313 matches
-
veniseră cât puteau de repede pentru a anunța situația lui Shibata Katsuie, dar Katsuie auzise deja cele spuse și ieși el Însuși pe coridor. Ați auzit ce-au spus adineaori, stăpâne? — Am auzit, răspunse Katsuie; chipul său arăta și mai pământiu decât fusese seara. Ce pot spune, decât că Hideyoshi a făcut același lucru ca În timpul campaniei din provinciile apusene. Așa cum era de așteptat, Katsuie Își păstră calmul și Încercă să-i liniștească pe cei din jurul lui, dar nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și pe vasalii lui Shonyu. În toiul Întregii nedumeriri, un comandant intră În camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, Îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama Înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației era camera privată a generalului comandant, Ikeda Shonyu. Cu al doilea său fiu, Terumasa, alături, Închina cești cu sake. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pragul inhibiției verbale, din pensula lui culorile ies stinse, uneori șterse, niciodată stridente, ca o veștejire moale în tente limfatice. E moliciunea de ochi recules a unui credincios care molipsește lucrurile cu blîndețe contemplativă, de aici tenta apoasă, alburie sau pămîntie a desenelor. Predilecția pentru nuanțe șterse merge mînă în mînă cu conținutul tablourilor. Paștina pictează colțuri de lume, dar aproape deloc situații umane. Cele cîteva portrete (mama, soția, Dumitru Stăniloae) sînt prea rare pentru a încălca regula. Ochiul său e
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
Eliberare Irlandeză. - Polițiștii sînt toți irlandezi, îi explică MacMordie Soniei. Cel mai bine e să-i avem de partea noastră. - Și care dracu' e partea asta a noastră? întrebă Sonia, dar în clipa aceea ușile liftului se deschiseră și Piper, pămîntiu la chip, se văzu împins înspre mulțime de către escorta lui de poliție. În vreme ce mulțimea de afară se împingea în față, reporterii își continuau acțiunea de căutare neobosită a adevărului. - Domnule Piper, dacă nu vă supărați, v-am ruga să ne
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
înmâneze mesajul Romildei și dori să-l citesc cu voce tare, și să confirm că era scrisul ei. Auzind acestea, femeia fu cuprinsă de spaimă și suspinuri, tremurând din tot corpul, făcându-se la față roșie ca focul și poi pământie. Unul din kavhan spuse ceva soldaților, drept care aceștia o duseră de-acolo ca pe-o năucă. Din acea clipă noi n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic. Kagan-ul nu se mișcă din loc, și nici comandanții, locotenenții
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
vrăjitor... Stop! mă arăt speriat la ideea că am putea călca peste o coală imensă de câmpie dictando, poligonul dificil de trageri hărăzit peniței. Fel de fel de năzdrăvănii. Cercetând la obârșie materia primă din care se face hârtia, aleile pământii de baloturi de vechituri pline de amintirea gropilor de gunoaie; trecând printre căpițele de putregaiuri, îndesate, presate în tăcerea cu ciment pe jos a marelui depozit de zdrențe, de cârpe, un maidan betonat, văruit, cu ferestre largi să intre cât
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
a lungul evoluției a dat atâtea rase de animale se pregătește să producă o altă primăvară a speciilor..., un renouveau, omul fiind executorul acestui nou plan...” Trecând eu granița în URSS, dimineața, doi soldați sovietici inspectează trenul. În uniformele lor pământii cu epoleți roșii și stele tot roșii la rever... Locomotivele trenului nou atașate vopsite și ele în culori țipătoare, cu gustul barbar al tehnicii. Ceva primitiv, locomotivele decorate parcă și ele... Peisajul... Senzație de „imperiu”... Fața pământului slav cu resturi
Amprente by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5831_a_7156]
-
screme. Nu-i iese. Tovarășii stau smirnă, în fața acestor marionete se află, dezarticulat, un cadavru politic. Care contiună să bântuie în vizitele de lucru magazine umplute la comandă cu produse care nu există pe piață. Totul este cenușiu în jur, pământiu, fețele, peisajul, mașinile. Cenușiul constituie substanța din care este plămădită România ultimului deceniu al Epocii de Aur. În fața lui Gorbaciov, cel mai maleabil dintre liderii comuniști de la Kremlin, Ceaușescu apare timorat, zâmbetul lui este o grimasă, un rictus, comportamentul este
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
