498 matches
-
tainice ale violenței, ale urâtului uman? tablou al perfecțiunii se destramă în fiecare clipă,răsturnând toate castelele, cetățile, tăvile de argint din poleiala superficialității. la ce mai e bună sensibilitatea într-o peșteră în care, umanitatea își frânge oasele chipului, pălmuind, împumnind tot ce ar mai putea păstra flacăra verde a gheții, vie...? ne tăvălim printre fire de cenușă dintr-un copac în care rodul cuvântului a uitat să pulseze pentru a-și anunța nașterea, rotunjirea, mustind nerăbdare în a iubi
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
-i surprindă pe cei doi sărutându-se. S-au dat de gol că ceva s-ar fi întâmplat între ei fiindcă s-au înroșit și au dat în bâlbâială. Mintea subofițerului, frământată de îndoieli și presupuneri, a supralicitat. L-a pălmuit și l-a băgat la arest pe inculpat. A doua zi totul s-a întors pe dos. Inculpatul a fost eliberat din arest și locul lui l-a luat subofițerul. Acum supralicitau camarazii lui de arme și scuturi. - Ce arme
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
iute la mânie, nu se da în lături de a se lua la bătaie chiar cu unii bărbați. Curajul ei nebunesc ar fi putut să-i fie fatal în toamna anului 1916, când, pornită fiind în refugiu spre Curtea de Argeș, a pălmuit un ofițer neamț, care voia să-i confiște vițelul și vaca legată de spatele carului, ceea ce ar fi însemnat să nu mai aibă lapte pentru copii, cinci la număr, între care Pâclă și Hobzoaica; numai că, ofițerul neamț, om civilizat
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
i-a făcut nimic, ba, mai mult, copiilor care începuseră să plângă cu disperare văzând ce făcuse mama lor, le-a dat pesmeți și zacăr de crumpene, adică glucoză de cartofi. Ce s-ar fi întâmplat dacă Teșcuțoaia ar fi pălmuit în locul ofițerului neamț un porc de rus, așa cum le spunea Hobzoaica soldaților sovietici fiindcă avusese de-a face cu ei în timpul celui de-al doilea război mondial? La întrebarea asta pe care, copil fiind, i-o puneam adeseori, fiindcă-mi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
prin ultimele încrețituri de nervi? Ce nobil scop tu ai! Conștiința ta, pântecul ce te-a purtat și născut pe tine, ea care nu are început, cum te face să reziști, când trec ființele prin tine și-ți lasă urme pălmuindu-te cu critici? Atâția zeci de ani s-au scurs de când întâia rimă s-a legat...Iubirea este limba prin care-am fost cântați...Am străbătut curente, epoci, vieți...Acum ajuns-am albi prin biblioteci...Dar ce folos că suntem
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
pentru mortarul Sfintei Sofii Prosperă piața roșie, crește prețul acțiunilor și al picăturii de sânge dăruite fiecăruia de Hristos. *** Fosforul îngerilor în putrefacție îți luminează, prințe, în priviri. Printre trupurile trecătorilor cerșetorii indică un Dumnezeu în retragere. *** Crivățul Un anchetator, pălmuind cu zăpadă Cristul de tablă din marginea de sat. RAPORTUL DE ONOARE Cuviincios, fără să tulbure liniștea publică ascultă tânguirea luminii în marile lazarete de raze. Viața lui e o pauză de efect. Este mai inutil ca un protest împotriva
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
femeie fatală. Praful s-a ales de arvuna pentru sinucidere primită de la prietenul tău ca și de proiectul expierii într-un acvariu securizat în brațele caracatiței care dirijează „Patetica”. *** Vine o noapte doar pentru poet când urgisit de tată și pălmuit de steaguri prin jafuri, prin tertipuri, prin uneltiri obscure se-nscăunează rege al sălii de-așteptare. *** La capătul bunei speranțe comand regulamentar: „Gardă v-aliniați! Gardă, drepți! Gardă, pentru onor înainte prezentați Arm`! Doamne, în timpul existenței mele nu s-a
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
acum dumneavoastră și îi certați, îi urecheați, îi puneți pe coji de nucă, ca pe niște copii neascultători! El, bietul creștin, căruia nu i-a mai rămas decât să înalțe o rugă către Dumnezeu, ca să stăvilească urgia, el este ocărât, pălmuit pe ecranele televiziunilor, și direct de către omul care, în cuvântul de învestire, vorbea despre modestie, înțelegere, despre acea politică pentru oameni și interesele lor. Tonul face muzica! Același lucru, același mesaj, domnule prim-ministru, se poate transmite în două feluri
CA VĂCARUL PE SAT de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356303_a_357632]
-
