268 matches
-
altă poveste: Lily povestește cum a fost violată în Lagos - traume corporale teribile par să-i verifice povestea, dar Ricardo află că, de fapt, toate nu au fost decât urmările unor alte practici extreme sexuale la care Lily a fost părtașă. Ricardo își ipotechează casa pentru un tratament care să-i salveze iubita. Când aceasta se întremează (are peste 40 de ani), pleacă din nou cu un bărbat bogat. Ricardo este blestemat să fie narator sau „povestaș“, ca să ne păstrăm în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
momentele de Îndoială. În timp ce ștergea praful de pe tastatura calculatorului, sau atunci cînd Îi aranja manualele de mineralogie și celelalte hîrtii pe masa de lucru - chiar dacă Vic Îi spusese de mai multe ori să le lase așa cum le găsește - se simțea părtașa misterioasei lui ocupații, ceea ce, Într-un fel, Îi reda Încrederea În sine. Căci, cu aceeași ocazie, Îl și verifica. Răsfoia cărțile, citea cîte o hîrtiuță găsită din Întîmplare, căuta În buzunarele hainelor și În sertare, numai calculatorul nu-l deschidea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
împrejurările și să prinză din zbor puținul noroc care îl dă o viață scurtă și chinuită, și eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încă și pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtașă urei cu care oamenii mă onorează pe mine. Căci acesta e singurul reazim al caracterului meu mă onorează ura lor și nici nu mă pot închipui astfel decât urât de ei."275 Aceste rânduri, scrise parcă sub forma unei spovedanii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
felul acesta numărul cinci este, Înainte de orice, cifra Întunericului, a stăpînitorilor planetari malefici. A fost ulterior extins și asupra Lumii de Lumină, văzută ca typos față de care Întunericul este antitypos, matriță. Dacă În sistemul maniheist Lumina și Întunericul apar ca părtașe la veșnicie, În concepția lui Mani, și o putem afirma cu toată certitudinea, Întunericul este primordial. 6. Antropologie și etică Ar fi cu neputință să examinăm aici mai mult de cîteva dintre subtilitățile antropologiei maniheiste și consecințele lor de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este, deși, revărsîndu-se în afara sa, produce o altă entitate. Cele trei faze ale acestui proces dialectic sînt, pentru Proclus, monê, adică persistența ființei în Unul; proodos, adică purcederea care produce altceva; epistrophê, reîntoarcerea în sine. în concluzie, fiecare ființă este părtașă, întrucît propria ființare provine din alta; neîmpărțibilă, pentru este și rămîne unu; însă este și împărtășită, deoarece în virtutea proodos comunică și alteia proprietatea sa. Acest principiu face posibil și guvernează universul, conceput ca un lanț ierarhic, unde împărtășitul este ierarhic
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Proclus, cu cele trei etape: monê, proodos și epistrophê. în raport cu Tearchia, monê și proodos sînt redefinite ca unitate și diferențiere: „Numim diferențiere (diakrisis) divină purcederile (proodoi) din Tearchie corespunzătoare bunătății sale” (Numele divine 2, 11: 649B). Făcînd toate ființele părtașe la propriile bunuri, pe care le revarsă asupra lor, Tearchia „se diferențiază rămînînd unită, se multiplică rămînînd una și capătă nenumărate forme fără să iasă din unul” (ibid.). A treia fază, epistrophê, corespunde înclinației naturale a tuturor ființelor către Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aflăm ceva numai din ultimul cânt al Odiseei, cum se va arăta la locul cuvenit. Până atunci, despre Tetis trebuie să gândim astfel: că poezia ei este una dintre cele mai înalte poezii 77 ale maternității. E singura zeiță care, părtașă la viața omenească, se identifică, nemuritoare fiind, cu ea. Nici un alt zeu din epopee nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus de drag
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tineri caști, exclude cu tact din mască pe Venus și pe Amor, ca divinități licențioase, excesiv erotice (Prospero însuși face dese aluzii la stăpânirea pasiunii) și introduce niște naiade astfel invocate de Iris: „Veniți în grabă, nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de netăgăduit, dar nu aici se 194 văd adevăratele înzestrări poetic-muzicale ale acestui duh cum altele n-au mai fost și nu mai sunt. Ele se vădesc în cele două cântece cântate, cu acompaniament instrumental
