357 matches
-
cel Bătrân "De re rustica" ("Asupra vieții la țară"), Varro "Rerum rusticarum sive De agricultura" ("Lucruri de la țară sau Despre agricultură"), Lucrețiu "De rerum natura" ("Despre natura lucrurilor"). Cele patru cărți ale operei tratează următoarele teme: I. Cultivarea pământului și păstoritul; II. Cultivarea plantelor, în special a viței de vie și a măslinilor; III. Creșterea animalelor; IV. Descrierea apiculturii, cu o metaforă cuprinzând o viziune stoică asupra vieții în societate. "Eneida" ("Aeneis"), alcătuită din hexametri în 12 cărți, este considerată epopeea
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
HANDMADE," nume provenit din limba engleză, în traducere exacta însemnând "făcut de mână". Meșteșug Meșteșugul înseamnă deopotrivă meserie, profesiune, dar și pricepere, îndemânare, abilitate, talent. Principalele îndeletniciri care au constituit din timpuri străvechi resursele de trai ale omului - vânătoarea, pescuitul, păstoritul și agricultura - au generat și modelat o serie întreagă de ramuri tehnice din care au luat naștere în decursul vremii felurite meserii. Meșteșugurile, indiferent de natura lor, îmbină spiritul practic cu nevoia de frumos si simțul estetic manifestat de om
Tehnici de lucru manual () [Corola-website/Science/333066_a_334395]
-
l-a făcut pe om puternic. Agricultura a făcut omul să se sedentarizeze. Cain probabil, era unul din verigaHomo Sapiens Sapiens. Homo Sapiens a fost primul care cultiva, construia case, orașe, având propria cultură. În schimb, Abel, se ocupa cu păstoritul sau vânătoarea. În Coranul islamic, Dumnezeu nu primește jertfa lui Cain, primind-o însă pe cea a lui Abel, ba chiar mai mult, a fost primită cu tot triumful (fulgerul i-a ars mielul sacrificat, semn că Dumnezeu era mulțumit
Cain () [Corola-website/Science/301512_a_302841]
-
protoromâni și albanezi; la faptul că de-a lungul secolelor în diverse regiuni balcanice au existat populații românești și aromâne, care încă în secolele secolul XVIII-secolul XIX erau relativ numeroase, caracterul nomad al românilor, decurgând din ocupația lor de căpetenie - păstoritul, dispariția vechii toponimii dacice, „ex silentio”: afirmația despre inexistența izvoarelor istorice care să ateste prezența românilor la nord de fluviu înainte de secolul al XIII-lea, deci înaintea venirii maghiarilor în Transilvania, absența elementelor germanice din limba română. Roesler a ales
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
acestor căpetenii era subiectul poemelor. Incidental, povesteau și câte ceva din existența pașnică și cotidiană. Extraordinara bogăție de imagini și împrejurări pe care le punea în joc poemul homeric îngăduie o reconstituire a structurilor de baza ale societății-ocupațiile precum agricultura și păstoritul, formele de avuție și schimb, meșteșugarii, formele de agregare și diferențierele sociale. Poetul Hesiod din Askra, Beotia, a scris cele doua mari poeme, "Teogonia" și M"unci și Zile". Spre deosebire de Homer, opera acestuia ne informează direct despre viața acestuia, amintind
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
Volostok"... ; unii istorici ruși, polonezi sau ucraineni îi consideră probabil slavi ținând cont de denumiri ale localităților bolohovene precum "Bojskai, Derevici, Diadikov, Ghidicev, Gorodeț, Gorodok, Gubin, Kobud, Kudin, Semoti" sau "Vozviagl" și este deasemenea posibil ca grupul să fie slavo-român, păstoritul seminomad fiind în acele vremuri tulburate ocupația de bază a populațiilor din zonă, care se ascundeau în codri și mlaștini în caz de năvăliri, dar puteau ocazional participa la conflictele puterilor vremii, ca mercenari. Lisseanu a scris despre orasul Bolechov
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
sau „Maassai” sunt un popor care se ocupă cu păstoritul în Africa. Ei trăiesc la poalele masivului Kilimanjaro în sudul Keniei și nordul Tanzaniei. Ei se numără printre cele mai cunoscute popoare din Africa de Est. Cu toate ca mâșâii pe de o parte și-au păstrat tradițiile și obiceiurile culturale, au
Masai () [Corola-website/Science/314194_a_315523]
-
că pedeapsa, pentru a râde de ei, pranicul și cociorva. În 23 aprilie, de Sfanțul Gheorghe, borșenii sărbătoresc Ziua Orașului cu slujba bisericească, urmată de cântec și dans și voie bună. Tot acum se sfințește și cașul, semn al păstrării păstoritului în zonă. În seara zilei de 24 iunie a fiecărui an, feciorii și copiii, dar și fetele învârt deasupra capului făcliile. Făclia este făcută cu câteva zile înainte dintr-un par uscat, care se crapă în 4 sau în 8
