189 matches
-
să le lucreze. O asemenea poruncă vine la 22 iunie 1772 „De la boierii Divanului a Cnejiei Moldovei către dumnealui Bogdan banu. Poroncă: La Divan au dat jalobă starița de Socola că pe moșie mănăstirii... ai dumneata 12 pogoane de vie părăginită, care de cînd au murit părintele dumitale, le-ai lăsat... de s-au părăginit; și fiindcă se păgubește mănăstirea di vinitul său, au cerut starița dreptati ca după hotărîre pravilii să aibă voie să ia viile la stăpînire mănăstirii și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Din moment ce lucrurile s-au petrecut aevea și au fost și scrise, nu am pricină să nu cred. Să auzim! Antonia stareța mănăstirii Socola spune într-un zapis din iulie 1781 că neguțătorul chir Hristodul Papafil avea trei pogoane de vie părăginită cumpărate de la mănăstire, dar care „cu cheltuiala și silința dumisale nu numai că au lucrat-o de au făcut-o roditoare, ce încă și cîtva loc de pădure au mai curățat și au mai pus vie... făcînd și livadă și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Lennox din cap. — Reține, recunosc eu, au făcut o treabă bună cu renovarea. Era părăginită când au luat-o. Aș avea și io nevoie să-i aduc pe puțoi să-mi renoveze și mie casa. — În curând o să fie iar părăginită bine-mersi. Unul dintre tipii care stau acolo, Colin Moss ăla, alb, bărbat, unu obzeștrei, slab, lațe jegoase blond Închis, ten nasol, jachetă verde de camuflaj, blugi rupți și ghete, a fost văzut intrând și ieșind din apartamentele din Leith. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din frânghiile pentru uscat rufe. Puștani tăcuți și morocănoși, fiecare dintre ei având Între buzele subțiri o țigară din foi, cu capătul plin de scrum, ca o urmă de rahat de peștișor plictisit În bolul său de sticlă, sprijineau colțurile părăginite ale intrândurilor Întunecate, uitându-se fără vreo expresie pe chip la hoarda de copii mucoși care săreau și țopăiau pe pavaj. Copiii se jucau zgomotos, fără a-i lua În seamă pe cei mai mari decât ei și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe sub scaun după arma pe care o țineam acolo. Punându-mi-o În buzunatul de la haină, am coborât din mașină. Adresa pe care o aveam corespundea unei case de un cafeniu șters, cu două două etaje, care avea un aspect părăginit, deplorabil. Vopseaua se cojea de pe obloanele trase, și În grădină era un afiș pe care scria „De vânzare“. Casa părea nelocuită de multă vreme. Era exact genul de loc pe care l-ai alege dacă ai vrea să te ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
psihicului meu! Testiculele mele aveau circumvoluții, lobi și ventricule, pe când creierul meu secreta spermiile visării. înserările galbene care se așterneau ca niște cearșafuri pe blocurile 105 vechi mă dureau de parcă ar fi fost propria rr ea piele și simțeam casele părăginite ca pe niște organe interne. Eram înăuntru și afară, sus și jos, asemenea unui embrion în burta neagră a lumii. îmi închipuiam câteodată că sânt întors pe dos ca o mănușă și că lumea exterioară e sângele meu, plămânii, pancreasul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Artera principală a districtului era Crenshaw Boulevard. Largă, întinzându-se la nord hăt până-n Wilshire și la sud până la Baldwin Hills, era ca o reclamă luminoasă a „progresului postbelic“. Fiecare stradă, de la Jefferson la Leimert, era în plină reconstrucție. Casele părăginite, altădată impunătoare, erau dărâmate, iar fațadele lor erau înlocuite cu panouri gigantice, care făceau reclamă magazinelor, centrelor comerciale, parcurilor pentru cei mici și cinematografelor. Termenele de finalizare propuse porneau de la Crăciunul lui ’47 până la începutul lui ’49 și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și Stanford, zona cea mai săracă a orașului plină de bețivani. Bănci de sânge, magazine de băuturi care vând bere doar la sticle de 300 de mililitri și alte poșirci ieftine, moteluri de cincizeci de cenți pe noapte și biserici părăginite. Legea nescrisă cerea ca polițiștii care patrulau să fie trosnitori. Împrăștiau găștile de bețivani ciomăgindu-i pe pilangii cu bulanul de cauciuc ori interveneau și-i alungau pe cioroi din speluncile unde se făceau angajări de zilieri atunci când insistau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau anunțuri publice: doar ferestre negre și un semn de plastic verde cu galben. Logan Împinse ușa către interiorul Întunecat, unde aerul era greu din cauza țigărilor rulate