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Atunci, urcând și coborând munții, am înțeles că pământul a fost făcut de Dumnezeu ca să fie rai pentru om. Am înțeles că numai monstruozitatea omului face din acest rai un iad îngrozitor. O, dacă Marta ar fi vrut să fie părtașa acestor zile binecuvântate! Cred că ar fi înțeles atunci că truda pentru câțiva bani, e prea mare pentru ca să-i jertfești întraga viață. Ar fi înțeles că tot pământul este al lui Dumnezeu și că ori unde se poate trăi dacă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fără veste,/ iar eu la fel, cu dânsul dimpreună:/ sunt Angelica și-i sunt soră bună"). Intriga însăși nu mai este declanșată de motivații eroice, morale ori religioase, ci de urzirile celor doi frați, donna angelicata dovedindu-se a fi părtașă la un plan demonic: "De-aceea hotărât-a mândru-mi frate/ Să-ntreacă-aici a nobilimii floare,/ Puterea lui în luptă să-și arate/ Și-n giostră cu rivalul s-o măsoare". Se păstrează motivația faptelor de arme (orgoliul de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de interpretare ne poate conduce către corelarea funcției simbolice a ritualului măștilor funerare ale strămoșilor, aduse în jurul catafalcului − un loc, dar și un prilej de rememorare colectivă −, cu dinamica imaginației. Procesiunea în sine generează o schemă mentală, după care colectivitatea, părtașă la cultul imperial, atunci când va asimila interpretarea creștină a puterii, își va configura, în timp și nu "programatic", un nou mod de a gândi în legătură cu trecutul - care nu va mai sta sub semnul relației dintre divus și familia sa, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
deși, revărsându-se în afara sa, produce o altă entitate. Cele trei faze ale acestui proces dialectic sunt, pentru Proclus, monê, adică persistența ființei în Unu; proodos, adică purcederea care produce altceva; epistrophê, reîntoarcerea în sine. În concluzie, fiecare ființă este părtașă, pentru că propria ființare provine din alta; neîmpărțibilă, pentru este și rămâne unu; însă este și împărtășită pentru că în virtutea proodos comunică și alteia proprietatea sa. Acest principiu face posibil și guvernează universul unde împărtășitul este ierarhic superior părtașului, care devine la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Proclus cu cele trei etape: monê, proodos și epistrophê. În raport cu Tearhia, monê și proodos sunt redefinite ca unitate și diferențiere: „numim diferențiere (diakrisis) divină purcederile (proodoi) din Tearhie corespunzătoare bunătății sale” (Numele divine 2, 11: 649B). Făcând toate ființele părtașe la propriile bunuri pe care le revarsă asupra lor, Tearhia „se diferențiază rămânând unită, se multiplică rămânând una și capătă nenumărate forme fără să iasă din unu” (ibid.). A treia fază, epistrophê, corespunde înclinației naturale a tuturor ființelor către Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anumită măsură structura paradoxală a Dumnezeirii. Deplina unitate ființială a umanității permite totuși diferențierea ipostatică. Această afirmație nu reprezintă o simplă speculație filozofică, ci o necesitate dogmatică ce trebuie discutată din perspectiva unei teologii a participației. Lumea viază doar fiind părtașă într-un anumit fel la viața lui Dumnezeu; moartea se așterne peste lucruri atunci când Duhul își retrage prezența mișcătoare. Coerența armonică a rațiunilor lucrurilor nu mai este vizibilă atunci când lumea încetează să se raporteze la Creatorul ei. Comparate de Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai aflăm ceva numai din ultimul cânt al Odiseei, cum se va arăta la locul cuvenit. Până atunci, despre Tetis trebuie să gândim astfel: că poezia ei este una dintre cele mai înalte poezii ale maternității. E singura zeiță care, părtașă la viața omenească, se identifică, nemuritoare fiind, cu ea. Nici un alt zeu din epopee nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus de drag
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tineri caști, exclude cu tact din mască pe Venus și pe Amor, ca divinități licențioase, excesiv erotice (Prospero însuși face dese aluzii la stăpânirea pasiunii) și introduce niște naiade astfel invocate de Iris: „Veniți în grabă, nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de netăgăduit, dar nu aici se văd adevăratele înzestrări poetic-muzicale ale acestui duh cum altele n-au mai fost și nu mai sunt. Ele se vădesc în cele două cântece cântate, cu acompaniament instrumental, pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în celulă și a tras zăvoarele întunericului peste noi. Brațele celor șase camarazi m-au cuprins cu înspăimântare. Te-au bătut? Nu, am avut vorbitor! Cuvântul murea în gâtlejul fiecăruia, iar brațele lor, până atunci ocrotitoare, gata să se facă părtașe suferințelor trupului meu, se desprindeau căzând paralizate, ca atinse de lepră. Vorbitor?... Auzeam și vedeam în gândul fiecăruia un răspuns de necrezut pentru ființa mea. Numai cei ce dădeau declarație de desolidarizare de Mișcarea Legionară și cereau să meargă pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ale corpului ulemalelor un izvor nesecat de bogăție. Misiunea rusească dobândind prin pacea de la Kuciuk-Kainargi facultatea să se amestece în alegerea sau în excluderea, în confirmarea sau în destituirea domnilor, a devenit pe nesimțite, împreună cu marile personaje ale împărăției (otomane), părtașă în sumele enorme ce acești domni se văd necontenit siliți să dea pe sub mână. Sunt departe de a invidia aceste rușinoase mijloace de extorcare a zisei misiuni; dar ea găsește prin ele mijlocul de a ține pe greci la dispoziția
