193 matches
-
cu case tencuite și pomi proaspăt zugrăviți cu var, după care veneau "liniile" cu case mai noi, învelite cu tablă, cu oameni încă îmbrăcați țărănește, pentru ca la margine bordeiele de țigani și români săraci să se amestece într-o mahala părăginită, satul avea structura lui și-n confuzia timpurilor (căci timpul pentru mine era pe-atunci tot un fel de spațiu, mai straniu și mai găunos, în care ființele se-ntrupau din voci într-o lume pur auditivă), căci "adevărat" era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
săi să-l ajute să se elibereze de platoșă și de cămașa de zale de dedesubt; după ce le lăsă pe toate să cadă pe jos într-un ropot metalic, își puse mâinile în șolduri și trecu o privire peste zidurile părăginite ale incintei, clădirile cu acoperișuri joase și ieșite din încheieturi, poarta mare, cu scânduri grele, dar cu cuie lipsă, și își spuse, în fine, părerea. — Nu, dacă sunt mulți, nu rezistă nici la primul atac. Și pe urmă, aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
picioare, observând cu ușurare și satisfacție, și nu fără o anume admirație, entuziasmul cu care bagauzii acceptau înfruntarea cu dușmanul cel cumplit. Imaginea acelei mulțimi de oameni mizerabili care-și striga către stele voința proprie de a lupta, pe fundalul părăginit și totuși maiestuos al ruinelor acelui edificiu, ce aparținuse în vremuri nu foarte îndepărtate unui patrician, acum șters din istorie, reprezenta, mai bine decât orice disertație a vreunui erudit, și decât orice perorație îndurerată a vreunui senator cu părul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din frânghiile pentru uscat rufe. Puștani tăcuți și morocănoși, fiecare dintre ei având Între buzele subțiri o țigară din foi, cu capătul plin de scrum, ca o urmă de rahat de peștișor plictisit În bolul său de sticlă, sprijineau colțurile părăginite ale intrândurilor Întunecate, uitându-se fără vreo expresie pe chip la hoarda de copii mucoși care săreau și țopăiau pe pavaj. Copiii se jucau zgomotos, fără a-i lua În seamă pe cei mai mari decât ei și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe sub scaun după arma pe care o țineam acolo. Punându-mi-o În buzunatul de la haină, am coborât din mașină. Adresa pe care o aveam corespundea unei case de un cafeniu șters, cu două două etaje, care avea un aspect părăginit, deplorabil. Vopseaua se cojea de pe obloanele trase, și În grădină era un afiș pe care scria „De vânzare“. Casa părea nelocuită de multă vreme. Era exact genul de loc pe care l-ai alege dacă ai vrea să te ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
demult, dar părea să mângâie, În răstimpuri, o mare pisică invizibilă. Lenea ei lascivă Îi tempera, fără să-i blocheze, locvacitatea. Eram un gasteropod scăpat dintr-o grădină nu doar neliniștită, ca În poemul său dedicat lui Leopardi, ci și părăginită, Estul socialist. Privirea fixată asupra vorbitorului. Fascinat În aceeași măsură de ceea ce auzeam, ca și de ceea ce vedeam fără să văd. Prin treimea de sus a ferestrei gonea, grăbit, un nor. Pisica Diderot apărea, dispărea, iar apărea, fără ca nimeni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
atras atenția. Încrustat ca o semnătură elegantă în lemnul încă bun al mesei, am citit numele lui Eugen Păvălache. Deci am dat peste biroul lui. Ca să vezi, n-a mințit. Așa cum era de așteptat, nici un document nu supraviețuise în spațiul părăginit al mesei de lucru. Degeaba am căutat hârtiuțe, bilete, caiete - pentru că în euforia ce mă cuprinsese mă așteptam să găsesc, nu știu de ce, un al patrulea caiet. Am găsit totuși ceva în fotoliul desfundat de sub birou. Printre arcurile sărite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Noi și capra bulgarului Cam ce scriu vara cotidienele noastre? Printre altele, iată, că, „... după ce au dat lovitura cu turismul, vecinii noștri ăbulgarii - n. meaț au găsit o idee cât se poate de originală pentru a scăpa de casele vechi, părăginite. Le-au botezat «case de vacanță» și apoi le-au scos la vânzare pe site-urile românești. La o privire atentă, se poate vedea că cele mai multe dintre acestea stau să cadă, nu au geamuri ori uși, acoperișul este găurit, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Clark n-a fost un Frank Lloyd Wright, dacă la asta vă referiți. ― Ce sunt clădirile astea pe