254 matches
-
refrene, intonate de alte duhuri ale insulei, de silfi, lătrat de câini de pază și cântec de cocoș de curte. Este aici o interferență neașteptată de lumi, aceea a mării furtunoase, apoi alinate, și cea a unei gospodării țărănești ori păstorești pierdută în nevăzutul insulei. Ferdinand este sensibil doar la partea muzical-maritimă: „Ăst cântec m-a ntrecut, zorind spre ape, / Strunind mânia lor și jalea mea / Cu melodia lui.“ Dar nu e pregătit să înțeleagă sensul sunetelor pământene, care par să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
port popular și covoare În culori dominate de roșu viu - creatoarea populară Maria Spiridon, Gura RÎului, Jina, Poiana Sibiului, Rășinari, Sadu, Săliște (format din zece sate) și Tilisca - zonă etnografică renumită sub numele de Mărginimea Sibiului, Tălmaciu -(Sibiu); Mălaia - comună păstorească, Băișoara, Racoviță, Perișani, Vaideeni, Horezu, Costești - arta cioplirii lemnului, Bărbătești - cioplit În lemn și realizatori costume populare, Stoenești - port popular și realizatori costume, (VÎlcea). De o bună apreciere din partea turiștilor se bucură și centrele artizanale În care pot fi admirate
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
folcloric: - echipă de fluierași laureată, arhitectură populară; sculpură În lemn; stîlpi de poartă, realizatori de fluiere ciobănești, centru artizanal; aici funcționează o clasă a școlii de Artă Populară (incrustații În lemn), - serbarea folclorică pastorală cu participare interjudețeană (fluieraș, ansambluri folclorice păstorești etc.) cu numele „Zii bade cu fluiera” - a IV-a duminică din mai. - serbare popualară, a doua duminică din august „În Poiană”; - animale rare: capra neagră, antilopa de munte; - stațiune balneoclimaterică de interes local; - cabana Oașa, punct de plecare În
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
Intrarea În biserică”, sat Urșani. - Pensiuni turistice: Dana, Daniela, Criveanu, Moara Viselor, Ioana, Horezu, Casa Marcea, Vila Ralufello, Evrica. - important centru ceramic; - pensiuni turistice. MALAIA. - m. arh.: biserica de lemn „Sf. Nicolae” (Înc. Sec. XIX); - centru etnografic și folcloric: comună păstorească, vatră folclorică, formație de fluierași; - localitatea Ciungeta - important punct hidroenergetic, centru turistic; - hidrocentrala de pe Lotru - cea mai mare de pe rîurile interioare (510 MW). - Pensiunea Coibănelu - lac de acumulare. MUEREASCA. - Monumente de arhitectură: - Biserica „Sf. Nicolae”, sec. XIX, În Muereasca de
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
Jinaru; - m. m.: monument În cinstea eroilor neamului; - centru etnografic și folcloric: - vatră folclorică; - expoziție permanentă de artă populară, port popular și producearea de costume, formație de fluierași, meșteri de instrumente populare: fluiere, arta cioplirii lemnului; - sărbătoare folclorică „Învîrtita Dorului” (păstorească), serbare interjudețeană (prima duminică din iunie).
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
laudă, umilindu-i pe toți cei ce, în îngâmfarea lor satanică, s-au crezut stăpânii lumii, iar locul lor va fi în iezerul de foc unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Aromânii trăiau aproape tot timpul în nostalgia vieții păstorești. Aproape toată ziua, în afara orelor de rugăciune, în care se regăseau cu o naturalețe și simplitate pe care ar fi invidiat-o orice călugăr, cântau cântece bătrânești și păstorești. Unul sau doi cântau melodia, într-un ritm oarecum recitativ, ceilalți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și scrâșnirea dinților. Aromânii trăiau aproape tot timpul în nostalgia vieții păstorești. Aproape toată ziua, în afara orelor de rugăciune, în care se regăseau cu o naturalețe și simplitate pe care ar fi invidiat-o orice călugăr, cântau cântece bătrânești și păstorești. Unul sau doi cântau melodia, într-un ritm oarecum recitativ, ceilalți doi-trei țineau isonul, ca în cântările psaltice la strană. Subiectele cântecelor sunt de o cândoare neîntrecută. fața care l așteaptă pe „giani picurar” (tânărul păstor) plecat în transhumanță sau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
et lithogenese de l'homme. Revista Zaminolxis, vol. I, 1938, p. 177, 187. 78. Caraman P., Cântece populare de pe Valea Prutului, 1972. 79. Deniker J., Les taces et les peuples de la terre Masson, Paris, 1926, Maloine. 80. Densușianu O., Viața păstorească, București, 1943. 81. Dumitrescu Fl., La station préhistorique de Horodiștea sur lePrut, în Dacia IXX, 1941, 1944, p. 127-163. Contribuții la problema originii culturii de Cucuteni, Studii și cercetări istorice vechi, p. 5374. 82. Dumitrescu V., La station préhistorique de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu scutece l-au înfășat și cu brațele l-au cuprins și țițe feciorești dându-i în gură, cu lapte curat l-au adăpat".14 E adevărat că și limba veche contribuie la lirismul descrierii prin sensul arhaic, de origine păstorească, al verbului "a apleca" (a alăpta), prin polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din mamma, mammae, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ani de transhumanță în Țările Române (17821797) pag. 3048. În baza documentelor publicate de dl. Ion I. Nistor în vol. XIX, partea I din colecția Hurmuzaki sub titlul „Corespondență diplomatică și rapoartele consulare austriece 17821797”, București 1922, autorul studiază migrațiunile păstorești și condițiunile lor de desfășurare din acel răstimp, migrațiuni atât de importante pentru istoria și dezvoltarea neamului nostru. C. Brătescu, Pecinezii, Pagini de istorie medievală de Georgios, Kedrenos, p.145-154. Sunt traduse din cronograful bizantin Georgios Kedrenos acele pagini relative