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
1917 are loc la Chișinău, Congresul ostășesc moldovenesc, care a proclamat autonomia Basarabiei și a hotărât constituirea Sfatului Țării. Acesta a adoptat o Declarație, hotărând crearea Republicii Democratice Moldovenești, autonomă, ,,care va intra în alcătuirea Republicii Federative Democratice Rusești, ca părtașă cu aceleași drepturi” În consecință, la 13/26 ianuarie 1918, guvernul Rusiei sovietice a rupt relațiile diplomatice cu România și i-a sechestrat tezaurul, care fusese transportat la Petrograd 31 . În acest context, la 21 ianuarie 1918, la Odessa s-
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
căci nu vavorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti.Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și vă va vesti” (Ioan 16,13-14).Prin Duhul Sfânt Biserica se face părtașă la „cele ale lui Hristos”de dincolo de moarte, când le proclamă ca Revelație actualizată: „Ale Tale dintru ale Tale...”, ca cele de dincolo de catapeteasmă, pecare nu doar le „vede” ca pe Tabor (Marcu 9, 1), ci le mișcă în inimaei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
omulcel vechi, o răstignire a omului celui vechi, pentru a îmbrăca chipuluman îndumnezeit al lui Hristos. Harul Sfântului Duh operează aicinu doar o comunicare a Duhului, ci o mutare a omului în Hristos,ca în noul pământ al făgăduinței, este părtașă la simțămintele sauDuhul lui Hristos (Filipeni 2, 5). Această mutare nu poate avea locdecât ca un act eclesial și sacramental, pentru că nașterea în Hristoseste și pecetluirea celui născut ca mădular al Bisericii prin DuhulSfânt. Taina Mirungerii este astfel, ca o
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Hristoseste și pecetluirea celui născut ca mădular al Bisericii prin DuhulSfânt. Taina Mirungerii este astfel, ca o „Cincizecime personală” înviața fiecărui credincios. Omul devine astfel o făptură harismaticăși sacerdotală, care în numele Sfintei Treimi este chemată să sfințească toată creația devenită părtașă la Botezul său. Lucrarea Sfân tului Duh în Biserică este cea de a ține mereu viu pe Hristos și de aface pe fiecare să guste Slava Sa ca Domn.Mărturisirea credinței și cateheza sunt chemate să țină mereu„viu și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
își găsesc aici o utilizare privilegiată, una dintre cele mai potrivite și mai demne implicări pe care o poate realiza fiind cea a investirii în creație, a nobilei misiuni constructive care face din umanitatea asociabilă unei pure virtualități o actualizare părtașă modelului transcendent. Energia inconștientă care mediază revelațiile unei inspirații artistice autentice trebuie canalizată, orientată, segmentată în vederea unei organizări estetice a creației, iar mersul acestei rostuiri nu poate fi supravegheat decât tot în conformitate cu determinări raționale sintetice care combină cunoașterea propriilor posibilități
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dezvăluiri epifanice, în care faptul-de-a-fi e pus în paranteză, suspensie ce eliberează lumina pură a faptului-de-a-apărea. Două exemple: "Fără soare este mai bine/.../ Ochii altfel privesc, mai frumos și mai fără liman/.../ Și toate laolaltă, fără soare, par să fie părtașe/ La o altă nemurire, la o altă ursită,/ La o altă lumină" (Fără soare, în Poezia, ed. cit., p. 125); Nestrăbătute de lumină umbre în lume aștern/ Lucrurile lumii/ Inocent opace în ființa lor,/ Partea lor de întuneric și numai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sfântului Bo‑ naventura, în spiritualitatea creștină se afirmă fără încetare că nici un lucru nu ar fi frumos dacă nu ar veni de la Dumnezeu. Frumusețea unei creaturi nu este altceva decât o asemănare cu frumuse‑ țea divină la care lucrurile devin părtașe 85. Lucrarea cea mai frumoasă a lui Dumnezeu este omul; el este capodopera mâinilor sale, ca atare Dumnezeu își întipărește frumusețea sa în sufletul omului, imprimând în el chipul și asemănarea sa. Sufletul omului fiind imagi‑ nea lui Dumnezeu, radiază
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]