care le văd În spate? ― Eu nu le-aș spune clădiri, domnule Stephanides. Ar Însemna să exagerăm. Una este clădirea băii. Cam părăginită, mă tem. Nici nu sunt sigură că funcționează. În spatele ei e casa de oaspeți. Care are nevoie și ea de o mulțime de reparații. ― Clădirea băii? Asta-i cu totul altceva. Milton se Îndepărtează de fereastră. Începe să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca a dumneavoastră, cu copii mici, nu sunt sigură că e cea mai bună... Oricum, Înainte să termine ce are de spus, Milton Își ridică brațele Într-un gest de capitulare. ― Nu trebuie să-mi arătați mai mult. Cu anexe părăginite sau nu, o s-o iau. Urmează o pauză. Domnișoara Marsh zâmbește cu gingiile ei pe două nivele. ― Minunat, domnule Stephanides, spune ea fără entuziasm. Desigur, totul depinde de aprobarea creditului. Dar acum e rândul lui Milton să zâmbească. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Gardens? Capitolul Unsprezece pufni În râs. ― Glumești? Nimeni n-a vrut să vină aici. ― Mie-mi place aici, am spus. Îmi place Detroitul. ― Da? Ei, bine-ai venit acasă. O luase din nou pe Jefferson, ca să parcurgă lungul drum prin părăginitul cartier de est. Un magazin de peruci. Vanity Dancing, vechiul club, acum de Închiriat. Un magazin de discuri la mâna a doua, cu o reclamă desenată, reprezentând niște oameni dansând Într-o explozie de note muzicale. Vechile magazine de chilipiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
psihicului meu! Testiculele mele aveau circumvoluții, lobi și ventricule, pe când creierul meu secreta spermiile visării. înserările galbene care se așterneau ca niște cearșafuri pe blocurile 105 vechi mă dureau de parcă ar fi fost propria rr ea piele și simțeam casele părăginite ca pe niște organe interne. Eram înăuntru și afară, sus și jos, asemenea unui embrion în burta neagră a lumii. îmi închipuiam câteodată că sânt întors pe dos ca o mănușă și că lumea exterioară e sângele meu, plămânii, pancreasul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Radna, Miniș, Ghioroc, Șiria sau Ineu. Pe ele le-a înfruntat unchiul Tonăs cu vaporul, cu puțin înaintea primului război. Dintr-odată altfel m-am uitat la unchiul cel de nebăgat în seamă, altfel mi s-a părut înfățișarea lui părăginită, nădragii cei soioși de nonagenar, mâinile cele uscate, cu vene încordate, vinete la culoare din cauza trecerii timpului, bastonul său și pantofii dumisale cei legați cu sfoară altfel mi s-au arătat. Moșulică soarbe încetișor din paharul cel mititel puținea răchie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
copii, Jacinta nu fu surprinsă. Cum nu fu surprinsă, cu toate că aproape că muri de durere, atunci cînd bărbatul cu care era căsătorită de trei ani de zile o anunță că o părăsea pentru alta, fiindcă ea era ca un cîmp părăginit și sterp care nu rodea, fiindcă nu era femeie. În absența lui Zacarías (pe care Îl luase drept un emisar al cerului, căci, Îmbrăcat sau nu În negru, era un Înger luminos - și cel mai frumos bărbat pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu care soțul ei, ce ancora În alte porturi de ani de zile, Îi Închidea gura. O ura fiindcă, dintre toate femeile, Dumnezeu o alesese tocmai pe ea ca să-i dea naștere Penélopei, În timp ce pîntecele ei, pîntecele adevăratei mame, rămînea părăginit și sterp. Cu timpul, ca și cuvintele soțului său ar fi fost profetice, Jacinta Își pierdu pînă și forma de femeie. Slăbise, iar chipul ei aducea cu Înfățișarea rigidă pe care o dau pielea obosită și osul. Pieptul Îi scăzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
motivele care, tocmai din pricina rânduielilor actuale, îl siliseră să vândă o moșie admirabilă din gubernia X.; chiar, neavând prea mare nevoie de bani, fusese nevoit s-o vândă la jumătate din preț și să păstreze în același timp o moșie părăginită, nerentabilă, încurcată într-un proces, trebuind să mai plătească și bani pe deasupra. „Ca să scap de proces și cu parcela lui Pavlișcev, am dat bir cu fugiții. Încă două sau trei asemenea moșteniri m-ar ruina. De altfel, îmi reveneau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lennox din cap. — Reține, recunosc eu, au făcut o treabă bună cu renovarea. Era părăginită când au luat-o. Aș avea și io nevoie să-i aduc pe puțoi să-mi renoveze și mie casa. — În curând o să fie iar părăginită bine-mersi. Unul dintre tipii care stau acolo, Colin Moss ăla, alb, bărbat, unu obzeștrei, slab, lațe jegoase blond Închis, ten nasol, jachetă verde de camuflaj, blugi rupți și ghete, a fost văzut intrând și ieșind din apartamentele din Leith. