336 matches
-
ridică. Și noi. Soții Lin le urmează exemplul. Mao ridică mâna înspre Lin. Nu, te rog mai stai măcar încă o jumătate de oră. Nu am apucat încă să stăm de vorbă. În vreme ce soții Lin se așază la loc, Mao pălăvrăgește de zor. Întreabă de familia lui Lin și de sănătate și îi sugerează locuri de vacanță. Ascultă interesat și i-l recomandă lui Lin pe doctorul lui fitoterapeut. Apoi o îndreabă pe Ye de visul ei pentru fiul lor „Tigrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
putea spune că Mao însuși nu a pus capcana... Vino încoace, Micuță Lună. Micuța Lună se ridică. Trupul ei subțire ca un băț e țeapăn și ochii ei sunt înghețați. Haide, fetițo, vino și așază-te lângă mine. Hai să pălăvrăgim. Înveselește-mă. Hai să-ți spun povestea vieții mele. Pentru că în câteva minute va fi o cu totul altă poveste. Voi fi numită Demonul cu Oase Albe. Haide, Micuță Lună, desfă lacătul de la gura ta strânsă. Nu e atrăgător când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi plăceau toți prietenii pe care îi avea. Își dădu seama că, de fapt, ar putea fi chiar retrogradat din cauza aceasta... Dar asta nu ar fi chiar așa de rău... Ar însemna chiar mai mult timp de hoinărit prin bazar, pălăvrăgind cu toate cunoștințele, chiar mai mult timp petrecut cu nevasta mâncând golguppas în grădinile municipale, în timp ce o gâdila cu flori culese din rondurile cu indicatoare pe care scria: „Nu rupeți florile.“ Astfel, șeful poliției nu li se alătură celorlalți când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și o scenă în genunchi... A, a intervenit Julia, asta e specialitatea mea, a exclamat ea și și-a pus mâna pe penisul tare ca piatra de sub materialul subțire al pantalonilor lui James. Grupul de bărbați începuse din nou să pălăvrăgească, dar când mâna Juliei a ajuns pe prohabul lui James, femeia a observat că unul dintre bărbați le făcea semne fără perdea celorlalți. Cu toții se opriseră din discuție ca să se uite la ei. Judecând după expresiile de pe fețele lor, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tanc și nu știu cum dracu’ reușește să lupte. Fizic, vreau să zic. Ți-ar frînge inima dacă l-ai vedea. Înainte era șofer de taxi, spuse și apoi se opri. Vorbesc prea mult. Oprește-mă cînd vezi că m-apuc să pălĂvrăgesc. — Și al treilea? — Al treilea? Am zis că-s trei? — Da. — A, da. Al treilea-s eu. — Și ceilalți? — SÎnt mecanici, da’ n-ai putea să faci soldați din ei niciodată. Nici nu realizează ce se-ntîmplă. Și tuturor le e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
luminos precum cifra secretă, totul e hieroglifa unui alt lucru. Îți dai seama, Galileu aruncă pietre din Turnul din Pisa, Richelieu joacă țintar cu o jumătate din Europa și toți se-nvârt cu ochii căscați să citească signaturile lumii: degeaba pălăvrăgiți voi, să i-o spuneți lui mutu’ că ce e greu cade, aici dedesubt (sau aici deasupra) se ascunde cu totul altceva. Și vă și spun ce: abracadabra. Torricelli construia barometrul, iar ăștia se țineau de balet, jocuri de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
batjocură: ― Măi oameni, măi oameni, de ce vorbiți voi numai prostii? C-altminteri parc-ați fi oameni de treabă ca toți oamenii! Unde-ați mai pomenit voi ca un boier să-și arunce moșia cum arunci gunoiul? Că Trifon ăsta, care pălăvrăgește, nu ți-ar da o coajă de mămăligă, dreptu-i că nici n-are, ș-ar vrea ca alții să-i dea lui o moșie întreagă: "Na, măi Trifoane, bagă plugul!..." Iacă, sunt și eu om în toată firea, dar d-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fie bătut. Cum spuneam adineauri, omul acesta, cu toată buna înzestrare a firii lui, ajunge neom, fugind de inima cetății și de „agora” ei, în care, cum spune poetul, „bărbații ajung iluștri”, înfundându-se tot restul vieții în unghere, ca să pălăvrăgească în compania a trei-patru tineri, fără să exprime nicicând o opinie importantă și serioasă, de om liber». Pentru Callicles, filosofia este așadar, pur și simplu, un exercițiu al gândirii și al discursului menit să perfecționeze sensul critic: un instrument logic