tablou. Îți trebuie însă minute ca să-ți dai seama că banalitatea unei imagini este iluzorie: pozițiile relative ale obiectelor sunt departe de a fi clare; dimensiunile lor sunt înșelătoare; o culoare mohorâtă și tristă este un amalgam de nuanțe de pământiu pictate cu maximă tandrețe. "Nimic nu este mai abstract decât realul" - spunea artistul la un moment dat. Nu este decât un pas de la conceptul de culoare neutră la cel de "non-culoare". Când, în ianuarie 1927, Juan Miró, obosit de elucubrații
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
cerul în oglinda de ape, Liniștea împăcată A celor de un fel, Nici un glas de durere, Nici un hohot de zei, Chiar și munții dormeau Cu umbre cuminți lângă ei; În drum spre castel, Am privit în oglinzile mele, Printre cruci pământii, De departe, de-aproape, Nici o urmă de stele, Nici o urmă de ape, Nici un ochi de câmpii, Numai vântul prelung, Numai goluri de sloi, Numai nopți înainte; Cum să-ncerc să ajung, Spre tărâmul de ploi, Cum să caut cuvinte? Și
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
Gheorghe Grigurcu Lașități de prisos cutezanțe utile cum moartea o boală solidă cum un nod marinăresc un strigăt abrupt cum un munte pe care-ai fost ispitit să-l urci glasul de bas al norului pămîntiu un iaz din copilărie la fundul căruia doarme și se trezește-n răstimpuri o muzică de jazz o furtună de odinioară ce te furnică pe sub piele cînd nu te gîndești la nimic cîteva muște pe geamul din bucătărie atît de
Bilanț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/2601_a_3926]
-
ca abdomenul plat al celui ce poate să se hrănească numai cu aer. în timp ce citeam, cu fața s-a întîmplat ceva. a coborît, treptat, ca și pînza unei corăbii, pînă la rădăcina ei. s-a întunecat. a primit o culoare pămîntie. mi-a alunecat mîna de pe carte și nimic nu a mai fost ca pînă atunci. mi-a căzut mîna între carte și coșul pieptului și nimic nu a rămas din ceea ce a fost. mi-am făcut cu dunga mîinii o
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
ai ultracontemporaneitătii noastre făloase de băcanii inteligenței cuantificate de păduchii lor virtuali pe testele implantate de rănile lor ce nu sîngerează de coitul lor chimic în eprubeta de lăcomia cu hlamida peripatetica... Mi-e rău mi-e frig mi-e pămîntiu și mi-e seară înainte de după ce se spusese că va fi în chiar timpul acestei vieți ceva ce ni se dădea în folosință proprie semănînd cu explozia ploii și-a bucuriei de a trăi sub izbitura accidentala a iubirii de
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
Oamenii de ordine", supranumiți, care sunt ultimii... Nu seamănă cu ceilalți, cu publicul larg -, colorat. Corpul acesta nici nu sunt muncitori, în sensul că ar munci și ei, ei sunt doar cu propaganda -, senzația că sunt de pământ, o armată pământie, culoarea argiloa-să a brațelor înălțate și bătând din palmele pământii... * La Theodor Grigoriu, acasă, ascultat Harald în Italia (Berlioz) -ideea de pelerin care este chiar Artistul... Ascultam Das klagende Lied de Gustav Mahler... La 18 ani, la Viena, el vede
Start from Scratch by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6311_a_7636]
-
ceilalți, cu publicul larg -, colorat. Corpul acesta nici nu sunt muncitori, în sensul că ar munci și ei, ei sunt doar cu propaganda -, senzația că sunt de pământ, o armată pământie, culoarea argiloa-să a brațelor înălțate și bătând din palmele pământii... * La Theodor Grigoriu, acasă, ascultat Harald în Italia (Berlioz) -ideea de pelerin care este chiar Artistul... Ascultam Das klagende Lied de Gustav Mahler... La 18 ani, la Viena, el vede o fanfară pe care o va pune în toate compozițiile
Start from Scratch by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6311_a_7636]
-
soldăței de plumb? Bunica a trecut de la un vis agitat la unul liniștit, care a speriat-o când a plecat soră-sa la lucru; un vis care îi făcea respirația imperceptibilă și îi accentua paloarea de pe chip până a devenit pământie. Noaptea târziu, când s-a întors Katia, au vorbit despre bunica și soră-sa i-a zis că era mai bine să nu-i spună nimic Mamei. Era frumoasă culoarea cerului iarna, cu mult albastru și uneori și cu verde
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
