269 matches
-
îndoială, ascultînd asemenea minciuni bătătoare la ochi, oamenii care nu mă cunosc vor fi înclinați să nu mai dea crezare nici faptelor reale cuprinse în isprăvile mele cele adevărate." Baronul se declară și în alt rînd "dușmanul neîmpăcat al tuturor pălăvrăgelilor", și cert este că narațiunile lui i-au scos din ring pe mulți palavragii, silindu-i pînă la urmă să se recunoască învinși. Că vînătoarea este congeneră cu literatura ne stă mărturie și Tartarin din Tarascon. în mijlocul cabinetului său de
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Deturnate în eșec, consumate doar pe jumătate, spaimele interioare nu găsesc mereu la eroii întîmplărilor din comedii și "momente" înalta moralitate a sentimentelor întregi. O anume înclinație către exagerarea relelor posibile îi îndeamnă către o agorafilie exacerbată, către nevoia de pălăvrăgeală pe mai multe voci, scoțîndu-i din singurătate și împingîndu-i către vorbăria zgomotoasă. Strigătul lui Costache Gudurău din schița "Telegrame" (1899): "...nu mai putem merge cafiné" dă glas disperării de a pierde contactul necesar cu trăirea gregară, cu turma tăifăsuielilor salvatoare
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
le aducă pe picior de egalitate cu bărbații. În continuare este scos în evidență mitul femeii frumoase, dar mai săracă din punct de vedere intelectual, adică ceva pe care tradiția populară l-a rezumat în "poale lungi și minte scurtă". "Pălăvrăgeala" domnișoarei Miss Europa se deosebește oare de "măcănitul rațelor și gâștelor care vin seara de pe câmp?" se întreabă Felix Aderca într-un articol din Biletele lui Tudor Arghezi. Nici Mihail Sebastian nu va privi indiferent febra concursurilor de frumusețe și
Femeia idilică din interbelic by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13721_a_15046]
-
feministă, fără a simți deci nevoia îmbrăcării unei uniforme ideologice ajutătoare. Produsele literare ale unei asemenea atitudini se anunță cel puțin interesante. Una dintre cele mai marcante trăsături ale acestui tip de scriitură este un biografism soft, tipic feminin, o pălăvrăgeală savuroasă despre rude, mătuși și prietene, despre propriile vîrste trecute, despre vacanțe (una dintre cele mai bune proze pe care le-am auzit citite în cenaclul Litere de acum cîțiva ani se numea Vacanțierul și era scrisă de Cecilia Ștefănescu
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
curaj și măreție nu sunt, mă tem, moneda cea mai curentă în lumea academică. După ce cartea a fost publicată, Ritschl, unul din foștii lui mentori, unul dintre aceia care îl sprijiniseră pe Nietzsche "fără rezervă", a numit lucrarea o "spirituală pălăvrăgeală la beție" (p. 83). Cu toate acestea, cea mai simptomatică reacție a venit de la Ulrich Wilamowitz-Moellendorf, faimosul filolog clasic. De fapt, Wilamowitz-Moellendorf a funcționat, în acest caz, ca un fel de purtator de cuvânt al întregului establishment filologic, căci opiniile
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
zicere dintr-un reportaj tv transmis la știrile din 26 ianuarie...) Doamne ferește, da' cine s-a gândit măcar, darmite să mai și spună că...? Ce să discute Primul ministru cu ministrul justiției și cu un ,cercetat" de DNA? Ia, acolo, pălăvrăgeli despre vreme, ultimele transferuri în fotbal, epidemia de mătuși, Anul Câinelui... Plictiseală generală, ce mai! -Hei, Haralampy! Camera de filmat... Focalizare pe dom' Prim-ministru - ce Dumnezeu faci!? Te-a adormit declarația-diazepam a Domnei sale? Aha, interceptezi convorbirile telefonice ale domnului
Anul câinelui începe cu mușcături... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10915_a_12240]
-
Sorin Lavric Cînd doi prieteni se apucă să discute pe marginea politicii, rezultatul nu poate îmbrăca decît două forme: fie cea obișnuită a taifasului cotidian, acel gen de pălăvrăgeală în cursul căreia, sub pretext că dezbați un eveniment, îl transformi în debușeu al antipatiilor proprii; fie cea a conversației ținute în frîu, caz în care accentul cade nu pe împărtășirea reacțiilor proprii, ci pe surprinderea adevărului. În primul caz
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
C. Rogozanu Nimic nou în romanul Voința de putere, volumul II, al lui Nicolae Breban. Din 600 de pagini, 300 păstrează buna tradiție a ilizibilității, a pălăvrăgelii și metafizicii de cafenea. E clar, Breban nu dorește să renunțe la rețetă - nu mai e capabil să iasă din capcana unor scheme de creație extrem de rigide. Și atunci jocul de-a romanul devine periculos pentru că riscă să fie compromisă
