KorAP: Find »[drukola/base=pălărier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...13 >

323 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

disperarea sa, pălărierul a descoperit curînd că, În toată Barcelona, nu exista nici urmă de Penélope Aldaya și nici de familia ei. Om de origine umilă, nevoit să muncească o viață Întreagă pentru a se menține pe linia de plutire, pălărierul bănuise dintotdeauna că banii și spița ilustră se bucură de nemurire. Fuseseră de-ajuns cincisprezece ani de ruină și de mizerie pentru a șterge de pe fața pămîntului palatele, industriile și urmele unei stirpe. CÎnd pomenea numele Aldaya, multora le suna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
urmele unei stirpe. CÎnd pomenea numele Aldaya, multora le suna cunoscut, Însă aproape nimeni nu-și mai amintea ce Însemnase. În ziua cînd Miquel Moliner și Nuria Monfort s-au dus la magazinul de pălării și au Întrebat de Julián, pălărierul a avut certitudinea că nu erau decît niște zbiri de-ai lui Fumero. Nimeni nu avea să-i smulgă Încă o dată fiul de lîngă el. De data asta, putea coborî din cer și Dumnezeu atotputernicul, același Dumnezeu care, de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
cer și Dumnezeu atotputernicul, același Dumnezeu care, de o viață Întreagă, nu-i băga În seamă rugăciunile, și el Însuși, cu bucurie, avea să-i smulgă ochii, dacă Îndrăznea să-l Îndepărteze Încă o dată pe Julián de viața lui naufragiată. Pălărierul era omul pe care florarul ambulant Își amintea că-l zărise cu cîteva zile În urmă, dînd tîrcoale În jurul vilei de pe bulevardul Tibidabo. Ceea ce florarul interpretase ca parșivenie nu era decît tăria de spirit care Îi sprijină doar pe cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
care, mai bine mai tîrziu decît niciodată, Își găsesc un scop În viață și Îl urmăresc cu ferocitatea pe care ți-o dă timpul irosit În zadar. Din păcate, Domnul n-a voit să asculte nici această ultimă oară rugăciunile pălărierului, astfel Încît acesta, trecînd de pragul disperării, a devenit incapabil să găsească ceea ce căuta, salvarea fiului său și a lui Însuși, pe urmele unei fete de care nimeni nu-și mai amintea și nu știa nimic. „De cîte suflete pierdute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
devenit incapabil să găsească ceea ce căuta, salvarea fiului său și a lui Însuși, pe urmele unei fete de care nimeni nu-și mai amintea și nu știa nimic. „De cîte suflete pierdute ai nevoie, Doamne, ca să-ți astîmperi pofta?“, Întreba pălărierul. Dumnezeu, În infinita sa tăcere, Îl privea fără să clipească. — N-o găsesc, Julián... Îți jur că... — N-ai nici o grijă, tată. Asta e treaba mea. Dumneata m-ai ajutat cît ai putut. În acea noapte, Julián a ieșit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Încă menționa ca domiciliu apartamentul familiei Fortuny din Ronda de San Antonio. La ora aceea, vestea ajunsese deja la urechea lui Fumero, care s-a deplasat la morgă pentru a-și lua rămas-bun de la Julián. Acolo s-a Întîlnit cu pălărierul, pe care poliția Îl căutase pentru identificarea trupului neînsuflețit. Domnul Fortuny, care nu-l mai văzuse pe Julián de două zile, se temea de ce era mai rău. CÎnd a recunoscut corpul celui care, cu doar o săptămînă În urmă, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
anticari și de la colecționari. Cineva localizase un exemplar rătăcit din operele lui Julián Carax. Atunci, ca un lup, dispărea mai multe zile și se Întorcea, duhnind a ars și a resentimente. În timpul uneia din aceste absențe m-am Întîlnit cu pălărierul Fortuny, care rătăcea prin claustrul catedralei, căzut pe gînduri. Încă Își amintea ziua cînd, Împreună cu Miquel, mersesem la el să Întrebăm de fiul său Julián, cu doi ani În urmă. M-a condus Într-un colț și mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
intrigant, salvator sau demiurg. Prea puțin conta. Toți se temeau de el. Toți Îl voiau de partea lor. Poate pentru că era mult prea ocupat cu intrigile din Barcelona pe vreme de război, Fumero parcă uitase de Julián. Probabil că, asemenea pălărierului, Își Închipuia că fugise undeva departe de raza lui de acțiune. Domnul Fortuny m-a Întrebat dacă nu cumva eram o veche prietenă a fiului său și i-am zis că da. M-a rugat să-i vorbesc despre Julián

