188 matches
-
pentru vina copiilor și nici copiii să nu fie pedepsiți cu moarte pentru vina părinților; ci fiecare sa fie pedepsit cu moarte pentru păcatul sa»? (Deuteronom 24, 18). Desigur, atunci sufletul care păcătuiește va muri; dar noi ne-am făcut păcătoși prin neascultarea lui Adam în felul acesta: pentru că Adam a fost creat pentru nestricăciune și viață, iar viața sa în raiul desfătărilor era sfântă, mintea sa întreagă era necontenit cuprinsă de vederile dumnezeiești, iar trupul său era liniștit și potolit
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
înșelând astfel buna-credință a cumpărătorilor. Am criticat în acest răstimp de peste doi ani mai multe ediții "populare" și "școlare", majoritatea "îngrijite" de anonimi și neanonimi, sperând, la apariția fiecărui articol, nu că-i voi vedea ieșind, în lumina tiparului, pe păcătoși, ca să-și toarne cenușă în cap, ci presupunând că unii - cel puțin unii! - editori îmi vor da tacit dreptate și că se vor strădui să respecte normele elementare de transcriere și adnotare corectă a textelor clasice antologate. Fiind sceptic din
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
acordează harfa. Oare pe struna cântă sufletul Poetului la moment aniversar? George Filip: Sufletul meu cântă pe o struna imaginara, Într-o catedrală fără auditoriu. Lira, ambrozia, Parnasul sunt noțiuni abstracte. Și mai cred că poeții sunt cei mai mari păcătoși prigoniți din rai, din EDEN, deci, să cânte suferind pasurile altora, să-i mintă pe oameni că ei respira Într-un Parnas, când de fapt poeții, alături de SISIF, urcă mereu pe o GOLGOTĂ, spre picioarele lui IISUS și El suferind
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
când li s-au dărâmat bisericile, nici când au fost obligați să toarne la Securitate, nici când partidul i-a transformat în penibilă anexă a deșănțatei propagande bolșevice. După 1990, într-o suspectă revărsare de religiozitate, preoți cu onoarea pătată, păcătoși contra propriei turme de credincioși au pozat în salvatori ai neamului, populând, în vestitele soboruri, piețele publice și televiziunile. Minoritatea celor care ar fi vrut, după 1990, o biserică plină de demnitate, slujind adevăratele valori ale spiritului, a fost dată
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
de teatru. A semnat o comedie muzicală, “Vraja dragostei”, la Teatrul muzical din Brașov, două spectacole de revistă cu un ansamblu creat de el la Râmnicu-Vâlcea (cu unul din ele a triumfat în “Cântarea României”!), precum și musical-ul “Sfânt și păcătoși” la Teatrul “Fantasio” din Constanța (texte de Dan Mihăescu, 26 versurile cântecelor de Carmen Aldea Vlad), care a cucerit nu mai puțin de 12 premii la Festivalul național al teatrelor de revistă, în 2000. Până în 1989 a fost un adevărat
Horia Moculescu by Octavian URSULESCU [Corola-journal/Journalistic/83863_a_85188]
-
și-și spun minciuni frumoase și mai adevărate/ decât viața lor, citesc în stele,/ ghicesc în palmă, fumează țigara până le arde buza/ îmblânzesc șerpi, hrănesc porumbei/ cântă și beau și se roagă-n genunchi către Cer, Doamne/ păcătoși suntem, păcătoși vom rămâne/ dar îndură-Te, Doamne/ și nu ne da jos de pe Glob." (Ștefan Tulcea-Mihail) * Stimată doamnă Angela Dragoș Potra, nu țin să vă dezamăgesc, nici n-aș fi capabilă să clatin vreodată părerea bună pe care v-ați făcut
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
celor care sunt imaculați moral. Acestor temeiuri ascunse li se spune în limbaj religios "păcatul originar", o piruetă sofistică prin care teologii speră să justifice suferința aparent gratuită a inocenților. Inocenții suferă pentru că în realitate nu sînt deloc inocenți, ci păcătoși de moarte, atîta doar că păcatul lor nu a fost săvîrșit de ei, ci de prima pereche omenească. Așadar, fiecare are pe conștiință un păcat atavic de care, chiar dacă nu l-a făcut el, trebuie să dea socoteală în fața scaunului
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
moralei comune, trăite în anii aceia, se arată tot mai intens în contact cu o realitate complexă, provocatoare, cu ispite și chemări de tot felul. Nu e de acceptat presupunerea că popoare întregi, "morale" până în 1989 sau 1991, s-au păcătoșit integral pentru că au aflat ce e libertatea. Procesul de însușire al libertății însă e tot ce poate fi mai complicat pentru ființele prinse în țesătura de inegalități și contradicții în care s-au transformat unanimitățile netede de dinainte. iesa lui
