295 matches
-
domniei), de unde orice acțiune în plan extern, fie ea și subterană, se confunda cu exercitarea unui drept interzis abuziv de Poartă. Cine urmărește cu atenție relațiile externe ale Principatelor Române (oficiale prin ordine ale Porții, oficioase sau secrete) descoperă un păienjeniș de linii și puncte de contact mai mult sau mai puțin reprezentative, mai mult sau mai puțin obscure, mai mult sau mai puțin „leale”, dar luate în întregul lor, uimesc prin constanța țelului: menținerea „țării”, ameliorarea poziției domnitorilor (conta funcția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
omului. Scatologicul, care trădează întinarea, metamorfozele animaliere, dezvăluind răul adânc, transformarea credinței în „comică și spurcată tragedie titubantă”, teroarea în fața reducției umane duc scrierile când la un paroxism expresionist, când la intuiția, aproape kafkiană, a unei „vini nedefinite, ca un păienjeniș”. Cele trei romane ale lui A., Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina, formează, nemărturisit, un ciclu; obsesia permanentă a autorului, valorizarea existenței sau învierea, este implicată unor destine paradigmatice, cu oprire asupra evenimentelor fundamentale ale vieții: nașterea, nunta și moartea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
țese, a împleti”), cel sanscrit taks („a tăia cu securea”) (22, p. 21) și cel grecesc taxis („ordine”). Am văzut deja analogia (formală, dar și simbolică) dintre planul labirintului și pânza de păianjen. Fratele Ariadnei, Minotaurul, devorează victimele prinse în „păienjenișul” Labirintului, la fel cum păianjenul își devorează victimele prinse în pânza sa. Pe de altă parte, după unele variante ale legendei, Ariadna s-ar fi spânzurat (Plutarh, Thezeus, XX), tipică reprezentare simbolică a păianjenului suspendat în aer de propriul său
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar se gândi că probabil cutremurul provocase rănirea vreunui frate important sau vreun accident în laborator, așa că nu dădu prea multă importanță galopului celor doi. Cât de frumos călărea! Ajunși în clădirea bibliotecii, Abatele și Maria se pierdură repede în păienjenișul de coridoare mici care transforma subsolul într-un adevărat labirint. Maria auzise că unui frate bibliotecar îi trebuia mai bine de zece ani pentru a ști unde se află fiecare volum. Cât despre zvonurile că nimeni nu reușise niciodată să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unui cristal, din punctul atins de Făurar începu să crească în toate direcțiile o substanță strălucitoare, care înainta pe direcții din cele mai surprinzătoare, avîntîndu-se spre tavan, cuprinzând podeaua de sub picioarele celor doi. Xtyn rămase mut de uimire, privind cum păienjenișul devine din ce în ce mai dens până când se uni într-un singur bloc de cristal scânteietor. - Și acum? - Ai răbdare, îi aruncă Făurarul o privire mânioasă. Primul fulger se ivi pe neașteptate undeva lângă bolta peșterii. Întreaga încăpere fu inundată de o lumină
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
S-au epuizat precum apa dintr-o ploscă. Abatele a continuat o vreme fără să fie întrerupt. Diribal și Vassur ascultau fascinați detaliile facerii de Dumnezeu. - Imediat ce se manifestă și suntem siguri de vocația lui, Mesia este prins într-un păienjeniș de situații și de experiențe care îl modelează după trebuințele Lumii Agricole pe care o va însămînța. În general, el corespunde cumva cu modelul creștin: încurajează supunerea și munca, condamnă crima, incestul și hoția, are grijă de semenii săi și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
condiții esențiale ale participării eficiente în școală. 3. Abordarea eliberaționistă îl concepe pe profesor ca un eliberator al minții elevilor, ca un factor activ în dezvoltarea armonioasă, cognitivă și morală, a elevilor. Rolul de profesor presupune argumentarea într-un multiplu păienjeniș de grupuri de referință care pun profesorului cerințe diferențiate: el reprezintă autoritatea publică, ca reprezentant al statului, transmițător de cunoștințe și educator, evaluator al elevilor, partenerul părinților în sarcina educativă, membru în colectivul școlii, coleg. Profesiunea de educator este Ă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un articol de pură polemică personală, fără nici un punct comun cu un fragment de istorie literară.” Aceeași atitudine adoptă comentatorul și în recenzia la romanul Viață dublă de E. Lovinescu (6/1927), în care scoate în evidență „senzația de artificial”, „păienjenișurile abstracte”, „incompatibilitatea între talentul critic și talentul epic”. Ovidiu Papadima se manifestă și ca poet (Flori de mai și Luna, 4/1924), contribuind și cu traduceri din Gérard de Nerval. Imaginea vieții culturale românești a orașului este reflectată în rubrica
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
