467 matches
-
influență puternică dacă membrii lui provin din clase conducătoare. A concluzionat că sediul central al Bisericii creștine era Asia Mică la începutul secolului IV. Constantin chiar a locuit la curtea lui Dioclețian din Nicomedia înainte să se stabilească în Gallia. Păgânismul încă domină însă în stat și societate , iar creștinii reprezentau o minoritate, constituind o zecime din popuatia imperiului, conform statisticilor prof. V. Bolotov. Duruy în "Istoria Romei și a poporului roman", scriind că împăratul Constantin conștientizase că creștinismul, prin dogmele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
zecime din popuatia imperiului, conform statisticilor prof. V. Bolotov. Duruy în "Istoria Romei și a poporului roman", scriind că împăratul Constantin conștientizase că creștinismul, prin dogmele sale fundamentale, era o credință într-un zeu unic. Constantin era determinat să favorizeze păgânismul și creștinismul pentru a menține unitatea și stabilitatea. Cu perspicacitatea diabolică a unui stăpân universal, a înțeles importanța alianței cu biserica. Ceea ce l-a determinat să se convertească nu pare să fie din rațiuni politice, întru-cât creștinii erau o minoritate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
unificare a Imperiului. Primul decret care favoriza creștinismul a fost emis în 311 de Galerius, chiar de unul dintre cei mai aprigi persecutori ai lui. Prin intermediul decretului, creștinii erau iertați pentru opoziția anterioară față de deciziile menite să-i întoarcă la păgânism. În 313, Constantin s-a întâlnit cu Licinius la Mediolanum, păstrându-se doar un rescript latin al lui Licinius trimis perfectului de Nicomedia, consemnat de Lactantius. Creștinii și alți adepți ale altor religii primeau libertatea deplină să urmeze orice religie
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
moartea și confiscarea averii. A poruncit înlăturarea altarului Victoriei din Senat și multor alte monumente considerate “păgâne”. Scutirile clerului au fost extinse, episcopii fiind exceptați de la procesele civile. A purtat titlul de Pontifex Maximus. Deși s-a pronunțat radical împotriva păgânismului, nu a alungat vestalele și preoții din Roma și chiar a poruncit alegerea unui preot pentru Africa. Divergențele dintre arieni și niceeni s-au intensificat. A murit în 361 în timpul campaniei din Persia, nefiind regretat nespus de mult nici de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a fi un bun împărat creștin, restaurând privilegiile date clerului creștin oferite de către Constantin. Adept al ortodoxismului nicean, manifestă în același timp toleranță față de cultele păgâne. În 367 îl numește pe fiul său minor Grațian coîmpărat. Acesta a fost împotriva păgânismului și arianismului . A distrus Altarul Victoriei din Casa Senatului. A participat alături de Teodosiu la alungarea goților din Balcani în războiul gotic (376 - 382). Între timp, Valens se dovedea net inferior fratelui sau din punct de vedere al calităților militare, politice
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și a vieții religioase a supușilor, scopul fiind crearea unei biserici unice, cea niceeană. În ciuda eforturilor, nu a reușit. Disputele religioase nu s-au încheiat, ba chiar au escaladat și s-au răspândit. Dar a purtat o victorie finală asupra păgânismului. Păgânismul a încetat să mai existe că un întreg organizat chiar dacă mai existau indivizi, familii sau grupuri isolate ce nutreau în taină la trecutul iubit al religiei lor muribunde. Școala păgână de la Atena și-a continuat existența, iar studenții ei
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a vieții religioase a supușilor, scopul fiind crearea unei biserici unice, cea niceeană. În ciuda eforturilor, nu a reușit. Disputele religioase nu s-au încheiat, ba chiar au escaladat și s-au răspândit. Dar a purtat o victorie finală asupra păgânismului. Păgânismul a încetat să mai existe că un întreg organizat chiar dacă mai existau indivizi, familii sau grupuri isolate ce nutreau în taină la trecutul iubit al religiei lor muribunde. Școala păgână de la Atena și-a continuat existența, iar studenții ei studiau
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Romană și au reînnoit relațiile cu ea, ca apărător al sinodului de la Calcedon, ale cărui decizii erau respinse de provinciile orientale. A intrat în conflict cu evreii, păgânii și ereticii, printre care maniheiști, nestorieni, monofiziți și arieni. Pentru a eradica păgânismul, în 529, Iustinian a închis definitiv Școala Filosofică de la Atena, care era în declin de la deschiderea Universității de la Constantinopol sub Teodosiu al II-lea. Atena își pierduse statutul și importantă de oraș cultural. Dar filosofii greci au continuat să trăiască
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
