263 matches
-
rău. E ca un balsam pentru rănile din suflet... Am să iau, sigur că da, dar până atunci, te-aș ruga, dacă ești bună, Mașenca, să-mi mai aduci un castravecior murat și o bucățică de pâine, că după atâta pălăvrăgeală, iată, m-a apucat foamea din nou. - Femeie proastă, se apucă de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de tămâiat odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei trepte de lemn și făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
place de mine, spune-mi... ori desigur... nu mă poți suporta decât În stare de ebrietate!”. - reluă Carla cu vocea evident iritată. „S’ar putea să aibă dreptate” zâmbi el cu privirea pierdută În gol. Care să fie cauza? În ciuda pălăvrăgelilor tipice femeiești, Carla se purta drăgăstos și, nu putea afirma cu certitudine contrariul... Dar?”. „În repetate rânduri te-am rugat: atunci când ai probleme cu băutura - vreau să zic, obligații profesionale - nu mai veni să mă deranjezi...! Mai amăgit destul timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avusese loc. Dar sentimentele cu privire la legătura dintre noi nu se bazau pe aceste câteva minute de discuție. Legătura pe care o simțeam, chiar și la vremea aceea, mergea mult mai departe decât orice altceva s-ar fi putut exprima în pălăvrăgeala de fiecare zi. Era o legătură intuitivă. O înțelegere fără cuvinte. Sună prea dramatic dacă o numesc recunoaștere spirituală? Având în vedere că amândouă eram rezervate, mi-am dat seama că ne va lua ceva timp să formăm o prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
le țină fără greutate, cu cumpărăturile din magazinele „alimentare” din centru, toate deschise, deși era duminică. După ce traversă curtea în bucuria lui Rex și intră în bucătărie să-și descarce sacoșele, mă dusei la el dintr-o dorință acută de pălăvrăgeală; începuse să-mi fie apăsător fără nimeni, un fel de silă speriată, ce mi se ivește la rare intervale, contrar firii mele setoase de claustrare. Simțeam nevoia unei cheltuiri de vorbe nu numai pentru alungarea singurătății și trecerea timpului (am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de alături pentru a spăla vasele, în timp ce noi - domnul Pavel și cu mine - ne savuram cafelele, continuând să conversăm despre fel de fel. În după-amiaza aceea nu aveau invitați, și nimeni nu veni la ei, încât după câteva ore de pălăvrăgeală, ne prinse somnul, dar înainte de a ne despărți, mă întrebă, ca o concluzie, pentru care ar fi vrut un anume răspuns: - Și, totuși, ce credeți: Așa o să rămână? - Nu știu, răspunsei spre nemulțumirea lui, dar tot ce e nefiresc nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
celea, Îți aduci aminte? Fermín clătină din cap afirmativ. Uite cum stă treaba, toate celea sînt pentru diletanți. Căsătoria și familia nu sînt altceva decît ceea ce facem noi din ele. Altminteri, nu-s decît un sălaș de ipocrizie. Fleacuri și pălăvrăgeli. Însă, dacă există dragoste cu adevărat, din aceea despre care nu trăncănești și n-o răcnești În cele patru zări, din aceea pe care o resimți și o dovedești... — Dumneata Îmi pari un alt om, Fermín. — Asta și sînt. Bernarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și un coniac dublu pentru propriile sale simțuri. La masă se discutau vrute și nevrute. Cuvintele lunecau pe lângă el fără să-l atingă. Privirile celorlalți se loveau de privirea sa ca de un zid. Mirosul de mici care venea dinspre grătar și pălăvrăgeala fără rost Îl scoteau totuși din pepeni. Noimann pică Într-o stare tot mai sumbră. Trăsăturile moi ale feței sale deveneau din ce În ce mai rigide. Privindu-l, Bikinski Îi atrase atenția că „stările de patetism trebuiesc păstrate pentru altfel de ocazii...”. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tot felul de scuze și politețuri, ceva care de fapt trebuie că-i Îngreunează și mai mult Înțelegerea cererii tale; ai venit să Înșiri scuze sau să afli ceva de la el? Spune până la urmă: Mda! și tu te oprești din pălăvrăgeală și aștepți. Eram În război, zice, eu am avut gradul de plutonier T.R., rezervist, concentrat din 39 și până În 45. Sfârșitul războiului m-a prins la Nemec Hrad, la vreo 40 de kilometri de Praga. Puțin Îți pasă ție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