să iasă din iarnă în primăvară, când îi veți vedea precis umplând, troienind piețele și piațetele capitalei și ale orașelor acestei țări, îi veți vedea neputându-i număra, ei fiind „câtă frunză, câtă iarbă”. Știți lectura aceea din clasele primare: pălmuit din dragoste, bunicul suportă loviturile nepoților, întorcând obrazul care, de fiecare dată, era proprietatea unuia dintre micuți, „, ba, e al meu! ba, al meu...” Cam așa e și cu românul necăjit: ba prefectul portocaliu, ba președintele Consiliului Județean U.S.L., de parcă
CA VĂCARUL PE SAT de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356303_a_357632]
-
ați inventat ‘pe malul șanțului', cum se spune la țară, și eu nu pot să cred așa ceva. Arată-mi ceva palpabil, care să-mi miște inima și să mă facă să cred cu adevărat”. Nu de puține ori am fost pălmuit de tata sau de mama pentru faptul că nu mă rugam la masă. Când se rugau ei, eu pur și simplu îi ignoram. Cu toate că ei erau credincioși, eu eram ateu și am rămas un ateu convins până când Dumnezeu a găsit
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356363_a_357692]
-
întrebări n-aveam și nici răspuns./ Eram un pumn de iarbă și de lut.// Dar din senin, o mână ca o floare/ Îmi încălzea înghețurile frunții/ Și de mireasma ei vindecătoare/ M-am ridicat în șa să spintec munții.// Mă pălmuia în somn potop de șoapte/ Vărsându-mi foc în oase și pe gând/ Și de atunci la orice miez de noapte/ Mă strânge-n brațe muntele urlând.”( Munte urlând) Eul liric se autocontemplă, adesea, ca un însingurat atât față de comunitatea
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
eclipsă, S-a ofilit iubirea oare? Uneori de gânduri sumbre prinsă, Când ceru-i înnorat, nu-i soare! Oare să-mi fi schimbat, Părerile despre a ta ființă? Desigur, fiindcă tu mi-ai dat, Tone întregi de suferință. M-ai pălmuit chiar fără jenă, Jignirile nu văd să fi avut vreun sens, Nu voi sta o clipă în dilemă, Nici nu mă voi opri din mers. N-am să folosesc o mască falsă, Să mă prefac îmi este foarte greu, Figura
NU PLÂNG de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355001_a_356330]
-
Protestează că nu-i drept: „Nu vezi că n-am apărare!” Că-s puternic și-s mai mare, Și nu am pic de respect Pentru-un arestat ca ea! Că n-o las nici să vorbească; Ar vrea să mă pălmuiască, Când de limbă mă pișca. Mi-a uitat de supărare, Vai!... din cătușe a scăpat, Brațu-i simt de după cap; Dulce-i a ei strânsoare! În vecini cântă-o vioară ... Cu nostalgice chemări; Stele mici - în depărtări - Ne privesc seară de
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
ne influențează viața în mod negativ, fie că fac din răutate, din cinism sau perversitate răul pe care nu și l-ar dori, acționând dizarmonic, adică invers de cum ar trebui, de cum ne învăță viața. Unii au plăcerea de a ne pălmui cu vorbe care ne provoacă suferințe. N-ar trebui să ne doară atât, n-ar trebui să răspundem la răutăți cu răutăți, la vorbe de ocară cu alte vorbe de ocară, ar trebui să iertăm pentru liniștea sufletului nostru, să
ARMONIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368972_a_370301]
-
când văzu că tovarășul său face pe cascadorul, hotărât să spargă stâncile cu capul, se repezi cu pana de vultur spre el, mi-l prinse de chică și-l aduse la poalele muntelui, ca pe targă. Bietul Mărțișor leșinase. Îl pălmui de câteva ori și-i țipă în ureche: - Ce ai cu muntele, mă? De ce vrei să-l găurești? Își reveni Mărțișor. - Dacă nu erai tu, Noroace!... - Păi, în acrobații d-astea, numai eu și îngerul tău păzitor te mai prinde
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
când văzu că tovarășul său face pe cascadorul, hotărât să spargă stâncile cu capul, se repezi cu pana de vultur spre el, mi-l prinse de chică și-l aduse la poalele muntelui, ca pe targă. Bietul Mărțișor leșinase. Îl pălmui de câteva ori și-i țipă în ureche: - Ce ai cu muntele, mă? De ce vrei să-l găurești? Își reveni Mărțișor. - Dacă nu erai tu, Noroace!... - Păi, în acrobații d-astea, numai eu și îngerul tău păzitor te mai prinde
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
cerului de mai. Dusă e tăcerea ce înlăcrimează În pășirea-I sacră a venit Lumina Să trezeacă tainic cugete la viață Să aprindă focul aducând iubirea. Deși-n noaptea în clocot și în spume Fără dor și țintă mulți o pălmuiesc, Azi iubirea umblă tristă iar prin lume Strigă-nțelepciunea! Oameni se trezesc. Se aude tandru trâmbița cerească Ce adună oștirea norilor din zori Licărind pe pleoape candid și firească Lacrima iubirii cu a ei dulci fiori. Se frământă lutul cel
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