rea, figurile care o compun sunt deosebit de pregnante. Unchiul Ion e un personaj memorabil, atât ca natură umană ficționalizată, cât și ca realizare artistică. Cu mersul său "târșit", cu care își trage un picior rănit în război, cu chipul adeseori pământiu de îngrijorare, dar și cu "fălcile late ale familiei" strânse, încăpățânat, pentru protejarea acesteia, cu bâțâiala genunchiului și alte ticuri bine cunoscute de sora și nepoata care îl adoră, cu răbdarea maniacală pusă într-o operațiune de (enigmatică) fișare și
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
de viitorul paradiziac, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu și-a găsit nici ordinea, nici scara
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
sau nu o mai putem spune... (Decembrie 1996). * Despre felul de a vorbi al unui cinic: Vorbea rar și în scârbă, ca și cum și-ar fi disprețuit propriile-i cuvinte sau suspecta... Mania persecuției infiltrându-se într-un personaj. Defilarea mâinilor pământii (nu bronzate) ridicate deasupra capului bătând ritmic... Cămășile albe, ordinare, pantalonii din viața de zi cu zi, necălcați, - "oamenii de ordine" încheind defilarea. Senzația că erau făcute din pământ brațele argiloase... (23 August 1981). * La compozitorul Theodor Grigoriu, acasă, ascultat
Folclor, deținut politic și altele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8356_a_9681]
-
e o deosebire totuși între criza satului ce antrenează factorii cosmici, de-o sumbră grandoare, și cea a orașului resimțit ca o simplă "făcătură", produs al unui snobism deasupra căruia se-așterne, "rușinos", un praf "gros, mîlos"): "Praful orașului, cleios, pămîntiu, / plin de zgomote și scîntei,/scrum pîrlit de paie / măcinat de vîrtejuri și reclame, / oase schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
între ce faci și comportamentul liber, atât de mult a intrat frica în tine, - lupta cu reflexele vechi. * Trecând o dată granița cu trenul în U.R.S.S., pe la început, dimineața, în vagon apar în inspecție doi soldați sovietici în uniformele lor pământii, culoarea lutului, cu epoleți roșii și stele mici de metal galbene... până și locomotiva care se atașează la trenul nostru este vopsită în culori țipătoare... roșu, botul ei, același roșu, ca al uniformelor, și galbenul bielelor, - un gust barbar, primitiv
Moartea lui Vasi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8098_a_9423]
-
de a-i face pe plac ființei care îl fotografiază. E aici o stînjeneală politicoasă de ființă retractilă. A doua poză, din 1975, îl surprinde picior peste picior, zîmbind relaxat în obturatorul aparatului, cu o mimică ceva mai senină. Tenta pămîntie a feței e dată de cearcănele vinete, de proeminența sprîncenelor negre, ce par cu atît mai negre cu cît deasupra lor se cască dîmbul palid al unei calviții largi. În plus, conturul bărbii înspicate mută centrul de lumină al chipului
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
belșug, femei îi priveau cu mîna la gură. Cocoțați în pomi sau pe garduri, copiii azvîrleau în ei cu mere. Gîfîind dădură buzna în port, izbindu-se și călcîndu-se pe picioare cînd se regrupară pe loc. Curioși, lacomi, scrutau apa pămîntie care le lingea tălpile. Așteptau primul ponton sau șlep, care să-i transporte dincolo. Dar înțeleseră repede că au ajuns prea tîrziu. Privirea le deveni mai încăpătoare, cuprinseră fluviul în toată lățimea lui, pricepînd ce se întîmpla pe malul vecin
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
mai ales pentru promovarea tinerilor, și a declarat că e inadmisibil ca niște tineri scriitori de talent - ca Gabriel Gafița etc. - să nu fie membri ai Uniunii. Cezar Ivănescu, un poet relativ tînăr, cu faimă de huligan (are o față pămîntie, osoasă, cu ochi sticloși), a început prin a spune că raportul prezentat de Macovescu a fost redactat într-un limbaj "arierat". Apoi a făcut aluzie la Goma, zicînd că "unii dintre colegii noștri" au foste excluși într-o ședință secretă
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
mâna preschimbată în nadă. Cu siguranță nici unul nu va îndrăzni să mai cadă. Intensitate O coțofană în plină civilizație claxonată în zbor! S-ar fi lovit de parbrizul mașinii dacă nu ar fi țâșnit cu toată puterea înapoi, în motor. Pământiu aluneca Miroase greu a fum de zbor ars, de lut. Un alt înger din lumină-a căzut. Cer solid O bucată de lemn vopsită-n albastru. Paradox văzut la lumina zilei (Tratat despre inutilitatea penelor în contemporaneitate) O bucată de
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]