barbișonul, era leit Patricia. Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil. Valul care îmi umfla inima dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala începu să se subție, oarecum stînjeniți răsfoirăm caietele. Amîndoi am fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de pretutindeni. În rochii subțiri de pînză sub care, gol, li se ghicea trupul, neveste desculțe ședeau în portiță, cu țînci albineți în brațe. Pruncii aveau ochi urduroși. Invariabil, la aceste femei observam o expresie duminicală care le îmbia la pălăvrăgeală. Ținîndu-și urechile pe spate, un cățel tipărea mărunt șoseaua, grăbind pieziș pe axul ei. Din cînd în cînd coada cu vîrful ca un șumuiog, îl cîrnea către o baligă ori către o băltoacă în care își băga nasul. Probabil pentru că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cuminți, Îl Încredință că el visa, fără Îndoială, dar un mecanism ce se punea În mișcare prin neuronii săi Îl făcea să uite totul la trezire. Albu se arătă nespus de cuviincios cu doctorul, Însă nu crezu o iotă din pălăvrăgeala lui și se prăbuși În Îndoieli chinuitoare. Nu mai mânca așa ca de obicei, se apucă de băut ca să-și biciuiască creierul cel leneș și să-l Împingă la visare. Nu izbuti cu nici un chip, În schimb slăbi și pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
entuziasmată, încadrată de lumina caldă de pe verandă. Sincer o spun că nicodată nu mai fusesem atât de fericită s-o văd. După săptămâni întregi de discuții minimale și după conversația cu Lucille, așteptam cu nerăbdare sesiunea completă și detaliată de pălăvrăgeli cu cea mai bună prietenă a mea. — Salut, dragilor! ne-a strigat ea când am ieșit din mașină. Din fericire, drumul de patruzeci de minute până în Montauk și litrul de apă mă readuseseră la o stare de rezonabilă trezie. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o batistă din buzunar, ar renunța la batistă, ar spune că e obosit... dar va renunța să mai spună ceva, n-avea cum evita subiectul, cunoștea insistența aiuritului. Se vor privi îndelung în ochi, căutând o soluție. Soluția: să accepte pălăvrăgeala, să suporte năzbâtia până la capăt. — Viu ori mort, să-l aducem pe becher. Asa vrea conașul din Buenos Aires. Așa vrea el! Crimă, vinovați, răzbunare! Tot, tot, spectacol complet. Ba, eu merg și mai departe și zic: mă tem. Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învia curând. Boxerul comise chiar un vag semn spre scaunul de lângă ușă, o fi, n-o fi, te pomenești că invita pacientul să ia loc. Dominic rămase în picioare lângă ușă, veșnicia unui sfert de oră. Îi trecu cheful de pălăvrăgeală, de ceartă, de orice. Era gata să plece, când apăru Marga. Vesel, rotund, fluturând, agitat, poalele halatului. O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cărui conversație vioaie era atât de percutantă și de plină de contradicții extravagante, că nu știai niciodată ce urmează să îi iasă din gură. Când te uitai la el, nu era decât un homosexual newyorkez îmbătrânit, ca atâția alții. Toată pălăvrăgeala de suprafață era calibrată pentru a obține acest efect unic - părul și sprâncenele vopsite, cravatele de mătase și sacourile cu însemnele cluburilor de iahting, întorsăturile efeminate de frază - dar, odată ce începeai să îl cunoști, se dovedea a fi un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din Vest, cinstindu-și înaintașul comun, dizgrațiatul și dezonoratul Edgar Allan Poe, primul scriitor adevărat pe care l-a dat America lumii. Da, Tom era într-o formă excelentă în ziua aceea. Poate puțin prea pătimaș, cred, dar fără îndoială, pălăvrăgeala lui dezlânată, erudită, ne ajuta să izgonim plictiseala drumului. Zburda într-o direcție un timp, ajungea la o bifurcație și vira brusc, luând-o în altă direcție, fără să se oprească pentru a hotărî dacă la stânga era mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
