457 matches
-
observat majoritatea exegeților, această legendă are o bază mito-folclorică. „Tema aceasta folclorică și mitologică - scria Nicolae Cartojan - are nu numai o arie de răspândire destul de întinsă în spațiu, dar, în același timp, își adâncește rădăcinile în afundul veacurilor, până în epoca păgânismului” (37, II, p. 195). Episodul luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul, pentru mântuirea fecioarei, nu aparține vechilor redacții ale legendei hagiografice. El a fost preluat din tradițiile populare și anexat, după secolul al XI-lea, la celelalte miracole înfăptuite de sfânt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trivial la un macro prestigios, conectînd microenergia la o megaforță, un declic nesemnificativ la trecerea pe un alt cîmp de bătălie. Să luăm ca exemplu victoria codexului asupra papirusului în secolul al IV-lea și pe cea a creștinismului asupra păgînismului în aceeași perioadă. Gravura în aramă și primele semne ale dezvoltării științelor naturale (botanică, geologie, medicină, mineralogie). Organizarea caselor de litere în atelierele tipografice (gravorii care mînuiau poansoanele suprimînd ligaturile dintre litere pentru normalizarea matrițelor și accelerarea culegerii) și spiritul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lui Michelangelo din Capela Sixtină nu au fost "cenzurate", ci recondiționate de către autoritățile Vaticanului (care a reafirmat întruchiparea, în ciuda propriilor interdicții teologice reactualizate de 12 secole încoace). Excepția istorică a unui tabu monoteist este cu atît mai meritorie cu cît păgînismul inamic se baza pe sacralizarea imaginilor divine și imperiale: faptul că pereții catacombelor au fost pictați cu fresce nu dovedește nimic. Dar fiindcă trupul fusese sanctificat, exista dovada că omul îl putea adora pe Dumnezeu venerîndu-i imaginile, care, în felul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se opune unei alte doctrine", pentru simplul motiv că nu există, cel puțin în timpul primelor cinci secole ale erei noastre, o filosofie creștină propriu-zisă, "care să implice o tablă de valori intelectuale profund originală și diferită de cele ale gînditorilor păgînismului". De fapt, raționalizarea credinței care începe cu apologeții secolului al II-lea se produce în cadrul și cu instrumentele filosofilor eleniști. Teologia dogmatică, am spune noi, a "pompat" informație pentru toți descendenții lui Platon; dar la vremea aceea, creștinismul apostolic era
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ajunse la modă. Iar moda e acum creștină... Când, prin secolul al IX-lea, sosește din China hârtia, inovația impune noi transcrieri, așadar noi ajustări. Religia lui Pavel din Tarsus este deja triumfătoare de mai mult de patru sute de ani. Păgânismul și filosofia antică sunt de multă vreme niște amintiri. Noii stăpâni, cei pentru care alții copiază, recopiază, utilizează, difuzează, citesc, comentează, cei pentru care trudesc călugării în mănăstiri, sunt Părinții Bisericii: Tertulian crede pentru că acest lucru e absurd, Origene cere
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unde se vântură oameni și idei. Ipolit din Roma își bazează întreaga demonstrație a lucrării sale Philosophumena sau Respingerea tuturor ereziilor pe ideea că toți gnosticii greșesc și își propagă ereziile pentru că-i copiază întocmai pe filosofii Antichității vinovați de păgânism și de a nu fi fost creștini înainte de creștinism. Simon Magicianul? Un adept al lui Empedocle. Vasilide? O clonă a lui Aristotel. Valentin? Un amestec de Pitagora și de Platon. Irineu din Lyon îi vede pe toți ca pe niște