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din urmă glasul lui Klapka, ascuțit, mînios: ― Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa înțelese și zâmbi. Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. 11 Câmpul de luptă, pustiu și tăcut, se legăna în ceața înserării. Stepa părăginită se desfășura nemărginită, netedă ca o foaie de hârtie de împachetat, boțită și pătată, înțepată cu copaci răzleți, desfrunziți și sfâșiați de obuze. Pozițiile se desenau ca niște dungi mohorâte, tremurate, cârligate și capricioase, fără început și fără sfârșit. În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
săți reamintesc... - Da, chiar te rog! îl întrerupse ea, încurajându-l. Parcul Poporului poartă astăzi numele lui Nicolae Romanescu, un fost boier și primar al Craiovei, care a adus un mare arhitect al vremurilor pentru a face dintr-o grădină părăginită unul din cele mai frumoase parcuri din Europa și, de bună seamă, cel mai mare și frumos din România... Cândva, în jurul anului 1848, dacă nu mă înșel, în această zonă erau moșia și grădina familiei Bibescu. Inimosul mare logofăt Iancu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
plin de nisip, cu rucsacul în spinare, la acel început de toamnă, am luat-o pe malul mării tot spre vest, spre vest. Într-o seară cu vânt puternic, pe când stăteam încotoșmănat în sacul meu de dormit, lângă o barcă părăginită și plângeam în voie, a trecut pe lângă mine un pescar tânăr, care mi-a oferit o țigară. Nu mai fumasem de vreo zece luni, dar am acceptat-o imediat. M-a întrebat de ce plâng. Fără să cuget deloc, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
obțină cel mai bun sunet cu putință. Altfel, se subînțelege, produce gunoi... Nu e cazul, evident, în reeditarea din 2003 a mo(nu)mentului Pompeii. Sunetul e bun, are vibranță, basul e clar (nu profund!), chitara mângâie cu reverberații zidurile părăginite, clapele hipnotizează, iar percuția, deși foarte gentilă și de multe ori moale, are limpezimea cristalină cerută de compozițiile astrale. Insul care a decis formatul audio sigur cunoaște a.b.c-ul, dar nu și restul alfabetului tehnicii actuale. Această ediție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
bănos, că avea mâncărici literar și zgâria cu litere Înflorate pomelnice dă crescătorii, peisaje de iernut și armăsari dă porci, pentru ediția lărgită a Ghidului Lourenzo. Așa că, pă când, ciuciți lângă telmometru, dârdâiam dân peruci, ne-am bunghit la cotețu părăginit, gol pustiu și beznit - dușamea dă dale, coloane pă bune, tejghea cu express - ș-am avutără amintiri dă suvenire din vremuri fără nasoale, când ieram obstinanți că să ne lefterim unu pă altu În față la clenți și umblam gaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fac și pe față și pe dos, n-ar mai fi însemnat nimic să-i vezi numele unuia pe firmă, chiar nimic. După ce au terminat cu firmele cei doi s-au apucat de fațadele caselor. Nu erau ele nemaipomenit de părăginite, de soioase, erau ca la Vladia, cum se putea și cum se nimerea, de fapt nimeni nu le măi băga în seamă, se obișnuiseră cu totul să le treacă cu vederea. Artur Stavri a făcut ce-a făcut și pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fereastră să vadă avioanele care treceau. Întreaga forță aeriană japoneză părea să fie pe cale să atace armata chineză În vest. CÎmpia joasă care mergea paralel cu șoseaua dintre Shanghai și Soochow fusese un cîmp de luptă, iar kilometrii de tranșee părăginite și de cazemate și ruginite Îi aminteau lui Jim de ilustrațiile din enciclopedie despre Ypres și Somme, un uriaș muzeu de luptă pe care nimeni nu-l vizitase de ani de zile. Rămășițele războiului și zborurile avioanelor de bombardament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau anunțuri publice: doar ferestre negre și un semn de plastic verde cu galben. Logan Împinse ușa către interiorul Întunecat, unde aerul era greu din cauza țigărilor rulate În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații Întregi de țigări Încât era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]