În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații Întregi de țigări Încât era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fereastră să vadă avioanele care treceau. Întreaga forță aeriană japoneză părea să fie pe cale să atace armata chineză În vest. CÎmpia joasă care mergea paralel cu șoseaua dintre Shanghai și Soochow fusese un cîmp de luptă, iar kilometrii de tranșee părăginite și de cazemate și ruginite Îi aminteau lui Jim de ilustrațiile din enciclopedie despre Ypres și Somme, un uriaș muzeu de luptă pe care nimeni nu-l vizitase de ani de zile. Rămășițele războiului și zborurile avioanelor de bombardament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că fără activitățile de pe plajă și mozolurile și agitația dintre dune, ascuns în spatele tufelor de măceși. Oriunde ajungeam, pe comode stăteau fotografii cu chenar de doliu, se vorbea cu voce scăzută despre bărbați căzuți, fii sau frați. Orașul vechi arăta părăginit, de parcă își aștepta declinul, dacă nu brusc, atunci treptat. În bezna impusă pe timpul nopții, străzile deveneau neliniștitoare pentru locuitorii lor. Pretutindeni erau afișe cu „Dușmanul ascultă!“ și „Economisiți cărbuni“. Vitrinele împodobite sărăcăcios cu mărfuri greu vandabile. În prăvălia mamei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bănos, că avea mâncărici literar și zgâria cu litere Înflorate pomelnice dă crescătorii, peisaje de iernut și armăsari dă porci, pentru ediția lărgită a Ghidului Lourenzo. Așa că, pă când, ciuciți lângă telmometru, dârdâiam dân peruci, ne-am bunghit la cotețu părăginit, gol pustiu și beznit - dușamea dă dale, coloane pă bune, tejghea cu express - ș-am avutără amintiri dă suvenire din vremuri fără nasoale, când ieram obstinanți că să ne lefterim unu pă altu În față la clenți și umblam gaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
praf istoric roșu-gri, și Începe o partidă de dragoste solitară, privind În continuare orașul. Ca pe amantă bătrînă. Ducîndu-se, poate a doua zi, să-și reîntîlnească iubitul, Pascal străbate mai multe străduțe În pantă, Lisabona Își dezvăluie aerul semeț colonial, părăginit, static și totuși imprevizibil, gata de mișcare-n orice clipă, cum scria Saramago de pe pluta de piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui fluier și navigînd pe ocean cu doi centimetri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am fost fericit că n-a luat-o. Se lăsase o ceață ușoară când am ieșit din Battersea Bridge Road și am intrat pe niște străduțe lăturalnice. Era o zonă liniștită, slab luminată, cu case gârbovite și triste, cu grădini părăginite, cu puține semne de viață la acea oră din noapte; doar câte o pisică țâșnea peste stradă când ne apropiam. Fără îndoială că era efectul alcoolului și al bucuriei provocate de acea seară reușită, după cum o vedeam eu, pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și care abia așteaptă alocația fetiței, ca să-și cumpere bere și țigări. Ies în drum și o urmăresc cu privirea. Pașii mici se împletesc cu ploaia ca într-un dans al destinului. Mai are puțin să ajungă la poarta casuței părăginite unde locuiește. Plictisit de așteptare, taică-su ii iese în întâmpinare, cu reproșuri și înjurături, pe care nu le suportă hârtia, îi smulge fetiței pâinea de sub braț și cu un gest brutal o îmbrâncește spre poartă. Biata de ea, cade
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
la scurtă vreme după ce intrasem În posesia grădinii mele, l-am dus pentru prima oară să i-o arăt așa cum era, crescută În voia Domnului, cumplit de neîngrijită și practic de neîngrijit. Îl șocasem mai Înainte când cumpărasem o fermă părăginită; Însă cei treizeci de acri ai ei de lăstăriș și pășune țepoasă erau o dovadă de sănătate mentală (cel puțin Îi arendasem și obținusem o sumă simbolică) față de această nouă revelație a smintelii. I se părea o nebunie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
motivele care, tocmai din pricina rânduielilor actuale, îl siliseră să vândă o moșie admirabilă din gubernia X.; chiar, neavând prea mare nevoie de bani, fusese nevoit s-o vândă la jumătate din preț și să păstreze în același timp o moșie părăginită, nerentabilă, încurcată într-un proces, trebuind să mai plătească și bani pe deasupra. „Ca să scap de proces și cu parcela lui Pavlișcev, am dat bir cu fugiții. Încă două sau trei asemenea moșteniri m-ar ruina. De altfel, îmi reveneau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întorcea din condei Cavadia, tineri cum suntem în cunoaștere, și latini pe deasupra, plini de tirani vederii, de elanul de a lua act imediat de mediul înconjurător, de a înainta în el până la granița vizibilului, de unde începe "invizibilul", teritoriu sacru și părăginit al culturilor vechi 44. Rolul inserțiilor ekphrastice - cu cele două tipologii ilustrate descrierea și, respectiv, referința ekphrastică - în construcția celor două romane trebuie apreciat având în vedere definiția picturii în formularea lui Țoiu. În interviul Proza este umbra umanității Doina