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-9- Să terminăm odată cu cerul. Să coboare din nou cerul pe pământ, iată obiectivul oricărui filosof hedonist. Și, pentru a reuși să-l atingă, religia e desemnată ca dușman prioritar. Sau, mai bine zis, religiile, toate. Pentru că Lucrețiu scrie contra păgânismului roman, evident, dar și contra formelor pe care le ia această nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
epicurian, epocă, filosof, hedonist, inventat, împărăția terestră, Mesia, mort și înviat, scrieri, înviere, Lumea de dincolo, infern, paradis, ceresc, terestru, magie, mântuire, creștină, pentru gnostici, prin sărăcie, Spiritul Liber, terestră, minuni, panteism, Sfântul Pavel, păcat abolit, indulgențe, de moarte, originar păgânism, Părinții Bisericii, sfântul Augustin, bibliografie, sfântul Ciprian, Clement din Alexandria, difuzarea scrierilor lor sfântul Epifanie, Evagrie, Ponticul, Grigorie din Nazians Grigore din Nysa sfântul Ioan Gură de Aur, sfântul Ipolit, sfântul Irineu, sfântul Iustin, Origene, platonicieni și stoici, salvatori de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că antiteza textelor (catolic și moralist primul, umanist și individualist al doilea etc.) este o antiteză istorică al cărei sens este parțial. Într-adevăr, în primul rând, toate civilizațiile țărănești nu sunt doar catolice: nu există întrerupere între catolicism, creștinism, păgânism, religii primitive. În al doilea rând, nu sunt naționale: ele se inserează într-un context transnațional, încă și mai vast decât „lumea a treia”. În încercarea de a răspândi sau de a întemeia mai bine conștiința „culturii claselor inferioare”, așa cum
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acestea au produs o deschidere practic către zero, către nimic” (Mayer, 1987, pp. 26-28). Au fost emise critici cu specificații clare, de exemplu, Dan Bădulescu „atacă” cultul New Age și-i aduce o serie de acuze: goana după bunăstarea materială; păgânism; fapt mai mult social, plin de diversitate, eclectism, nonierarhic, fluid; folosește modalități de recrutare înșelătoare, convingerea coercitivă, abuzurile, escrocheriile; profită de atractivitatea modei, fiind mereu în pas cu moda (Bădulescu, 2001, pp.9-25). Așadar, se apreciază că fenomenul sectar este
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
din Roman. Pentru episcopul cărturar propaganda greacă a stat la temelia nedreptăților la care au fost supuși armenii de-a lungul vremii. Grecii, prin scrierile lor, răspândiseră în întreg spațiul ortodox povestiri defăimătoare la adresa armenilor, acuzându-le erezia și chiar păgânismul, invocând necurățenia lor spirituală și fizică. Povestea adorării câinelui Harțiburie a fost, poate, cea mai cunoscută devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
realizări de grad secund, precum poeziile lui Sandu Tudor sau unele narațiuni ale lui Victor Papilian, nu cele mai izbutite. Paul Sterian cultivă ortodoxismul la modul grațios parodic, infantilizant. Aspecte de spiritualism creștin în notă răsăriteană, adesea adânc penetrat de păgânism și de „duhul eresului”, se regăsesc în poezia și teatrul lui Blaga, în versurile lui Voiculescu, Pillat, Maniu, în proza lui Papilian. O religiozitate creștină în variantă precis ortodoxă e cea din poeziile lui Nichifor Crainic. Pictural, orientarea estetică propusă
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
limbajului popular. Virtutea acestei proze este discreta alunecare de la imaginea poetică la rememorarea frustă a întîmplărilor trăite, de la meditația abstractă, livrescă, la senzația proaspătă a prezenței naturii. Departe de orice naturalism, falsul „manual de călăuzit drumeții” se nutrește din nostalgia păgânismului, a arhetipalului, convertind elementele în simbolic și în spiritual. SCRIERI: Der Haiduck, Regensburg, 1908; ed. (Haiducul), tr. T.N. [Teodor Nica], București, 1908; Madrid, 1956; Der Pandur, pref. Carmen Sylva, Regensburg, [1912]; ed. (Pandurul), tr. Elisa I. Brătianu, București, 1912; ed.
