1,696 matches
-
sunt zgomotoase. Un loc în care sugestia nu are alternative. A. R. Deleanu este un artist al stărilor depresive, un poet al elegiilor apocaliptice. Cu toate scăpările, nepotrivirile, uneori trecerile grăbite de planuri ori cu scufundările psihedelice nereușite. Toate acestea pălesc în fața întregului. Iar microromanul lui Deleanu este un pastel al morbideții domestice, în care prea puține discordanțe tulbură poemul morții individuale. Foarte inspirat este motoul cărții, numai bun de folosit la orice curs de scriere creativă: „L-am rugat pe
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educație. Nu însă înainte de a medita la câteva perspective care ar ajuta la oferirea unui răspuns bun. Citește și: Părinți de succes: Când “tonul face muzica” Viziunea și valorile: Viziunea pălește, grijile predomină, gândirea devină confuză sunt doar câteva semne că epuizarea s-a instalat, iar persoana afectată pierde din vedere ceea ce o bucură cu adevărat în viață. Imediat, se impune ca persoana respectivă să-și revadă lista de priorități și
Părinți de succes: Lecția oferită de epuizare () [Corola-journal/Journalistic/44530_a_45855]
-
ostenit cu drumul ăsta! Le-am zărit zâmbetul viclean de pe fețele albastre, dar n-am mai apucat să mă gândesc la înțelesul lui, că m-au și înșfăcat de brațe și m-au dus înainte cu toată puterea. Totul a pălit în fața ochilor mei, de parcă aș fi fost cufundat într-o apă. În urechi mi-a răsunat deodată un strigăt voios: - S-a născut! Am deschis ochii și-am văzut că tot corpul mi-e înmuiat într-un lichid lipicios și
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
De ce nu am rămas eu în cabană sau la refugiu? De ce să bați singur crestele munților iarna? Știu prea bine de ce, dar când toate urlă în mine că vor să se odihnească, iar eu încerc să merg mai departe, motivația pălește. Fiecare pas e o performanță, mă mint iar și iar, dar rucsacul greu, durerea dintre umeri și cea din șolduri sunt cât se poate de reale. La fiecare pas zăpada scrâșnește surd sub talpa rigidă a bocancilor grei. E un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ușă și-o privi fără s-o vadă, bâiguind buimăcit, trăgându-și mâna. De mine?! Ce să fac? Să mă duci undeva! Miluță simți văzduhul liber dincolo de ea pâlpâind ca într-o chemare, și, ca și cum femeia ar fi ... o văzu pălind cum n-o văzuse niciodată, parcă pudrată cu pulberea stelelor, lăsând să răzbească afară din ea, prin ochii, mari, tăiați ca niște scoici cu albul întors înăuntru, o tristețe sfâșietoare ajungând până la el ca o chemare care ascundea toate promisiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
găsi aici niște răspunsuri. Am privit-o. M-am ridicat, îndreptându-mă către ușă. Altă măsuță. Ceva mai mică. O vază cu flori. - Maria, îți plac gladiolele? II. Scris ordonat. Literele ușor rotunjite se aliniau frumos, în rând. Culoarea cernelii pălise sub patina timpului, hârtia căpătând o tentă gălbuie. Scrisorile Mariei. O parte din sufletul ei se afla acum în mâinile mele. Mă simțeam privilegiată și emoționată, în egală măsură. Nu e puțin lucru să ții în palme sufletul cuiva... cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Dar la cum arăți, n-aș paria. Un măr roșu, perfect așa ca tine, face cu ochiul oricui. Părea foarte sigură de ceea ce spune. Dacă la început se bucurase că avea cu cine să-și omoare timpul, acum bucuria îi păli, regretând liniștea de dinainte, fără spaime legate de sfârșituri grăbite, undeva prin vreo cămară. Acolo, pe cea mai de sus ramură a pomului ce-i fusese casă până de curând, ei bine acolo, nu avea cine să-l tulbure cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prinde la mijloc, iar când s-a văzut înconjurat s-a rotit odată cu bățul și a rupt-o de fugă, cât era el de mare și lung. Cei doisprezece s-au înșiruit după dânsul, iar el îi aștepta și îi pălea cu bățul cel cioturos, cum îi venea mai bine, se mai ascundea prin șanțul de pe marginea drumului. Așa i-a bătut pe toți cei doisprezece de rău, că lui Beșleagă i-a făcut douăsprezece găuri în cap, de era să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