Trujillo stătea înrămat pe un perete în casele dominicanilor: ”EN ESTA CASA TRUJILLO ES EL JEFE.” Tonul Minervei este revoltat: „Ce puteam să fac? Mi-a pus mâna pe fund! Am reacționat din instinct.” I se dă replica: „Nu-l pălmuiești pe Trujillo!...” “Probabil că, dacă m-aș fi gândit, aș fi procedat la fel. Pentru că, dacă îl las să-mi atingă fundul, apoi sânii...” De frică, maică-sa zice : „Minerva Mirabal, NU VOI TOLERA ACEST VOCABULAR ÎN CASĂ!” Urmarea este
LIDERI DE FILM – O CAPODOPERĂ SEMNATĂ DE PAUL POLIDOR de DAN MATEI AGATHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357799_a_359128]
-
Primele sunt verzi. *** Cosițe de aur Și rod crescut în pântece fertil - Cuptoarele-s grijite. *** Papagalii vegetali Își leapădă leneș penajul - Cerul cheamă iarna... *** Pulberi de stele Îmi împodobesc ograda - Și bujori în obrăjori. *** Îmi mângâie obrajii Sau mi-i pălmuiește nedrept O mână a cerului. Referință Bibliografică: ZECE CLIPE OPRITE-N HAIKU-URI / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 543, Anul II, 26 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ZECE CLIPE OPRITE-N HAIKU-URI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358358_a_359687]
-
rugându-se pentru ei: „Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!” Că știu ori că nu, că-și pregătesc cu minuție diabolică loviturile împotriva ta, trebuie să ierți. Mai mult, după învățătura biblică, trebuie să întorci și celălalt obraz ca să fii pălmuit. Ce-ar putea face fostul premier al României în privința dușmanilor săi care l-au dus într-un asemenea grad de exasperare încât să-și pună pistolul la tâmple? Și ce-ar trebui să facă toți aceia care l-au împins
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
născând prunci pelespezile reci, prunci ai nădejdii și ai suferinței pentru ideal... Au mers cu bucurie în temnițe sau la moarte decât să trădeze și să provoace cuiva suferință. Obrazul curat și luminos al acestor eroine ale neamului a fost pălmuit de brutele regimului comunist, pieptul cald le-a fost strivit, mâinile însângerate, mândrele haine, țesute de ele în nopțile lungi de iarnă, le-au fost rupte, frumosul păr feciorelnic le-a fost smuls.” (Sunt strigătul din urmă. Ed. Babel, Bacău
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
stiut, privind cu neputința agonia ei, că moartea Ta n-a fost obligatorie. Și nici agonia. Nu trebuia să fii trădat și părăsit. Nu trebuia să fii disprețuit. Nu trebuia să fii om al durerii. Nu era necesar să fii pălmuit, scuipat, biciuit. Nu trebuia să fii atârnat gol, între cer și pământ, în timp ce un Ierusalim întreg își bătea joc de agonia Ta. Nu trebuia. Decât dacă n-ai fi mai putut trăi în timp ce eu muream.
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
făcută cu bună-credință, fără partizanate și parti-pris-uri? Al. Fl.Ț. Eu am mers pe principiul, vis-a-vis de critica literară, modelului universal al obrazului christic, ce trebuie întors și pe o parte și pe alta, atunci când cineva stă pregătit să mă pălmuiască fără milă. Criticul literar provine dintr-un scriitor ratat. Mă întreb, cum poți analiza un roman când tu nu știi să construiești o astfel de lucrare? De-alungul timpului am constatat că în peisajul nostru literar critica se face pe prietenii
DIALOGURI PRIVILEGIATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360563_a_361892]
-
și al esteticii. Dar, domnul Augustin Buzura era director și cățelușii de critici trebuiau să beneficieze de stipendii din partea Centrului Cultural Român. Aceasta este critica literară de la noi. Dacă nu ești din gașca criticului respectiv, fii sigur că vei fi pălmuit fără milă, chiar dacă cartea este bună, aceasta este caracteristica, în general a criticii noastre de azi, pentru care așa-zisul postmodernism (cu care se lăudau opzeciștii, cei care au stâlcit limba română), înseamnă violență verbală accentuată, înjosire a celuilalt, umilirea
DIALOGURI PRIVILEGIATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360563_a_361892]
-
Arsenie Boca. Coborâtoare dintr-o glorioasă obârșie a venit în taină ca un acatist al voinței, pe un vălmășag de Doine. Te vindem iar cu sărutări viclene,/ prin nepăsare oarbă și prin lene./ Te biciuim cu vorbe de ocară,/ Te pălmuim cu ură ca de fiară./ Te adăpăm cu suc de-amărăciune,/ din pofte rele și din stricăciune./ Te țintuim pe cruci de nedreptate,/ prin cuiele uciderii de frate./ Iar împletim blestemele de tată,/ să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată./ Tu iarăși
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]