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de Înțeles. Unde ai putea să te distrezi În oraș, În anul lui Dumnezeu 1989? Într-un fel, are dreptate. MÎncăm În bucătărie, e mai cald ca În restul casei, aragazul nu se oprește niciodată, arde o flacără albastră, fragilă. Pălăvrăgim o mie de alte chestii, deocamdată renunță să mă țină În casă. Urmează o a doua rundă de telefoane. Nico Îmi spune că am picat la fix, frate-său dă o petrecere mîine seară, dacă vreau, pot să vin... — Să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa se Întîmplă, reușește să producă o iritare de fond În care apoi se amestecă toate. Da, o cunosc pe Rodica. Îl cunosc și pe fratele ei. Ne-am Întîlnit de cîteva ori, nu am cum să nu-i cunosc. Pălăvrăgim (mai mult ea) fără direcție despre familia lor, despre prietenii familiei lor și despre prietenii prietenilor familiei lor, despre tot felul de lucruri inofensive (unde și-au făcut concediile toți acești oameni În ultimii 3-5 ani, cu ce se ocupă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nostru de salon, țăranul, care apare și el Într-un tîrziu. Își lasă pantofii să cadă lîngă pat (sursa acelui miros cumplit nu erau babele, cum am crezut, ci Încălțămintea acestui om) și se așază Într-un cot, continuînd să pălăvrăgească. Reproduce comentariile de pe hol. E clar că ceva se Întîmplă, veștile se Împrăștie - Între timp, altcineva a primit un telefon de la București, În centru se dau lupte, se aud focuri de armă. Las cartea și Îl ascult și eu. Prinde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o strângă distrat. — Ce-i cu tine? îl întrebă Diane. Venirea profesorului Rozanov? George îi vorbise în treacăt de reîntoarcerea profesorului său și Diane încerca acum să ghicească. Nu-i răspunse la întrebare, dar îi spuse: — Tu îți petreci timpul pălăvrăgind la Băi și auzi ce spun oamenii. La cine vine? — Cum adică? — Cine sunt prietenii lui de aici? — Parcă N. — S-a certat cu N. — William Eastcote? (Acesta era Bill Șopârla, nașul lui Brian și omul care văzuse farfuria zburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și acum ce vrei, să plecăm sau să rămânem? Hattie se înspăimântase de aglomerația și atmosfera gălăgioasă a cabinelor, de îngrămădeala de femei de toate formele și dimensiunile, dezbrăcate (unele dintre ele goale pușcă), care făceau duș, se foiau și pălăvrăgeau între ele. Locul era atât de ticsit, de animat și de zgomotos - și-apoi nu-ți puteai păstra cabina, trebuia să-ți cari hainele într-un dulăpaș și să păstrezi cheia, să ai tot timpul grija ei și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici sălbatică, nici domestică, și că în grădina ei nu există nici o vizuină. Se simțea speriată și hăituită, de parcă ea ar fi urmat să fie zăgăzuită și gazată. Era și furioasă. Cum de aflaseră cei de la primărie? Probabil că Ruby pălăvrăgise în dreapta și-n stânga. Alex ar fi vrut s-o scarmene zdravăn pe Ruby dar, în chip straniu și rău prevestitor, se pomeni că e incapabilă s-o facă. Se uita fix la Ruby. Aceasta îi răspunsese cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intrat un duh rău în ea. Și a devenit parcă și mai voluminoasă, ca un soi de robot uriaș. — Dar face parte din familie și acum a îmbătrânit. Știe totul despre noi. E unicul ei interes în viață. — Da, și pălăvrăgește. Ne bârfește în tot Institutul. Sunt sigură că a povestit cuiva că tu te-ai uitat la fata aceea prin binoclu. Te-a văzut din grădină. E pretutindeni. Nu face nimic, n-are nici o importanță. George strănută. — Ai răcit. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din jur. Și când vă gândiți că sânt destui care vorbesc despre tăria de a te retrage într-o grotă, de a te hrăni cu ierburi și de a dormi pe piatra goală! Poate unii sânt în stare, dar cei mai mulți pălăvrăgesc despre lucruri pe care nu le cunosc. Nu, domnilor, eu nu cred în pustiu. Cred în dumneavoastră.. Cel puțin profeții au o scuză. Ei nu au nevoie să. discute. Vor să proclame fără să fie contraziși. Pustiul îi ajută să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În fine, dacă nu se putea altcum, tot era ceva și atât. Cici, care venea uneori pe la noi, părea c-o mai trezește din abulie. Era veselă, plină de viață și în prezența ei Mihaela se transforma subit. Amândouă prietenele pălăvrăgeau ceasuri întregi, scormonind amintiri din timpul școlii. Râdeau cu hohote de ticurile profesorilor, de maniile pedagogilor, de toate nimicurile. Retrăiau, în acele clipe, gingășia vieții școlare, când totul era soare și surâs. Observând influența bună pe care Cici o exercita