icoanelor. S-au păstrat fragmente în actele conciliului ecumenic din 787 sau în operele adversarilor acestora. Cele mai importante sunt cele trei tratate despre distrugerea icoanelor, scrise de Ioan Damaschinul, care se află în afara granițelor imperiului. Biserica încerca să respingă păgânismul și să revină la principiile timpurii. S-a manifestat lipsa unei poziții clare a bisericii privind cultul icoanelor. Au existat poziții ale reprezentanților de seamă ai bisericii care se opuneau venerării și prezenței icoanelor în bisericile bizantine. Eusebiu din Cezareea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
icoanelor în bisericile bizantine. Eusebiu din Cezareea s-a opus solicitării surorii lui Constantin să-i aducă un portret al lui Hristos, căci consideră că reproducerea trăsăturilor divine ale lui Hristos și acceptarea și venerarea unor imagini pot duce la păgânism. Episcopul Epifanie din Salamina, în secolul V, a venit cu aceeași opinie. Papa Grigore cel Mare a primit o scrisoare de la episcopul Marsiliei prin care era anunțat că toate icoanele din bisericile aflate sub autoritatea să au fost înlăturate. Grigore
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și Portugalia, francilor și burgunzilor în Galia și Germania răsăriteană, și saxonilor în Anglia. Aceste regiuni au rămas creștine, iar cuceritorii lor arieni au fost convertiți (vizigoții și lombarzii) sau cuceriți (ostrogoții și vandalii). Francii s-au convertit direct de la păgânism la creștinismul catolic sub Clovis I. Interacțiunea dintre cultura nou-veniților, tradițiile lor de cete războinice, rămășițele culturii antichității clasice și influențele creștine a creat un nou model de societate, bazat parțial pe obligațiile feudale. Sistemele administrative centralizate ale romanilor nu
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Educația elementară era disponibilă pe scară mai largă, uneori chiar și la țară. Școlile secundare predau în continuare "Iliada" și alte opere clasice. În ceea ce privește educația superioadă, o școală neoplatonică a existat în Atena până în 526, când a fost închisă pentru păgânism. O altă școală a rămas deschisă în Alexandria până la cucerirea arabă, în 640. Universitatea din Constantinopol, fondată inițial de împăratul Teodosius al II-lea în 425, a fost dizolvată tot în această perioadă, fiind refondată de împăratul Mihail al III
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
din nordul Siriei constituie o altă sectă ismailită existentă și astăzi. Sunt numiți astfel după Muhammad Ibn-Nusayr, susținător al celui de al XI-lea imam alid. Adepții lui Ibn-Nusayr constituie un exemplu remarcabil de grup care a trecut direct de la păgânism la ismailism. Nusayriții, la fel ca alte secte șiite extreme, și spre deosebire de ismailiți, îl consideră pe 'Ali întruparea divinității. De aici provine denumirea de "alawiți". Spre deosebire de alte secte islamice, au liturghie, și au adoptat o serie de sărbători creștine, precum
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
Și filosoful antic Aristotel, referindu-se la desfrânare, precizează: Credeți-mă că desfrâul este dărâmarea trupului, scurtarea vieții, mânia binefăcătoarelor - adică a virtuților 6. În scrierile lui Evagrie Monahul, denumirea porneia (πορνeια) curvie, indica prostituția sacră ce se practica în păgânism, precum și ideea de pierdere a frâului în ceea ce privește instinctul sexual. Sfântul Ioan Casian folosește termenul latin luxuria, având semnificația de exces sau exercitare necontrolată a funcțiilor sexuale, de risipire a ei. Curvia desemnează astfel lipsa de înfrânare în privința sexului, pierderea frâulu
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
participării la cosmos". Cosmicismul conduce la un determinism sub egida stilului: "Matca stilistică dă și ea un anumit determinism (de stil), pecetluind toate creațiile unui grup cultural omenesc, pînă și creația științifică". Un alt aspect etnic al nostru ar fi păgînismul, deci spiritualitatea precreștină: "O vedem bine în mitologia noastră populară, iar credințele noastre sînt pline de eresuri, care ne încîntă pe plan de cultură și care, în definitiv, nu ne supără nici în perspectiva bisericii. Dimensiunea noastră păgînă a fost
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
cercetat ori au reflectat la temele modernității, post- sau hipermodernității. Vechimea istorică a termenului "modernus" se pare că datează din secolul al V-lea al Evului Mediu apusean timpuriu, când se desemna cu el contrastul dintre noua religie creștină și "păgânismul" greco-roman mai vechi. Cu jumătate de secol în urmă, P. Grimal documenta că sensibilitatea romană intimă era opusă randamentului și exploatării științifice greco-latine. Romanii se credeau a fi țărani la origini. În concepția lor, pământul emana putere, iar anotimpurile exprimau