veacului al XX-lea. În placheta Anotimpuri aprinse (1982) apare mai pregnantă apartenența sa la tipologia poeților „meridionali”, dornici de soare, angajați afectiv: „Urcă seva din pământuri, clocot verde, crud, / plesnesc la soare mugurii-n băgrini și-n dud. Ce păienjenișuri toarce cerul peste vii, / destrămare lentă, fulgi de păpădii ?” (Clopotul din mine cântă). Comparat adesea cu Aron Cotruș, G. este un poet important în devenirea literară a Banatului. În Romul Ladea și lumea lui cuprinzătoare (1979) autorul reconstituie obiectiv, cu
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
deja un fragment din Cicero 5. Honigberger introduce un „tănâr artist (zugrav) englez” și descrie „operația arderii de vie a unei văduve, după legea braminilor”. Reprezentarea actului, totodată climaxul ritualului, am reprodus-o după un pictor flamand, Balthazar Solveyns. În păienjenișul literelor chirilice din Albina Încă se mai poate observa atitudinea net europeană a lui Honigberger, cel care, deși cunoaște și amintește pe larg legea brahmană, socotește că „rezultatul (e) priincios” când „englezul, carile sta În ceata privitorilor (...) au mântuit femeia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și asupritorii își împrumută doar măștile de la caz la caz, frica și supunerea rămân, în esență, aceleași stări fundamentale, metamorfozându-se, în contexte istorice diferite, doar formele lor de manifestare. Personajele - călăi și victime - sunt ademenite și prinse în amplul păienjeniș al rețelelor socialului și suferă o răsturnare (în variație liberă) a raporturilor dintre ele, transferul producându-se pe nesimțite, la fel cum se întâmplă în Bătrâna și Hoțul (inclusă în volumul Jocul de dincolo de ploaie, reprezentată în premieră la Teatrul
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
sintaxa, iar asocierile sunt surprinzătoare. „Textul” și „cuvântul” sunt laitmotivele poetului, acesta mărturisind: „umil alchimist în / textul vieții/ unde plaga materiei/ e indescifrabilă/ prin porii culorilor/ am zărit/ forma nocturnă a cuvântului”. Pentru S. „toate drumurile au prins rădăcini/ în păienjenișul peniței” (Fila de aer), în timp ce versul ia naștere pe „câmpia regală a cuvântului”. Citadin bântuit de nostalgii ce îi stimulează fantezia, poetul cultivă imaginea unui eros cu „trup de cerneală și schije de adjective”, iar „Cum să te-apropii/ de
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
departe prin tranziție și George Șoimu - Preludiu, acesta încercând să precizeze aspirația publicației: „a ne apropia de fiecare cititor cu bunăvoință” și să promită că vor consacra numere speciale „scriitorilor și actorilor morți, peste care colbul uitării și-a țesut păienjenișul ingratitudinii umane”. Dar V., dispărută repede, oferă sumare eclectice, fără o structură conturată. Poezie semnează Virgil Carianopol (Autobiografie), Matei Alexandrescu (Ursitoare), Radu Gyr (Sângele meu fumegând), proza e reprezentată de Coca Farago („Mi-e drag orașul în care m-am
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
spânzurătoare (1978). Acesta e un roman- puzzle, compus într-o limbă arhaizantă, din materia fictivă a unor însemnări personale, scrisori, acte oficiale, rapoarte secrete etc., ce îl au ca figură centrală pe Iacob Eraclide Despot, aventurier ajuns domn al Moldovei. Păienjenișul acestei documentări imaginare vrea să sugereze contradictoriul, dacă nu și complexitatea „ciudatului personaj”, combinație de șarlatan lipsit de scrupule și de „geniu științific, politic, linguistic, strategic”, care visează să reînvie puterea Bizanțului. Alte subiecte istorice prelucrate sunt revoluția lui Tudor
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
ce i se înfipsese în cîrcă; iar ambarcațiunea noastră, împresurată din toate părțile de monștrii înnebuniți, își croia drum printr-un vîrtej de spumă, întocmai ca o corabie care, împresurată de ghețari în timpul unei furtuni, încearcă să se strecoare prin păienjenișul canalelor și strîmtorilor, știind că acestea ar putea să se închidă peste ea în orice moment, zdrobind-o. Deloc intimidat, Queequeg cîrmea ambarcațiunea cu curaj, cînd ocolind vreun cașalot care ne bara drumul, cînd ferindu-se din calea altuia, care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sumedenie de harpoane și lăncii, încurcate și răsucite între nodurile saulelor, cu vîrfurile și muchiile scînteietoare, se izbiră de cavaleții de la prova ambarcațiunii lui Ahab. Exista o singură salvare. Apucînd cuțitul de bord și aplecîndu-se în chip primejdios peste acest păienjeniș de oțel, Ahab trase puțin saula, o trecu bosmanului și, tăind în două locuri saula lîngă cavaleți, făcu să cadă în mare balotul acela de metal. în clipa aeeea, Balena Albă se repezi printre celelalte saule încurcate, trăgînd astfel spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