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sau, chiar mai mult, prin intermediul evidențierilor și al logicii simbolice, un cadru poate fi, în anumite privințe, asemenea unui personaj sau mai multor personaje. Ca exemplu al relațiilor de cauzalitate dintre mediul înconjurător și personaj poate fi menționată casa părăginită a domnișoarei Emily din romanul lui Faulkner, A Rose for Miss Emily care, la rîndul său, amintește de camera nupțială a domnișoarei Havisham din Marile speranțe. În majoritatea romanelor lui Dickens e ușor să găsești spațiile determinante sau determinate cauzal
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
flori part. clocit, -ă nom. clocirea A SE ÎNNORA Cerul se înnorează înainte de ploaie part. înnorat, -ă nom. înnorarea A SE ÎNSTELA Vara, cerul se înstelează part. înstelat, -ă nom. înstelarea A SE PĂRĂGINI Căsuța lui Ion se părăginește part. părăginit, -ă nom. părăginirea A SE PRINDE Laptele se prinde la căldură part. prins, -ă nom. prinderea (prinsul − rar) A SE RAMOLI Ion s-a ramolit pe la 80 de ani part. ramolit, -ă nom. ramolirea A SE ZBÂRCI Lui Ion i
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
SRL, ca și numele farmaciei "Saranda. Parafarmacie", ținută de mînă la colț de stradă, prea încruntată stăteai, răspunde tot cu limba scoasă, colț cu Pintea Viteazul, policlinica municipală, biserică în construcție, cîteva zeci de secunde pînă la a doua, șantier părăginit, trece peste calea ferată, suprapus ecartamentul larg al căilor imperiului, șoseaua liminară hotarului, DN 19 km 233, Tisa paralelă, la pompă benzinăria "Rompetrol", valea scăzută, tegumentul tăbăcit al șoselei și iarba verde, biciclistul fără mîini pe ghidon, manifestare principală, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
materiale lăsate la voia întâmplării. Aceasta era așadar starea casei când Maria Isăcescu primește, prin donație, moșia tatălui său, Gheorghe Isăcescu. Numai că nici soții Papadopol n-au locuit la Ipotești, iar casa ajunsese, prin nefolosire și neîngrijire, tot mai părăginită. Odiseea ei abia acum începe. Există în fondul ipoteștean un afiș-protest, intitulat și adresat cu emfază către cei ce înțeleg, în care citim că un svon pe care mintea noastră refuză să-l accepte plutea în atmosfera tăcută a orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
zicem bogdaproste de suflet." * O lungă paranteză: după moartea lui moș Toader (1992), muzeul a fost închis. Deși pe frontispiciu se mai poate citi MUZEU, nimeni n-a mai călcat pragul casei din 1992. Adică, de 16 ani! Totu-i părăginit, colbăit, descompletat, vândut (!?). Adevărat, din pricina inundațiilor crâncene din anii trecuți, comuna a avut (și încă are) alte griji și priorități. Cu toate astea, din câte am înțeles după o discuție la Primărie și la Școală, ar exista interes pentru redeschiderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
politicii austriece. În prezent, mitul habsburgic e tot mai des afirmat și vehiculat ori de câte ori este vorba despre Bucovina. Erich Zollner, în Istoria Austriei, care a cunoscut nu mai puțin de 8 ediții, scrie: "Dintr-o regiune foarte slab populată, complet părăginită, administrația austriacă a creat, printr-o muncă susținută, de-a lungul a câtorva decenii, o țară-model a monarhiei". Otto von Habsburg vede în Bucovina "o piesă model a conceptului supranațional" și consideră că "experiența austriacă merită să fie valorificată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să primesc vești, cu excepția lui Lizzie, care, probabil, e plecată în vreun turneu? Am continuat să explorez stâncile în direcția turnului meu. Da, sunt proprietarul nu numai al unei case și al unei puzderii de stânci, ci și al unui părăginit turn de pază. De fapt, nu-i decât o cochilie. Dar mi-ar plăcea să-l restaurez, să-i clădesc o scară spiralată și o cămăruță de lucru în vârf, numai că, în ciuda a ceea ce se crede despre mine, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]