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Laura păstoriți de părintele paroh M. Tănăsescu, distribuiau 150 de exemplare „care ajungeau de la un enoriaș la altul”... În 1940, Credința, revistă religioasă-culturală a Mitropoliei Bucovinei, cu G. Antonescu redactor șef și preotul P. Birău la Administrație, își păstrează ținuta păstorească, dar, parcă din premoniție, citim și avertismentul: „Fii gata, Române”, semnat de Vasile Militaru: „Fii gata, Române, să-ți aperi hotarul Moșia străbună, fii gata să-ți aperi!... Vrăjmașului țării, de-i scapără-amnarul - Spre pieptu-i, fii gata, din flintă să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în mâna liberalilor și apoi la dispoziția M. S. Regelui”, dar și un inamic declarat al președintelui mișcării. La rândul lor, liberalii din jurul lui Dinu Brătianu l-au apreciat pe primul ministru pentru că „și-a împlinit în bună parte misiunea păstorească și politică” atunci când a fost cazul. Totuși, au considerat că a fost „o greșeală tactică” faptul că nu s-a retras din funcțiile politice în momentul când a fost declanșată prigoana contra legionarilor. Cercurile de stânga și cele evreiești sperau
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
recunoască fapta și procedează la pedepsirea lor, cu arma victimei și cu ajutorul câinelui său. E o ingenioasă istorie detectivistă în mediul rural autohton, unde protagonista desfășoară o anchetă originală, interogând la fiecare pas în primul rând natura, martoră a itinerariilor păstorești din vremuri imemorabile. Construit pe schema baladei Miorița, dezvoltând o variantă mai puțin cunoscută a „măicuței bătrâne”, romanul întoarce sensul resemnat al textului popular în altul, activ și justițiar. Mari umbre mitice însoțesc astfel o narațiune realistă, care învie o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
vizite la expoziții, muzee, excursii etc). In aceste acțiuni se solicită elevilor o atenție deosebită, atât pentru valoarea istorică a obiectelor expuse, cât și pentru valoarea lor artistică. O altă serie de obiecte deosebit de interesante ca valoare artistică reprezintă obiectele păstorești (fluiere, bâte etc.) care au încrustate pe toată suprafața sau numai pe o parte a acestora, elemente geometrice, animale stilizate, flori. De un deosebit interes se bucură ulcioarele din lut, de diferite forme și mărimi, având pictate sau gravate pe
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
asupra căreia și-a pus pecetea, într-o măsură mai mică sau mai mare, tipul literar al baladei, în varianta Alecsandri. D. rămâne nestrămutat pe poziția sa, argumentată repetat: „Miorița este o creație străveche vrâncenească, generată de realități ale vieții păstorești arhaice, care au dat naștere unui arhetip Mioara”. Peste acest arhetip s-au altoit, în numeroase texte, teme din varianta Alecsandri: „însurătoarea alegorică” și „cadrul păstoresc”. Culegeri: Ținutul Vrancei, București, 1930; Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focșani, 1933-1948; Reflexiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
sa, argumentată repetat: „Miorița este o creație străveche vrâncenească, generată de realități ale vieții păstorești arhaice, care au dat naștere unui arhetip Mioara”. Peste acest arhetip s-au altoit, în numeroase texte, teme din varianta Alecsandri: „însurătoarea alegorică” și „cadrul păstoresc”. Culegeri: Ținutul Vrancei, București, 1930; Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focșani, 1933-1948; Reflexiuni despre cântecul și versul popular, Focșani, 1946; Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, I-IV, București, 1969-1989; Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
, baladă populară. S-au făcut diverse supoziții în legătură cu timpul în care Miorița a fost creată. În general, se admite că motivul mioritic își are originea în relațiile păstorești de transhumanță, fenomen caracteristic începuturilor orânduirii feudale. Unii cercetători consideră că nucleul a fost conceput în secolul al XVI-lea, alții indică o dată mai recentă, cu aproximație începutul secolului al XVIII-lea. Un indiciu asupra primei versiuni este dat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