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
-o afară, și, dacă firul rezistă, e salvată. Pe dată, îngerul a luat firul de ceapă și l-a întins femeii care s-a prins bine de el, cu amîndouă mîinile. Firul rezista. Numai că, povestește mai departe Grușenka, cîțiva păcătoși din preajmă au încercat să se prindă de femeie, ca să scape și ei din iad. Femeia însă i-a alungat imediat: era firul dat de pomană de ea, la capătul celălalt era îngerul ei. În clipa cînd femeia a rămas
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
intențiile exprimate și minciunile implicite rezonează în arcurile întinse ale prezenței scenice a lui Hamlet. Momentul forte al montării, "Cursa de șoareci", spectacolul din spectacol, menit în intenția lui Hamlet ca prin jocul iscusit al dramei să-i facă pe păcătoși să-și strige păcatul este expresia recunoașterii neputinței: păcătosul este tulburat, dar nu renunță la dividendele crimei. Labirintul de oglinzi adevărate și deformate creat de trupa pribeagă sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
neaua să se-aștearnă, maculată, peste trupul drept, cu sînge uns, ca să îl putem vedea pe Cine nu se cade a-L vedea oricum, scrijelind cu pașii sfinți pe drum păsări fără gheare și jivine adormite-n sînul lui Avram, păcătoși nerăbdători să piară, ucigași cu chipuri de Fecioară și creștini angelici puși la ham. E tîrziu, dar încă prea devreme, n-avem dinți ca să mușcăm din noapte n-avem buze îndestul de coapte care să rodească sub blesteme. Fruntea cu
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
lui, dacă nu te vei pocăi”. Așa ați fost și voi, nemișcători la ruga Domnului și va veni El să vă mute pentru a vă mântui, dar trebuie să vă pocăiți. Nu plouă, că nu v-ați pocăit, că sunteți păcătoși. Sfeșnicul e ploaia, ea va fi adusă, mutată de Domnul spre noi. Vorbea fără suflare, dar liniștit urcând glasul la pasajele pe care încerca să le recite fără a se uita în Cărțile Sfinte. De mult nu mai văzuse biserica
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în fața tuturor: " Dacă tu, care ești Iudeu, trăiești ca Neamurile, și nu ca Iudeii, cum silești pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?" 15. Noi suntem Iudei din fire, iar nu păcătoși dintre Neamuri. 16. Totuși, fiindcă știm că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credința în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
Înșelat și folosit ca ultimul neștiutor. — Și nu te Îmbie curiozitatea, interveni fray Emilio Bocanegra, care asculta cu atenție schimbul de vorbe, să afli ce i-a Îndemnat pe câțiva oameni drepți să plănuiască morțile acelea?... Să-i Împiedice pe păcătoși să Înșele buna credință a regelui, stăpânul nostru, și să ducă zălog o infantă a Spaniei pe tărâmul ereticilor?... Alatriste negă Încet din cap. — Nu-s curios. Aflați domniile voastre că nu țin să știu nici măcar cine este cavalerul acesta mascat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe toată podeaua, ci stivuindu-se, șolduri și umeri, șire ale spinării și pulpe, capete și genunchi, până la grinzile din tavan, îndopate cu busuioc. Se-ntrebă iar, cu un ultim finșor de gând, dacă se afla între preafericiți sau între păcătoși, dacă dăduse laudă lui Dumnezeu în geamătul și-n jetul lui fierbinte sau cântase un cântec drăcesc, într-o căldare de sânge clocotit. Din firișoru-ăsta se desfăcură câlți destrămați și norișori de fum ca dintr-o lulea, și flăcăul pătrunse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aveau să moară și să vadă că pe lumea cealaltă nu era nimic, nici rai, nici iad, nici Dumnezeu, nici draci! De fapt, pentru ele ar fi fost mult mai bine, fiindcă spuneau chiar ele că aproape toți oamenii erau păcătoși și mergeau în iad, însemna că și ele, cele mai multe, tot acolo ajungeau. Și era mai bine să nu mai știi și să nu mai simți nimic decât să te pomenești deodată luat de niște draci și pus ca Gheorghe Doja
