâslă verde. Camerele TV erau plasate toate în partea din spate a camerei, iar în partea din față erau fotografii, cu obiectivele lor telescopice masive. Reflectoarele se aprinseră în clipa în care profesorul Shen Zhihong, șeful Institutului de Biochimie și Biologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la acest om, nevenindu-i să creadă că e vorba despre același vagabond în care avuse senzația că se vede pe sine într-un viitor nu prea îndepărtat. Pentru confirmare, se uită la picioarele acestuia. Purta încă vechile cizme de pâslă. Însă Virginski observă că acum avea și o pereche bună de galoși peste ele. Bărbatul zăbovi puțin pe trotuar, chiar în fața lui Virginski, aruncând priviri iscoditoare în susul și în josul Străzii Morskaia. Se părea că nu îi trecea prin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu se mai poate face nimic. Brr! Va fi destul de greu. Și noaptea încă mai merge. Dar ziua... Absolut demoralizant. Ce Dumnezeu, doar sunt încă tânăr, abia m-am însurat! Să-mi fie frig la picioare și în papuci de pâslă...? 31 decembrie Se încheie încă un an. Ce încet trec zilele și ce repede trec anii! 1 ianuarie Surâd. În viața mea domnește ordinea. Aproape ca în cimitire. 2 ianuarie Când nu faci nimic obosești. Începi să te temi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de umbră continuau să înainteze. Se apropiau din ce în ce mai mult, unele au început să se cațere pe pătură. Deodată ușa s-a deschis și a apărut Arhivarul; s-a apropiat fără să facă nici un pic de zgomot, parcă avea picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinându-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dacă m-auzi,/ dacă vei avea grijă de tot ce ți-am dat. Visul nu se Întoarse. Din păcate, nu mai era nimic de făcut. De-acum era treaz. Trase așternutul și se ridică În șezut. Își puse papucii de pâslă. Imaginea patului Îl Întristă o clipă, căci era un pat impecabil, cu așternuturile aranjate, cu pernele umflate. Parcă nu dormise nimeni În el. Se forță totuși să gândească pozitiv. Pesimismul său Îi influența negativ Întâmplările vieții. Într-o zi, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din plastic Împletit. Erau Într-o aripă a spitalului extrem de liniștită. Din când În când, o ușă se deschidea la distanță, o infirmieră ieșea, se Îndrepta spre alt coridor. Zgomotele orașului, cu câteva etaje mai jos, se auzeau ca prin pâslă. Într-o stare de totală detașare mentală, Michel trecea În revistă Înlănțuirea circumstanțelor, etapele mecanismului care le sfărâmase viețile. Totul părea definitiv, limpede și fără apel. Totul apărea cu evidența neclintită a unui trecut restrâns. Era puțin probabil, azi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele, dar el nu mă ia niciodată În seamă. Are o barbă rară, un nas ca un burete de plastic pentru frecat fundul oalelor, și poartă o beretă. E musai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a ieșit din casă bătrâna soție a artistului, Îmbrăcată Într‑o rochie lungă, verde‑auriu, s‑a aplecat și a fost ajutată să se urce În cabina camionului. Purta o pălărie de mătase. Artistul TV și‑a scos papucii de pâslă și i‑a vârât În buzunarul paltonului, apoi a Încălțat niște mocasini și s‑a cățărat În camion lângă nevastă‑sa. Infirmierul era de față și‑i ajuta, după care mi s‑a adresat mie: - Urmezi la rând. Avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
începe să se uite cu ceva mai multă luare aminte în jur, observă că asemănarea e doar o impresie de suprafață. O viață ciudată pâlpâie în interiorul lor. Însăși substanța din care sunt făcute o fi aducând ea a lemn sau pâslă sau sticlă, dar când pune mâna pe ceva, nu-tocmai-sticla sau nu-tocmai-lemnul sau nu-tocmai-plușul mai că îl electrocutează. Pascal începe să-și scarpine nedumerit fruntea. Înșirate pe jos cu fața la perete stau pânzele pictorului. Ce-o fi pictat pe ele? Pascal e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]