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
canale și au acționat în Bizanț, în Imperiul Otoman, în Balcani și mai departe, în Rusia. Prin decizia împăratului Constantin al Bizanțului, creștinismul a devenit din secolul al IV-lea religia oficială în Imperiu, înlocuind cultul roman de origine antică (păgânism). Iar după descoperirea Americii în 1492, expansiunea creștinismului a fost paralelă cu expansiunea colonială, menținută până la mijlocul secolului al XX-lea. Noile state medievale apărute pe ruinele vechiului imperiu, Reforma și Contrareforma religioasă de la începutul secolului al XVI-lea, Renașterea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și al altor popoare rezultatul unei duble acțiuni. Al misionarilor veniți din Europa. Dar și al inițiativelor unor căpetenii politice suedeze care, din rațiuni politice, vor prelua și propaga preceptele morale creștine, spre a-și instaura și consolida puterea. Despre păgânismul și politeismul suedez în ajunul pătrunderii creștinismului, ne relatează învățatul Adam din Bremen. La Uppsala, vechea capitală, bunăoară, exista un templu păgân, închinat zeilor Thor, Odin, Frej; iar în apropiere exista un crâng sacru, unde se săvârșeau periodic ritualuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-lea și trei cavouri ale regilor Aun, Egils și Adils. Se păstrează și locul unde se încoronau regii Piatra lui Mara. Vikingii și-au avut aici unul din principalele lor centre. După ce a fost inițial locul cel mai important al păgânismului, cu templul zeilor Thor, Frej și Odin, aici, la 1258, s-a înființat sediul arhiepiscopiei catolice. Apoi, în deceniile următoare s-a început construcția celei mai mari Catedrale gotice, Domkyrkan. Are o înălțime de peste 120 m. Catedrala a devenit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era sursa primară a postulatelor sale. Mai mult ca sigur că l-au rănit și primele comentarii, cu substrat așa-zis filozofic, ale teutonilor neo-scolastici, care au identificat eronat marea lui construcție matematică, cu animismul sau cu panteismul. Deci, cu păgânismul. Adică, l-au acuzat fățiș că atentează la ideea unicității lui Dumnezeu, rostește Avocatul. Greșeau, greșeau, nenorociții, fără doar și poate, oftează Dănuț. Se înșelau. Îți dai seama? Mustește aici ceva mistic. Necartezian. Indicibil. Imun. Transcendent. Mai frumos, mai plin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și cum? glăsuiește Bursucul. Îngerul se îmbunează și-i zâmbește blând, ca unui neajutorat. -Tehnic vorbind, Domnul a luat în calcul Apocatastaza, ca pe o ipoteză curentă, de lucru. Dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-9- Să terminăm odată cu cerul. Să coboare din nou cerul pe pământ, iată obiectivul oricărui filosof hedonist. Și, pentru a reuși să-l atingă, religia e desemnată ca dușman prioritar. Sau, mai bine zis, religiile, toate. Pentru că Lucrețiu scrie contra păgânismului roman, evident, dar și contra formelor pe care le ia această nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
din Roman. Pentru episcopul cărturar propaganda greacă a stat la temelia nedreptăților la care au fost supuși armenii de-a lungul vremii. Grecii, prin scrierile lor, răspândiseră în întreg spațiul ortodox povestiri defăimătoare la adresa armenilor, acuzându-le erezia și chiar păgânismul, invocând necurățenia lor spirituală și fizică. Povestea adorării câinelui Harțiburie a fost, poate, cea mai cunoscută devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de fundament. Pe drumul schimbării definitive a atitudinii omului occidental în raport cu lumea materială tot creștinismul prin forma dată de protestantism va avea o contribuție decisivă. Autorul citat arată: ,,Monoteismul, cu accentul pus pe viața de apoi venea în contradicție cu păgânismul multicolor al imperiului (este vorba despre Imperiul Roman n.n.) la apogeul său. Cu toate acestea o anumită variantă de creștinism - aceea care a apărut în Vestul Europei, în secolul al XVI-lea, a oferit al șaselea avantaj esențial al civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
religiilor în două mari etape, tocmai pentru a delimita creștinismul de epocile anterioare și de a pune în evidență deosebirea fundamentală, linia de demarcație, dintre cele două perioade. Prima epocă este definită ca fiind ,,epoca religiei naturii"183, sau a păgânismului, ,,în care domina sentimentul de dependență a omului față de Dumnezeu ca ființă naturală, dar deosebită de om" și ,,epoca religiei omului sau a creștinismului, în care domină sentimentul dependenței omului față de Dumnezeu ca ființă spirituală deosebită de natură". Creștinismul este
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]