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rasă, omul îi zâmbi tâmp. — Consătenii... mei? — Da. Oamenii din sat. Unde sunt? Omul își roti privirea în jur, apoi spuse: — Sihăstria!... S-au dus la sihăstrie, da, azi-dimineață! Eu n-am nimic de-a face cu ei: sunt păcătoși! Păcătoși! Se cred în siguranță acolo sus, fiindcă valea e adâncă și locul e la înălțime. Aruncându-i lui Balamber o privire exaltată, arătă cu degetul către sine și adăugă cu emfază: — Dar tu... da, tu ești pedeapsa lor: tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strigă. Eu ți-am spus adevărul; și-o să poți vedea curând cu ochii tăi. Eu însumi am văzut cum treceau femei împodobite cu bijuterii și dedate la plăceri și animale de povară cu saci plini de bijuterii și monede. Sunt păcătoși! Da! Păcătoși care nu merită îndurarea ta. Recunoscându-l pe călugăr, Canzianus avusese o tresărire, iar acum îl privea cu severitate. Confratele său mai tânăr, care făcuse chiar un pas îndărăt, îl fixa cu groază pe Inisius și întreaga sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ți-am spus adevărul; și-o să poți vedea curând cu ochii tăi. Eu însumi am văzut cum treceau femei împodobite cu bijuterii și dedate la plăceri și animale de povară cu saci plini de bijuterii și monede. Sunt păcătoși! Da! Păcătoși care nu merită îndurarea ta. Recunoscându-l pe călugăr, Canzianus avusese o tresărire, iar acum îl privea cu severitate. Confratele său mai tânăr, care făcuse chiar un pas îndărăt, îl fixa cu groază pe Inisius și întreaga sa persoană părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi? Conștiința generală spune că atâta timp cât rămâne la nivel de poveste, nu trebuie limitată, însă aceasta poate avea o influență puternică. Murakami: Dacă o luăm ca pe un fel de poveste, atunci nu este greșit faptul că toți oamenii sunt păcătoși și este corect să procedăm așa. Pentru că așa arată rezumatul poveștii. Totuși, să ajungi chiar să împrăștii sarin, este un rău indiscutabil. Oare unde ar trebui să trasăm o linie între cele două? Kawai: Să luăme exemplu Omul de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă. Văd că iar vrei să mă întrerupi cu una din întrebările tale caraghioase, dar te rog să te abții... Există și formule mai lungi, cum ar fi: Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul (că păcătoși suntem cu toții!) și tot după aceeași rânduială; o parte din propoziție se rostește pe inspirație, o parte pe expirație... Există apoi un moment în care încerci să rămâi cu mintea goală. În mintea goală de gânduri se rostește Dumnezeu. Este
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sens a existenței, de lumea crudă, de amorul ghebos, de toate bla-bla-urile care până la urmă pot fi reduse la o metafizică de om încremenit în crizele adolescenței. În genere, toți aceștia constituie o tagmă pe care nu o consider de păcătoși, ci pur și simplu de idioți. N-am nici un fel de compasiune față de ei. Dacă-l pot compătimi - eventual, înțelege - pe un om care suferă de o boală fizică incurabilă, pe unul care este constrâns de imprejurări exterioare (gen traiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
parte tot din rândul virtuților. În cele din urmă, călugărul a cătat în jur și, simțind răcoarea serii, m-a făcut atent: Timpul nu așteaptă, dragule. Ar cam trebui să luăm calea codrului, cum se spune. Asta însemnând pentru noi păcătoșii calea spre casă. Am privit spre soare-apune. Bătrânul avea dreptate. Iepurașul cel șchiop reușise să ducă soarele până pe creasta dealului, de unde nu-i trebuia decât un brânci ca să treacă pe celălalt tărâm... M-am ridicat și am pornit după bătrân
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
liber soarta prin renunțarea la viață, în puterea de previziune a lui Prometeu capabilă să biruie necunoscutul (p. 349). În optica autoarei, eroii eschilieni sunt victimele propriei lipse de măsură, iar destinul ia înfățișarea legii morale care îi urmărește pe păcătoși, pe când conștiința devine purtătoarea noului sens etic (p. 350). Omul fiind în întregime activ, fapta lui e liberă, iar lipsa de măsură se lasă biruită de propria conștiință a păcătosului în clipa tragică (p. 350). Pentru Alice Voinescu, tragedia eschiliană
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dedați beției, nu suporta cu ușurință amintirile din trecutul fericit. Se ridică supus și porni spre ușă, astfel încât Lizavetei Prokofievna i se făcu imediat milă de el. — Ardalion Alexandrovici! îl strigă ea din urmă. Oprește-te o clipă; toți suntem păcătoși; când o să simți că te mustră mai puțin conștiința, treci pe la mine ca să stăm de vorbă, să ne amintim trecutul. Poate că și eu oi fi de cincizeci de ori mai păcătoasă decât tine; acum du-te sănătos, mergi, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]