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
opere din acei ani ale lui Augustin sunt încă îmbibate de neoplatonism; astfel este Despre adevărata religie (De vera religione), dedicată lui Romanianus, în care scriitorul vrea să prezinte religia creștină apărând-o de interpolările maniheiste și confruntând-o cu păgânismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgâne. Profund neoplatonică este și opera Învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Când ne rugăm, urmând preceptul divin, nu avem nevoie de cuvinte rostite, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin însuși, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar de El cunoscut; îndurarea divină a trasat itinerariul scriitorului de la păgânism la creștinism, de la viața păcătoasă din trecut la viața creștină; de altfel, mărturisirea propriilor păcate nu este altceva decât repetarea fără reținere a ceea ce Dumnezeu cunoaște deja, pentru că nimic nu-i scapă, nici măcar sentimentele din inima omului, nici măcar ce-i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștinismului de acuzațiile păgânilor care vedeau în el cauza nenorocirilor din acele vremuri; trecerea în revistă în mod critic a istoriei umanității începând cu aceea a Romei pentru a descoperi acolo aceleași calamități ca și în epoca creștină (așadar, respingerea păgânismului în plan istoric); relevarea violențelor și a nedreptăților de care e plină istoria și, în sfârșit, acuzarea păgânilor din perspectivă creștină pentru idolatria lor imorală. Acest lucru fusese deja făcut de Tertulian, Minucius Felix și Arnobiu. Sigur, Augustin aduce în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sunt consacrate predica Împotriva iudeilor, a păgânilor și a arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul contra celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă nu uităm faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a produs și o adevărată convertire a sufletelor care au rămas în esență tot păgâne. Nu numai barbarii nu sunt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcea distincție între cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgânismul care era simbolul și structura cetății omului. Însă Augustin nu identificase cele două cetăți ideale cu două realități sociale și politice, deși vorbise și el de adevărați și falși creștini. Germanii, barbarii, sunt instrumentul de care se servește Dumnezeu pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
necesare pentru o cercetare teologică. Trebuie oare să mai amintim, chiar din spațiul latin, exemplele precedente ale neoplatonicilor Marius Victorinus și Augustin? Așadar, problema pe care ne-o pune opera lui Boethius nu e legată de credința creștină sau de păgânism: este problema caracterului specific și tehnic al tratatelor pe care el le compunea rând pe rând. Apoi, dacă ne referim la faptul că tratatele sale teologice tratează în mod insolit tema abordată - și tocmai de aceea într-un mod absolut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sociale a creștinilor; de aceea, predicile sale alcătuiesc fără doar și poate un tablou negativ însă interesant pentru cunoașterea creștinismului popular în lumea antică (adesea covârșit de cele mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgânismul); o astfel de caracterizare a creștinismului umil nu reiese aproape niciodată din textele literare, însă tocmai de aceea, recent, a atras atenția multor cercetători interesați de o nouă problematică istorică, mai puțin tradițională, și de reconstrucția realității sociale și umane
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În 572, conciliul de la Braga scosese în evidență necesitatea de a combate superstițiile care dominau încă satele din regiune (Galicia); mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suevilor din 420, păgânismul barbar se suprapusese peste păgânismul local, refractar deja la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei, putem vorbi de un fel de păgânism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scosese în evidență necesitatea de a combate superstițiile care dominau încă satele din regiune (Galicia); mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suevilor din 420, păgânismul barbar se suprapusese peste păgânismul local, refractar deja la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei, putem vorbi de un fel de păgânism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de-atunci. O altă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suevilor din 420, păgânismul barbar se suprapusese peste păgânismul local, refractar deja la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei, putem vorbi de un fel de păgânism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de-atunci. O altă epistolă e dedicată Triplei cufundări din timpul botezului (Epistola ad Bonifacium episcopum de trina mersione): textul e interesant pentru că aflăm de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acest devotament pentru instruirea propriului popor și pentru istoria acestuia duce la o restrângere a orizontului cultural. Pentru Isidor nu există decât Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminând păgânismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie, sau, cu atât mai mult, cea a lui Grigorie cel Mare”, observă cu îndreptățire Cazier, „nici Africa lui Augustin și nici Galia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întemeiaseră lângă satul Rufiniane, aproape de Calcedon. După o altă perioadă petrecută în Tracia, în 406, la patruzeci de ani, s-a întors în mănăstire ca egumen, a reunit în jurul său numeroși monahi, a desfășurat o activitate fructuoasă și a combătut păgânismul și nestatornicismul. I-a acceptat cu bunăvoință în lăcașul său pe Alexandru și pe ceilalți călugări din mănăstirea Acemeților alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o dedicație
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]