topor la ascuțit. Afară era deja glod pe drum și ploua cu găleata. Lupu îi spune nevestei, adică Ioanei: Ioano, ia să vezi cum îți aduce Dumitru Busuioc apă... Pune Lupu toporul în foc și, când a început toporul să pălească spre roșu, Lupu a început să o înjure pe Ioana: Mi-s morții mătii, Ioano! Unde-i apa din găleată? Că se topește toporul gospodarului. Și a pus mâna pe cleștele de tras focul, prefăcându-se că o bate pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tristețea lumii cu tristețea ta? De ce cobori în durerea ta fără mine? De ce nu înfrângi orgoliul singurătății? Bucuria este pentru toți... Durerea este pentru toți... De ce ți le iei singură? Dă-mi mâna ta desfrunzită, Ochii închizându-și petalele, Fruntea pălind în lumină. Lasă-te în voia vântului cosmic De ne înalță, de ne coboară, Dar numai amândoi, amândoi... Nu doar umila carne... Nu doar umila carne se-adapă-n oaza ta, adâncul cald-răcoritor, izvor secret de prezumtive vieți. Nu doar umila carne
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lumina orbitoare a Paradisului, și caută umbra, obscuritatea „protectoare”. Improvizează o „apărătoare” din frunză de viță! Se înțelege că acest gest nu este decât expresia simbolică pentru un „moment epocal” din existența umanității. Atenție, însă! Frunza era o rezolvare provizorie: pălește, se vestejește și trebuie înlocuită periodic. Omul ieșise din timpul etern, intrând „sub zodia provizoratului”. Pe firul de mătase al curgerii infinite vor fi înșirate rânduri-rânduri de frunze, de către rânduri-rânduri de oameni, trăind la rândul-le drama de a se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
iar tu începi să aștepți momentul psihologic. Îi dai să execute câte o lucrare măruntă, „de probă”, apoi nu-i mai dai nimic, o săptămână, și trei chiar! Căci așteptarea este teribilă! Ea trebuie bine condimentată cu speranțe verzi, care pălesc repede, ca salata. Angajata (virtuală) trebuie fiartă la foc mic, și cât mai mult. Oricât de ațoasă ar fi, se moaie... Azi îi spui că ai o veste bună pentru ea, mâine - că încă nu e nimic clar, că mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
spre a le șterge sau pentru a risipi duhoarea lăsată pe cale. Teama de lupul sur a luat oarecari proporții, deși nu a fost încă văzut de aproape. Putoarea lui plutește în aer, ca o adiere a morții; petuniile și salviile pălesc mai repede la căderea răcorii, când nările ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Ba nu recunoaștem nimic, mama ta de vierme ne no rocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor, auzi la el, comerț ilicit! — Auzi la el, zise și Florica țipând. Da’ nu ți-e așa nițel rușine obrazului? Babele păreau pălite de nebunie subită. Strigau cât le ținea gura și gesticulau cu andrelele și, ca la comandă, plu tonul de mămăici se repezi șontorog, dar hotărât, să-i dea polițistului o lecție. Cu o forță nebănuită, căpșoarele roz începură să se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Auzi, Vetuța noastră! Auzi, comerț ilicit! Păi nu te facem noi arșice? Las’ că vezi tu pe dracu’! Polițistul simți o arsură în spinare, printre coaste. Dădu să tragă aer în piept, dar văzu că nu-i mai ajunge. Totul pălea. Se înecă într-o lavă neagră și se prăvăli buf nind de podea cu bărbia. Babele se opriră trezite din război. Florica căscă prima gura: — Fa, să știi că l-am omorât! Caterina privi corpul care zăcea pe podea. — Măcar să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cele două rucsăcele de deasupra capului și ieșiră fără absolut nici un cuvânt din compartiment. Schimbarea aceasta grosolană de situație îl zăpăci pe profesorul Leahu atât de tare, încât își scăpă ochelarii pe jos. Se repezi după ei, ca un liliac pălit în urechi, dar se dovedi un gest nepotrivit. Trenul scârțâi și frână brusc. Se trezi aruncat în brațele lui Che Guevara. Îl bufni cu putere în piept cu un umăr, după care i se scurse în brațe ca un copil