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
decît Fumero. Nu l-am contrazis. Am mințit cum am putut, din milă sau din teamă, nu știu. I-am spus că eu credeam că Julián se Întorsese la Paris, că era bine, că, după cîte știam, ținea mult la pălărierul Fortuny și că, de Îndată ce Împrejurările aveau s-o Îngăduie, avea să se Întoarcă la el. „De la războiul ăsta - se lamenta el - totul putrezește.“ Înainte să ne despărțim, a stăruit să-mi dea adresa lui și pe cea a fostei sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
pe Sophie, dacă primeam vești despre Julián. — Pe maică-sa nimic n-ar putea-o face mai fericită decît să știe din nou ceva despre el. Voi, femeile, ascultați mai mult de inimă și mai puțin de prostie, a concluzionat pălărierul cu tristețe. De aceea trăiți mai mult. Cu toate că auzisem atîtea povești violente pe seama lui, nu m-am putut abține să nu mi se facă milă de acel sărman bătrîn care nu prea mai avea nimic pe lume decît să aștepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
el s-o bănuiască, ne unea și năzuința de a-l recupera pe Julián, am prins drag de el și am devenit singura lui prietenă. Fără ca Julián s-o știe, Îl vizitam adesea În apartamentul din Ronda de San Antonio. Pălărierul nu mai lucra. — Nu mai am nici mînă, nici ochi, nici clienți... spunea el. Mă aștepta aproape În fiecare joi și Îmi oferea cafea, fursecuri și zaharicale din care el abia gusta. Își petrecea orele vorbindu-mi despre copilăria lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
și Înainte, că toate acele povești mi le mai spusese și altă dată. Într-una din acele zile de joi, m-am Întîlnit pe scară cu doctorul care tocmai Îl vizitase pe domnul Fortuny. L-am Întrebat cum se simțea pălărierul, iar el s-a uitat la mine pieziș. SÎnteți rudă cu el? I-am spus că eram cel mai aproape de așa ceva. Atunci, doctorul mi-a spus că Fortuny era foarte bolnav, că era o chestiune de cîteva luni. Ce are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
a spus că Fortuny era foarte bolnav, că era o chestiune de cîteva luni. Ce are? — Dumneavoastră v-aș putea spune că e inima, Însă ceea ce-l ucide e singurătatea. Amintirile sînt mai rele decît gloanțele. CÎnd m-a văzut, pălărierul s-a bucurat și mi-a mărturisit că pe doctorul acela nu se putea bizui. Doctorii sînt ca niște vrăjitori de duzină, spunea el. Pălărierul fusese toată viața lui un om cu profunde convingeri religioase, iar bătrînețea nu făcuse decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
ceea ce-l ucide e singurătatea. Amintirile sînt mai rele decît gloanțele. CÎnd m-a văzut, pălărierul s-a bucurat și mi-a mărturisit că pe doctorul acela nu se putea bizui. Doctorii sînt ca niște vrăjitori de duzină, spunea el. Pălărierul fusese toată viața lui un om cu profunde convingeri religioase, iar bătrînețea nu făcuse decît să i le adîncească. Mi-a explicat că vedea mîna diavolului pretutindeni. Diavolul, mi-a mărturisit el, orbește rațiunea și Îi pierde pe oameni. — Uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
unul din romanele lui Julián. I-am scris mamei acestuia, la Bogotá, În numele unui presupus avocat recent numit, cu care răposatul domn Fortuny se consultase În ultimele lui zile pentru a-și pune treburile În ordine. O informam că, Întrucît pălărierul decedase fără testament, averea lui, care cuprindea apartamentul din Ronda de San Antonio și prăvălia situată În același imobil, se afla acum, teoretic, În proprietatea fiului său Julián, despre care se bănuia că trăiește În exil, la Paris. Avînd În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623

e beat Krupp; carabina produsă de italienii Carlo & Figli ajunge În grecește Kariofili care Înseamnă „garoafă“; șrapnelul Își moștenește numele de un general englez (Shrapnel), godinul de la un fabricant (Godin), pruna renglotă de la regina franțuzoaică „reine Claude“, iar jobenul de la pălărierul francez Jobin care și-a deschis magazin În București, pe Calea Victoriei; Într-o piesă de teatru jucată la Londra la sfâșitul secolului trecut apare o familie de bătăuși - familia Hooligan - iar manifestările huliganice sunt astăzi inteligibile și În esperanto; melodia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

facă așa ceva. Pe urmă, semaforul rămăsese mult timp pe roșu, iar el n-a vrut să treacă strada pe stop, domnul profesor va înțelege că nu se poate. Și coada fusese lungă, pe două rânduri, afară în stradă, până la prăvălia pălărierului, căci vânzătoarea cea nouă le încurcase pe toate, cornurile cu chiflele și amandinele cu feliile de tort cu pireu de castane. La sfârșit, fiecare din noi primea pe sub bancă ce comandase. În fundul clasei, Adina și Dan schimbau între ei cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399