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meu. Ar fi fost din parte-mi o răzbunare josnică de care nu sânt capabil. Dimpotrivă, am căutat să-i asigur o stare materială destul de bună, s-o pun la adăpost de orice nevoi. Și ca să te convingi că nu pălăvrăgesc verzi și uscate, află că am trecut casa pe numele ei. ― Ai făcut într-adevăr asta? mă întrebă ea numai mirare. ― De ce nu? Peste câteva zile actul de proprietate, autentificat și transcris, va fi predat sorei dumitale. (Mihaelei îi spusesem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
N-aveai decât să înțelegi.. Sau să întrebi dacă nu poți înțelege. ― Vă rog iertați-mă, domnule secretar general. Mă pun imediat în legătură cu un arhitect. În mai puțin de două săptămâni cred că va fi gata... ― Ești nebun? Ce tot pălăvrăgești aici? În două săptămîni? Până mâine după-amiază trebuie să fie gata, pricepi? ― Dar... credeți că e posibil... Într-un timp atât de scurt? ― Orice o posibil când știi să vrei. N-au decât să lucreze zi și noapte cincizeci sau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
studente grecoaice venite să viziteze țara. Puțin cam naiv el a crezut. Nu-ți spun ce conversație s-a încins în limba lui Moliere pe care o vorbea destul de stângaci, ce râsete au fost, ce veselie! Credea tot ce-i pălăvrăgeam, dar nu-și lua ochii de pe mine. Mi-a cerut adresa de la Athena, chiar mi-a făgăduit că vine acolo să mă vadă. Colegele mele să moară de rîs! gata, l-ai prins în laț...! În Gara de Nord, când ne-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fata îi servea de pretext ca să scape de o 152 întîlnire ce nu-i convenea; sau fiindcă nu avea în ziua aceea nimic ■mai bun de făcui. Sia era o prezență inofensivă ce-i convenea. își putea face gustul să pălăvrăgească ca și singur, fără de precauțiunile ce trebuie să iei cu oamenii. Cmd începuse a vorbi și înțelege, îi da câte o replică monosilabică și Lică trecuse tot nesupărat de la forma de monolog la cea de dialog. Cam grea, ce e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de a-l vedea pe celălalt în cele mai sordide situații. Dar dragostea mea se hrănește tocmai din asta. Îmi place să merg la cumpărături împreună cu ea, să beau cafeaua împre ună cu ea, să o privesc în cadă, să pălăvrăgim despre OZN-uri. Îmi place s-o privesc cum mănâncă și cum pune hainele la uscat. Când facem dragoste, intimitatea noastră e lucrul cel mai prețios, și plăcerea noastră depinde cu totul de ea. De fapt, fac dragoste două corpuri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ea să fie tot atât de răvășită de amintire ca și el, pentru ca între ei să existe o legătură, fie și una chinui toare și de nemărturisit. Mereu, când o conducea pe Ingrid spre casă, seara târziu, după orele de școală, pe când pălăvrăgeau despre orice privind cerul incendiat de amurg, și când îi întâlnea ochii, Victor încerca să afle din ex presia lor cât de mult știe, cât își amintește Ingrid și mai ales cât îi pasă. Mergeau pe străzi cu vechi clă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a cărui existență nici măcar nu se obosiseră să ne spună. Îl prinse prea strâns de braț. Ții minte. Cum stăteam pe bancheta din spate sute de kilometri, nici la pipi n-aveam voie, iar tu și prietenul tău, domnul Thurman, pălăvrăgind de parcă ați fi fost... Își eliberă brațul și înțepeni. Își îngustă ochii și-și îndesă căciula pe cap. —Frate, nu te juca cu ce-i în capul meu. Își ceru iertare. Zguduit, Mark vru să se întoarcă înăuntru. Ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în jurul televizorului din camera lui Mark. Karin începu să-și roadă cuticulele chiar înainte ca omul să fie prezentat. Era umilitor să te uiți la cineva despre care știi că-și joacă propriul rol în fața camerelor. Și Barbara era agitată. Pălăvrăgi mai mult în cele șase minute cât dură prezentarea lui Gerald Weber decât o făcuse în cele șase săptămâni de când îl îngrijea pe Mark. Până la urmă, Karin fu nevoită s-o reducă la tăcere. Doar Mark gusta pregătirile. —Vedeta echipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]