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că iubirea, se știe, nu se poate exprima decât într-o limbă de largă circulație), baloane, funde, mărgele, iepurași care, cu picioarele posterioare răstignite pe toată lățimea felicitării, îți declară iubirea țuite-atât de mare!), CD-uri în care interpreții sunt păliți de oareșce tristeți tardive în urma diverselor despărțiri și pedalează pe corzile sensibile ale lui „te-am iubit“, „ochii tăi“, „inima mea“, „nu te pot uita“, cu variante mai realiste, ca „am fost un fraier când...“, medalioane cu inițiala ei, cor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îmbrăcat și încălțat, fumase ca un turc țpână îi venise nevesti sii ideea salvatoare să scoată perdelele, ca să nu se înnegrească), urlase ca un apucat din te miri ce, plânsese ca un copil, se scărpinase ca un drac, se rugase pălit de o religiozitate remarcabilă și zăcuse fără să scoată o vorbă lipit de geamul ce dădea în aleea din față. Nu-și amintea cum s-a făcut de-a ajuns la spital. Nici nu mai avea de altfel vreo importanță
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Ba chiar odată i-a și spus, doar că mătușa Pamela se metamorfozase în mod radical, ca în fața unui pluton de execuție, își dăduse ochii pe spate, apoi îi plecase cuvios și lacrimile începuseră să-i curgă de-ar fi pălit de invidie și cel mai viteaz și bine dotat pompier. Suspinase ținându-se cu mâna de inimă. Că așa faci tu, mă, mamă, că un nepot mai am și eu, și ăla mă urăște... Da, da... Mă urăște. Ar vrea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Vreți să-l întrebați dumneavoastră? Într-o bună zi, acum șase ani, s-a conturat un curcubeu palid în sufletul meu. Nu era vorba nici de dragoste, nici de pasiune. Culorile curcubeului s-au accentuat cu trecerea timpului. N-au pălit câtuși de puțin. Curcubeul care străbate cerul după ploaie se topește imediat, însă curcubeul din sufletul cuiva nu poate dispărea astfel. Vă rog, întrebați-l. Aș vrea să știu ce gândește el despre mine. Oare mă consideră curcubeu după ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de vulgare și fără valoare, fără nici o excepție. — Nu e numai cazul lui Utrillo, nu-i așa? Toți ceilalți maeștri sunt în aceeași situație. — Da, toți și-au pierdut vioiciunea stilului. Până și noii muguri sunt lipsiți de viață... au pălit înainte de a înmuguri. Ger. E ca și cum un ger timpuriu a pălit întreaga lume. Mi-a cuprins umerii. Ușor. Îmi simțeam tot trupul învăluit de pelerina lui. Nu-l respingeam. Mă cuibăream mai aproape, pe măsură ce înaintam. Ramurile copacilor la marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cazul lui Utrillo, nu-i așa? Toți ceilalți maeștri sunt în aceeași situație. — Da, toți și-au pierdut vioiciunea stilului. Până și noii muguri sunt lipsiți de viață... au pălit înainte de a înmuguri. Ger. E ca și cum un ger timpuriu a pălit întreaga lume. Mi-a cuprins umerii. Ușor. Îmi simțeam tot trupul învăluit de pelerina lui. Nu-l respingeam. Mă cuibăream mai aproape, pe măsură ce înaintam. Ramurile copacilor la marginea drumului. Ramuri fără nici o frunză, subțiri, ascuțite, străpungând cerul nopții. — Sunt frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un solid inventar de informații filozofice și cu un la fel de solid exercițiu al nuanțării, Cornel Mihai Ionescu izolează - pe urmele autorului Crailor... - două posibilități de rafinare a fizionomiei. Numele ales al aristocraților cu sânge infinit subțiat prin endogamie ajunge să pălească prin similaritatea aproape perfectă a visage-ului. Știm bine, Aubrey se identifica, întemeiat, cu portretele lorzilor britanici din muzeul berlinez. Pe de altă parte, numele pasabil, lipsit de faima unui trecut nobiliar, poate ajunge să ilustreze o noțiune evidentă de frumusețe
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
-și urmărească neabătut interesele economice personale în cadrul Ťpieței libereť, o mînă invizibilă va avea grijă ca din miliardele unora să ajungă în mod echitabil cîte un sfanț și pe la cei privați. Vă dați seama că în fața acestei teorii toate argumentele pălesc: nu mai e vorba de raționament economic, e vorba de credință strămoșească". Articolul e de fapt un studiu în toată regula, întins pe două pagini de revistă: una de stînga, alta de dreapta. Succesorul lui Miron Cozma Liderul sindical al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]