au desfășurat activitatea 4 fierari, 23 tinichigii, 4 zugravi, 3 geamgii și 1 tâmplar-evrei.. În concordanță cu modele și preferințele epocii privitoare la port, la o populație tot mai numeroasă și-au mai desfășurat activitatea 26 croitori, 6 cismari, 1 pălărier, 1 ceaprazar și 1 curelar.-evrei. În domeniul meșteșugurilor de lux, sau al meseriilor ce necesită o pregătire specială au lucrat în aceeași perioadă 3 giuvaergii, 1 arămar (căldărar), 1 argintar, 5 orologieri (ceasornicari) și 1 fotograf. Instructura pe etnii

Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
arămar (căldărar), 1 argintar, 5 orologieri (ceasornicari) și 1 fotograf. Instructura pe etnii a meșteșugarilor din oraș (în perioada 1866-1899) meseriașii evrei dețineau următoarea pondere: 5 % tâmplari, 25 % fierari, 30 % cismari, 50 % zugravi, croitori, 75 % tinichigii, 100 % giuvaergii, cesornicari, ceaprazari, pălărieri și fotografi. Caracteristic pentru valorificarea produselor meșteșugărești în a doua jumătatate a secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea, inclusiv pentru meseriașii evrei, era faptul că o mare parte a produselor și serviciilor erau vândute consumatorilor

Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

și pline de dispreț, oamenii se întorceau spre ea, râzând și arătând-o cu degetul, deși unii dintre bărbații care acum se amuzau pe seama ei nu și-ar fi permis o asemena purtare când o vizitau la stabilimentul de sub atelierul pălărierului, e drept, la alte ore și cu alt scop. Lăsă în urmă Haymarket și o luă către nord, înspre Canalul Iecaterinski, trecând peste Podul Kokușkin înapoi pe Aleea Stoliarni. Aici se afla clădirea care adăpostea stația de poliție, iar acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
mai putut termina. I-am dat banii și am plecat. Apoi... Am întâlnit-o apoi din întâmplare pe stradă. Poate o să vi se pară ciudat, însă am devenit prieteni. ă Pe Strada Sadovaia, nu-i așa? ă Sub prăvălia unui pălărier. De obicei, acolo sunt de găsit locurile astea.. ă și nu-ți mai amintești nimic altceva despre asta? Virginski scutură din cap și își continuară mersul în tăcere, până în fața unui salon închis pe care scria PATOLOGIE. § În încăperea largă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
acele picioare nu îi aparțineau. Nu mai simțea frigul, nici epuizarea, foamea sau durerea. Certitudinea scopului său era mai presus de orice. Trebuia să o vadă pe Lilia. Dar îi era mai greu decât și-a închipuit să găsească atelierul pălărierului. Sperase, bunăoară, ca o forță misterioasă să îl conducă drept spre la el. Data trecută, cu mult timp în urmă, când mai fusese pe acolo, era întuneric iar el se îmbătase. Era ca și cum ar fi fost legat la ochi. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
pe Strada Sadovaia, însă nu i-a spus niciodată unde anume. Ei nu îi plăcea să vorbească despre acel loc și îl implorase să nu-l pomenească niciodată. Credea că își amintește de o intrare laterală care ducea la atelierul pălărierului și de o scară de fier care cobora spre subsol, dar niciunul dintre atelierele pe care le vedea nu aveau acea configurație. Un grup de tineri ofițeri de cavalerie, amețiți bine, se făcu auzit în apropiere, făcând glume deocheate. Lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Morskaia a avut loc imediat după sosirea sa în St Petersburg. În acelel zile, straiele sale erau la fel de scumpe precum pălăriile din vitrină. Atunci, i se păruse cel mai firesc lucru din lume să-și țină capul drept în timp ce asistentul pălărierului îi măsura circumferința capului. Apoi inpsectă colecția magazinului ca și cum deja îi aparținea lui și nu se temu să se privească în ochi într-una din multele oglinzi. Fața sa, sub o pălărie germană, nu îi părea un lucru absurd. Ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

câte o cutie de plastic. După aceea am trecut pe la magazinul de expoziție Lalique, unde voia să vadă niște lămpi și aplice pentru tavanul și pereții de acasă. - Mai avem nevoie de o jumătate de oră pentru o vizită la pălărierul Gelot. La Gelot, mi‑am dat și eu drumul și mi‑am cumpărat o pălărie de velur verde. Abe m‑a convins că trebuie s‑o iau. - Îmi place cum Îți vine. Nu‑ți strică să te evidențiezi un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]