noi două. Și nimeni altcineva. — Bravo, spune Caroline, ușor amuzată. Frumos ! O, Doamne. Simt că nu mai rezist. Toată lumea știe că așa sunt prinși și criminalii. Dau prea multe amănunte și se Încurcă singuri În ele. Hai, gata, termină cu pălăvrăgeala ieftină. Rămâi la răspunsurile dintr-un singur cuvânt. — Bună, zice Artemis În clipa În care mă așez la birou. — Bună, zic, străduindu-mă să nu mai adaug nimic. Nici măcar ce fel de pizza am comandat cu Lissy, deși am pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
convins că doamna Dobrotă o s-o păstreze mai bine ca mine, care puteam deja s-o fi pierdut, așa cum am făcut și cu bilețelele cu adrese. Pe când ea, vestala familiei... — Ai totuși ceva contra ei. — Sunt iritat când Îmi amintesc pălăvrăgeala ei indiscretă. De ce să fi ținut minte toate fleacurile din copilăria noastră? Și, mai ales, de ce să facă paradă cu ele? Chiar dacă nu sunt, ca tine, specialist În psihologia adolescentelor, nu cred că era atât de perversă Încât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că nu-l făcuse să sară din pat la șase fix, ca să aibă o jumătate de oră pentru toaletă înainte de micul dejun, îi produse o inexplicabilă neliniște sufletească. Și tăcerea. Tăcerea apăsătoare din curte, tulburată mereu la acea oră de pălăvrăgeala soldaților înainte de a se face foarte cald, îl obligă să sară din patul de campanie, să-și pună pantalonii și să se apropie de fereastră. Nu zări pe nimeni. Nici lângă fântână, nici pe crenelurile din colțul de vest, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nu știe nimeni ce mult sufăr. Cum ar putea? Arăt mai bine ca oricând. În ciuda faptului că n-am mai alergat de când m-am despărțit de el, suferința m-a făcut să pierd câteva kilograme. Acum îmi pare inutilă toată pălăvrăgeala despre dietă și exerciții din revistele pentru femei: mi-ar plăcea să văd măcar o dată un titlu ca acesta: „Încă vă mai luptați cu ultimele cinci kilograme în plus? Pierdeți-vă iubirea vieții și ele vor dispărea într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fetiței ajunsă la vârsta întrebărilor. — Și ce dacă? Nu mai avem, mămăligă, pâine, fasole, varză. — Și ce dacă? Nu mai avem ce mânca. — Și ce dacă? Murim de foame. Hai, terminați! îi avertiza Paulina. Nu v-ați plictisit de-atâta pălăvrăgeală. — Ce-i aia? Au! Vai de capul meu. Alte șiruri de întrebări, alte răspunsuri, alte născoceli. Ce mă fac cu ea, Paulino? mai răspunde-i și tu, îi plasează dialogul nevestei care fiind mai experimentată cu copiii, îi cumpără fetiței
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vreun metru de "Romanul secolului XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococo și artă modernă - care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocă sau rococo). Grele, de consistența și aproape de dimensiunile unor planșete de desen, albumele de artă curbează un raft întreg, unde zac oblic, lăcuite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la întrebare. Când iubim lucruri pure, iubirea noastră e pură. — Să iubești oamenii? Nemernici, ticăloși, sugrumători de oameni? — Să-i iubești pe ceilalți ca pe Hristos... Vreau să spun să-l iubești pe Hristos în ei. Asta chiar că-i pălăvrăgeală sentimentală. Kant spunea că în ceilalți oameni trebuie să respectăm Rațiunea Universală. Gogoși! Dacă, prin reducere la absurd, aș dori să fiu iubit de dumneata, aș dori să mă iubești pe mine, nu rațiunea mea sau natura mea de Christ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
departe” și indiferent, fără să se mai preocupe de oameni. Simte îndoieli puternice cu privire la lucrurile spirituale și preferă o religiozitate mai degrabă raționalistă și rece din punct de vedere afectiv. Are argumente împotriva încrederii, a existenței binelui și nu suportă „pălăvrăgeala religioasă”. În dialogul cu un astfel de penitent, confesorul va căuta să îi respecte nevoia sa de singurătate, dar îl va încuraja totuși să îl caute sincer pe Dumnezeu. Va încerca să îi înțeleagă „lumea” sa interioară și să îi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]