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
mai rămâne din ele? - aceasta-i întrebarea!... Să nu uităm ce spune o altă religie... Că important este exemplul personal. Al celui ce slujește. Ce face el, cum se poartă și cum aduce un folos tuturor celorlalți. Nu ce zice. Pălăvrăgeala fiind de la diavolul. Ce trebuie apreciat, întâi și întâi, este comportamentul omenesc. Nu nălucirile înfierbântate. Parcă ar vorbi un mohamedan. Poate că nici nu le-ar fi stat rău românilor, să fie... turci. în Balcani, s-a văzut des. (Luați
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
discuții și dispute serioase într-o română elegantă, ca altădată în parlamentul României. Parcă este o diferență între discursurile unui Maiorescu, Carp, Take Ionescu, Ion și Ionel Brătianu, I. G. Duca, Iorga, P. P. Negulescu, Iuliu Maniu, Gafencu etc. și pălăvrăgeala, de multe ori agramată, care răsună azi în Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului, două clădiri simbolizând cele două etape ale stăpânirii sovietice în România. Fizic nu pot fi distruse: ele vor rămâne lungă vreme un memento al unei
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
fel. Acolo, Dabija a inventat drumuri în căutarea autenticului, trasee care merg spre centrul structurii unei povești, unor basme cu tîlc, unor tipuri de inițiere. Acolo, pentru un timp, unii actori și unii spectatori au simțit pe vîrful limbii mîncărimile pălăvrăgelii. Ale povestitului. Contra valului, firește. A povesti presupune non-activitatea. Non-productivul. Valul contemporan aduce tocmai opusul. Făcutul. Strînsul. Agoniseala. De orice și cu orice preț. Cine mai are chef să piardă, așadar, vremea cu povești? Cine le mai citește, cine le
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
Asta e cu totul și cu totul altceva. Vorba lui Dabija: "Drept e că nu prea se mai povestește. Se comentează." În vara aceasta am poposit iarăși în tihna poveștii. La Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Alt loc încărcat de farmecul pălăvrăgelii. Ca și Vîlcea. Istorii cîte și mai cîte nu s-au perindat pe acolo, care au făcut de mii de ori înconjurul lumii teatrale. Cred că și din atmosfera aceasta sare ispita cea grea pe regizorul Dabija ca să născocească alte
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
E o mare familie unită în jurul valorii teatrului. Sînt foarte tușată de comportamentul lor. Toate discuțiile sînt în jurul lui Ghiță și a teatrului. Toate. În general astăzi oamenii de teatru își risipesc energiile în tot felul de fapte mărunte, de pălăvrăgeli lungi și ineficiente, de discuții interminabile în aerul de nerespirat al cîrciumilor sau al spațiilor de regrupare. Dar nu despre teatru se vorbește, despre ce se întîmplă în mintea artiștilor, despre ce se joacă la Craiova sau în lume, ce
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
În văi, batiste-nsângerate/ Ploaia încearcă să le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid, în monotonia clipei: "Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi,/ pofta nebună de-a isprăvi/ monotonia, pălăvrăgeala,/ singurătatea printre cei vii, / închipuirea morții, sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
Andras, fără să-i omit pe Mende Gabi, Borbath Julia și pe debutanta Albert Csilla. De aici, probabil, și sentimentul normalității și al performanței din acest spectacol cu Jacques sau supunerea. O vorbărie continuă, fără vreun sfîrșit previzibil, o prețioasă pălăvrăgeală fără cap și fără coadă în jurul perpetuării unei tradiții de familie: cine și cum să ducă mai departe apetitul pentru cartofii cu slănină. Jacques, bineînțeles, că e băiat și păstreză și numele. Sau poate asta n-are nici o importanță pe
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
durerii în artă e durerea. Acolo suferă cineva, în acel tablou de Grünewald. Asta e evident. Și fiecare durere e puțin din această durere, dar niciodată durerea întreagă. Fiecare își păstrează, slavă Domnului, obrazul intact. Asta nu mai e o pălăvrăgeală, toți suntem adulți, suntem răspunzători pentru durerile celorlalți. Dar fac haz de necaz. Îi provoc durere și mă uit să văd ce iese de aici. Privesc cu atenție și nu resimt milă. Părerea înșeală. Am un corp moale și sunt
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
cea artistică. E drept că Internetul amenință să ia locul bibliotecilor, că în locul cărților ne chinuim să citim pe ecranul unui calculator. E drept că telefonia mobilă invadează ultimele teritorii ale spațiului privat, substituind puțina liniște care mai rămăsese cu pălăvrăgeli mărunte. Dar și mai grav este că literatura și arta modernă (ori postmodernă) sînt reflexe ale unei creații decăzute, dacă o putem numi așa. Odată cu secularizarea artei (pentru care Steiner îi găsește responsabili tot pe oamenii de știință, mai precis