o dată mai recentă, cu aproximație începutul secolului al XVIII-lea. Un indiciu asupra primei versiuni este dat de episodul judecării ciobanului, episod ce ar fi putut fi inspirat de anumite obiceiuri juridice străvechi, semnalate în Transilvania. Conform unui asemenea cod păstoresc, ciobanul acuzat că și-a neglijat îndatoririle era condamnat. Se pare că aici, în acest jus valachicum, trebuie căutată baza istorico-etnografică a faptului epic din baladă. Prezența elementului justițiar a dus la ipoteza că prima versiune s-a născut în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
ortoman / Și-are oi mai multe, / Mândre și cornute”. În varianta Alecsandri cauza omorului o constituie invidia celor doi păstori, provocată de averea celui de-al treilea. Variantele presupuse a fi arhaice cuprind ideea judecării ciobanului pentru abateri de la îndatoririle păstorești. O categorie aparte o alcătuiesc variantele de dată mai recentă, în care cauzele crimei sunt rivalitatea în dragoste sau jaful. Firul baladei continuă cu motivul „mioarei năzdrăvane”. Acest motiv trebuie pus în legătură cu o credință străveche, răspândită și la alte popoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
introd. Ion Filipciuc, Câmpulung Moldovenesc, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 477-479; A.I. Odobescu, Scrieri literare și istorice, I, București, 1887, 208-219; N. Iorga, Balada populară românească, Vălenii de Munte, 1910, 35; Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului. Viața păstorească în poezia noastră populară, îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1966, 359-416; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1969, I, 5-309, II, 224-320; H. Sanielevici, „Miorița” sau Patimile unui Zamolxis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
sunt diverse și contradictorii, pentru că au avut în vedere fie numai forma de manifestare artistică, fie numai melodia, fie numai conținutul, consemnat de puțină vreme. Unii cercetători (Ovid Densusianu, N. Iorga, Tache Papahagi, Ion Diaconu, Ovidiu Papadima) optează pentru originea păstorească autohtonă a d., fără a încerca datarea apariției sale. Având în vedere prezența sa în spații îndepărtate, fără posibilități de interinfluență, muzicologii propun o poligeneză independentă. Gh. Vrabie, referindu-se numai la materialul poetic al d., fixează apariția sa în Evul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
primii la noi, împărțindu-le în b. în: solare și superstițioase, istorice, haiducești, domestice. Clasificări mai recente disting b. legendare, vitejești (voinicești, haiducești), de conflict familial și social și istorice sau b. fantastice, vitejești (ciclul cotropitorilor turci, tătari, haiducii, hoțomanii), păstorești, despre Curtea feudală, familiale și jurnale orale. După alte criterii, textele au fost grupate în b. legendare, păstorești, cântece istorice sau de Curte, antiotomane, antifeudale, familiale. În sfârșit, pornind de la cadrele structurale de gândire și mentalitate, au fost împărțite în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
b. legendare, vitejești (voinicești, haiducești), de conflict familial și social și istorice sau b. fantastice, vitejești (ciclul cotropitorilor turci, tătari, haiducii, hoțomanii), păstorești, despre Curtea feudală, familiale și jurnale orale. După alte criterii, textele au fost grupate în b. legendare, păstorești, cântece istorice sau de Curte, antiotomane, antifeudale, familiale. În sfârșit, pornind de la cadrele structurale de gândire și mentalitate, au fost împărțite în b. aparținând gândirii și mentalității mitice (sau magice), gândirii și mentalității eroice, gândirii concrete și comportamentului realist. Surse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
de cusut, acului de cap, acului cu gămălie, acului de siguranță. Vânătorului muntean îi place mai mult gotcan, bircan, ieruncă, decât cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, găină de alună. Cunoscătorii limbii noaște știu că nu se pot amesteca noțiunile păstorești, noaten (miel înțărcat), cârlan (miel de un an), cu mânzoc, strâjinc, tretin, denumiri ale prăsilei cavaline (noaten și cârlan se spun în Muntenia căluților). Se cunosc deasemeni echivalentele moldo-ardelenești pentru pepene verde și pepenele galben ("lubeniță" "harbuz" și "pepene" "zămos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
erau în apărarea și întărirea catolicismului." Țăranii români din munții și văile brănene trăiau acolo din moși-strămoși; încă din secolul al XIII-lea există evocări despre existența lor, în sate modeste, risipite pe la poalele dealurilor sau munților, ducând o viață păstorească, făcând o agricultură rudimentară, de subzistență, pe suprafețe mici, care asigura strictul necesar al familiei. Pescuitul, vânatul era liber, poienile pădurilor asigurau pășuni bogate, suficiente pentru creșterea vitelor. Pășunile mari, pentru văratul turmelor de oi, al cirezilor de cornute erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]