altuia foc cu niște brichete scumpe. Iar servitorii se cocoșaseră tot cărând la tăvi cu băutură pe terasă și la piscina de dimensiunile lacului Huron, dar mult mai curată. Într-un puseu de revoltă, având revelația că a nimerit în păienjenișul unui joc trucat, Marlowe încearcă să despartă apele primejdioase care, asemenea unei mlaștini, îl trag violent spre adâncimi. Dacă n-ar fi existat avertismentul din primele rânduri ale povestirii („Dacă sunteți însă din Manhattan, statul Kansas...”), cititorul n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
adagiu francez - partir, c’est mourir un peu -, prezentându-ne un Marlowe gata să se îndrăgostească de Linda Loring, cuvintele se potrivesc întru totul sfârșitului de etapă la care a ajuns detectivul. Lentoarea narațiunii sugerează o drastică diminuare a energiei, păienjenișul de episoade colaterale reprezintă tot atâtea probe ale adaptării la un nou stil de existență, din care iluziile au dispărut definitiv. Marlowe ne poartă, patru sute de pagini, prin inconsistența unei vieți risipite, reușind însă performanța neașteptată de a transforma acest
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1977; Jack London, Călcâiul de fier, Chișinău, 1982 (în colaborare cu A. Rumu); A. S. Pușkin, Micile tragedii, Chișinău, 1984; A. P. Cehov, Casa cu mezanin, Chișinău, 1985; Evgheni Evtușenko, Versuri, Chișinău, 1986 (în colaborare cu Gh. Vodă); M. Ghercik, Vântul rupe păienjenișul, Chișinău, 1987; M. Tansk, Versuri, Chișinău, 1987; A. Tvardovski, Poezii și poeme, Chișinău, 1990; N. V. Gogol, Opere, I, îngr. Emil Iordache, Iași, 1999 (în colaborare cu Alexandru Cosmescu și Igor Crețu). Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 32-37
BUSUIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
articolului împarte sentințe și dă lecții de cea mai elementară măiestrie unor poeți ca cei sus amintiți, permițându-și să se substitue până și intențiilor lor artistice. Vrând să-și camufleze adevărata poziție, autorul articolului și-a confecționat un întreg păienjeniș stilistic, presărând la tot pasul expresii și citate menite să-l impresioneze pe cititor prin «erudiție» și «competență». Nu e de mirare că în articol se întâlnesc formulări ca: «lirism și explozie», «momente de emoție sufletească» (prilejuite de poeziile noastre
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
anticlasicismul său declarat și chiar excesiv, prin concepția autonomiei esteticului amplu teoretizată, prin receptivitatea la formele noi ale romanului (Dostoievski, Proust, Gide) și la poezia ermetică (Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). El a pledat cauza înaltei profesionalități a scrisului, scos din păienjenișul diverselor diletantisme, prezente, chiar din plin, și în paginile revistei. Dar Paul Zarifopol era un moralist, un scriitor de idei, un estet, în sensul cel mai bun al cuvântului, aplicat mai ales la fenomenul european. Criticul și istoricul literar al
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
Abia atunci, când liniștea fu spartă, morarul ridică în pripă oblonul. Bubuitura se tăie și zvonul măcinișului începu să bată în plin un ritm continuu. Odată cu el, toată hardughia tresări ; încet- încet intră într-o urducătură necontenită. Podurile pline de păienjeniș, lada vămii, cântarul, sacii și-n cele din urmă oamenii se prindeau în ritmul acela care înveselea lumea, zvonind că toate au pornit, iar ciclurile se întemeiază. Cărunțind-o cu licheni, trecuse vreme peste moara care se pitea în gropul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu un acces de tuse. Cu această ocazie îl descoperă pe Velleius din nou lângă el. — Ah! Aicea ești! spune mulțumit. A uitat de el. Mătură din nou cu privirea mulțimea adunată în interiorul incintei sacre. Majoritatea sunt rude, prinse în păienjenișul legătu rilor matrimoniale pe care principele le-a țesut în jurul familiei imperiale. Nu prea reușește să le distingă trăsăturile, căci soarele îi vine drept în ochi. Iar coroanele de laur le maschează părul și o parte din față. Unde mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bărbie, romanii cu chipurile cele mai spânatece făceau să se audă murmure de admirație. Toate pamfletele întocmite împotriva papei ajungeau mai întâi în mâinile mele, abia după aceea fiind strecurate pe sub ușile notabilităților orașului. Unele texte nu erau decât un păienjeniș de insulte, „barbar, zgârcit, porc“ și chiar mai rău decât atât. Altele glăsuiau despre mândria romanilor: „Nicicând un neitalian nu va veni să se așeze pe tronul lui Petru!“ Oprisem orice învățătură, orice studiu, consacrându-mi timpul acestei lupte. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Da, sunt. Păcat de restaurant - eu eram clientul obișnuit și Selinei îi plăcea - dar cealaltă afacere nu mi-a fost de mare folos, așa că mă bucur că s-a terminat. Strecurându-mă afară din trenul aglomerat, m-am îndreptat spre păienjenișul mai liniștit al scuarurilor prăfuite și al hotelurilor igrasioase. Sunt înnobilate, umidificate, marmorizate. Directori, bogătani, tineri căsătoriți cu fețe ascuțite, se mută cu toții aici și își țin sub observație zona de acțiune. Își fac deja apariția ciudatele pseudo-celebrități din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]