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
gălăgioasă a reclamei în general, risipa ei de vorbe, care-ți făgăduiește și-ți propune atâtea. Vorba lungă, sărăcia omului, cum zice poporul. Pe când dugheana aceasta modestă de pe Lipscani, pe a cărei firmă scrie: Nasturi la Arthur... Nici o îngâmfare. Nici o pălăvrăgeală. Nici o promisiune mirobolantă și deșartă. Demonul veșnic nemulțumit din client și băgăcios șoptește că Nasturi la era inutil, și că mai atrăgător pentru mușterii ar fi fost să scrie misterios, doar: La Arthur. Așadar, nu că fără nasturii, pe care
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
să vedem că, în clipa de față, Franța este cea mai antipatizată țară a Uniunii Europene și că mergând pe mâna ei riscăm să rămânem încă mulți ani de căruță! Diplomația, așa cum a înțeles-o domnul Constantinescu, a însemnat mici pălăvrăgeli și trageri de nasturii costumului cu diverși domni faimoși. Lăsând de-o parte impresia lamentabilă făcută de acest stil... debutonat, câștigurile au fost minime. Iar atunci când au fost, au decurs din imprevizibilul joc internațional, ale cărui reguli sunt, oricum, dictate
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
a lui conu Leonida, care își expune aproape cu disperare pieptul decorat. Mesajul îl transpune statuar pe tată, dragostea fiului este pariul, decorația nu este decât un mijloc care s-a ivit oportun. Cu această așteptare se încheie filmul, în mijlocul pălăvrăgelii din care nu se mai înțelege nimic și cu această statuie demnă înfiptă ca un steag pe reduta cucerită.
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
țip, te-ai bolunzit, sau ai băut vinars de mătrăgună fabricat de soacră-ta după ce ai lăsat-o fără porc de Crăciun? Dar m-a auzit ? -A, zice, acum văd și eu la teve-ul meu... Să nu mă întrerupi cu pălăvrăgelile tale... Ia uite, fratre, la televizor: uite-l pe dom' Iliescu, țuca-i-aș gurița lui de oltenițan fain ce e! Uite-l, mă ce responsabil și cinstit e! Sărac, da' cinstit, domnule! Uite-l cum se avântă ca să rămână
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
inteligență în stare liberă. Ca să susții însă de unul singur un asemenea monolog-spectacol trebuie să fii Bernard Shaw. Mihai Fotache nu este. Ceea ce ne prezintă el ca improvizație cuceritoare, ca jerbă de idei și umor este în realitate o interminabilă pălăvrăgeală. Cititorii se plictisesc parcurgând cartea și fac eforturi să nu adoarmă, asemenea șoferilor care străbat o șosea lungă și uniformă. Cele mai anoste sunt pasajele în care autorul filosofează, enunțând banalități pe un ton apodictic: "Dușmanul îți este cel mai
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
a întemeiat filosofia Europei. E drept, Schopenhauer e sarcastic în judecarea contemporanilor, dar față de Kant are o venerație vădită în anexa dedicată filosofiei sale. Nici alți gînditori nu scapă de mușcăturile cu rost zeflemitor. Teoria culorilor a lui Newton e „pălăvrăgeală“ (p. 228, vol. I), cărțile lui Friedrich Iacobi sînt „înduioșătoare“ (p. 16), Fichte și Schelling sunt „fanfaroni“ (p. 20, ibidem) și Hegel e „șarlatan“ (p. 20, ibidem). Dar aceste maliții sunt simple condimente cu iz sarcastic, fără repercusiune asupra ideilor
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
semne de-o impecabilă exactitate. Negreșit e aceasta o modalitate de exorcizare a zonelor obscure ale ființei cu ajutorul instrumentului lingvistic: „Noi facem caz de așa-zisa «criză a limbajului» sau «a comunicării», cînd, de fapt, acesteia din urmă îi preferăm pălăvrăgeala, vorbăria vacuă, taifasul, radotage-ul fără noimă, die Gerede". Deși însuși verbul atît de maleabil, apt a lua impredictibile înfățișări, posedă un fond demonic prin funcția sa disimulatoare, confirmată de un celebru adagiu: „Unul de-al nostru, Charles Maurice de Talleyrand
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
tăieturile primite imparțial, s-au apucat de citit proză și n-au mai pus mâna pe un sonet În tot restul vieții lor. În dimineața aceea, pe treptele de la San Felipe, tema conversației generale era principele de Wales. Și infanta. Pălăvrăgeala curtenească era pigmentată cu știrile referitoare la războiul care reizbucnise În Flandra. Îmi amintesc că soarele strălucea pe un cer foarte albastru și foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]