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
printre copii și tineri, oșteni și voievozi. În timpul lui Vlaicu Vodă, anul 1364, oina se juca în Țara Românească, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A „oina” oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță. Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul de la 8 iunie 1922 de la
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
de urechi pentru infidelitatea să, ci îl trimite pe episcopul reformat Gyula Nagy să îndrepte oaia rătăcita. Dar, oaia rătăcita devine catîr îndărătnic și nu se supune dispozițiilor episcopiei reformate să preia o parohia rurală. Ba mai mult, renunță la păstorit, se însoară și se mută la Kolozsvar, unde devine luptător pentru drepturile ungurilor!! Fariseu în toată regula, fiindcă a refuzat să-și facă datoria față de co-etnicii săi din rural, dar de pe asfalturile Clujului se erijează în apărătorul lor . Continuînd lectură
Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
autohtonă indoeuropenizată a tracilor, a cărei ocupație era predominant păstoreasca. Faptul că în Aruncuta au fost identificate lame de silex, unele ustensile folosite la confecționarea vaselor sau la vânarea animalelor, pledează pentru practicarea de către membrii comunității a unor îndeletniciri complementare păstoritului, ca cele de olar, vânător, prelucrarea pietrii prin cioplire sau șlefuire. Aceasta preocupare a eneoliticilor, de a confecționa topoare din piatră, șlefuite și perforate, este relevata și de faptul că pe teritoriul satului Aruncuta, pe dealul ce desparte această localitate
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Hamangia, Boian, Vădastra, Gumelnița, Cucuteni) ne-au lăsat moștenire o ceramică destul de evoluată și variată, locuințe executate din bârne, argilă bătătorită, crengi împletite. În perioada 2.700 - 2.000 are loc o tranziție de la eneolitic, la Epoca Bronzului. Se dezvoltă păstoritul, uneltele de aramă (culturile Cernavodă, Coțofeni). Epoca Bronzului se derulează pe teritoriul țării în perioada 2.000 - 1.200 î.Hr. și se caracterizează în primul rând prin dezvoltarea metalurgiei bronzului. Pe teritoriul țării, Epoca Fierului debutează prin 1.200 î.Hr.
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
de Nord, Šomrda, Liskovac, Veliki Greben și Miroč, în comunele Golubac, Majdanpek și Kladovo Estul Șerbiei este una dintre cele mai rarefiat populate zone ale Peninsulei Balcanice. O mare parte din populația prezenta aici în secolul al XIX-lea practică păstoritul seminomad. Politică nașterii unui singur copil pe familie, autoimpusa în Șerbia anilor 1880 pentru a evita fărâmițarea proprietăților funciare a produs o permanentă rămânere în urmă în termeni de populație. Populația este formată majoritar din sârbi cu o mică minoritate
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
de pildă, aflăm că pe timpul lui Vlaicu Vodă, adică prin anul 1364, oina se juca pe plaiurile Țării Românești, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A „oina” oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță. Primul meci de fotbal din România s-a jucat la București, în zona șoselei Kiseleff în
Sportul în România () [Corola-website/Science/306409_a_307738]
-
de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit cuvinte ca: moș, copil, prunc, brânză, zăr, viscol, mal, mazăre, zestre, etc. De la unele ramuri ale tracilor, localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit „păstoritul”(creșterea oilor) și „pendularea”( adică vara locuiau în câmpie, unde creșteau vite, oi etc. și iarna acasă pe dealuri ). Acest obicei s-a menținut în Cioara și în satele învecinate, până în prima parte a secolului al XIX-lea după Hristos
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
inclusiv pe meleagurile localităților: Cioara,Seaca, Vânători, etc. locuiau oameni nesupuși romanilor, (altfel pentru ce erau construite valurile de apărare: limesul Alutanus ? Transalutanus ? ) Pe de altă parte, atât populația supusă cât și cea nesupusă, își continuau modul lor de viață: păstoritul, agricultura, pescuitul, etc. și totdeodată nutreau ideea de libertate. Timp de peste 200 de ani dorința de libertate a dacilor supuși s-a asociat cu dorința popoarelor migratoare și a dacilor liberi de recucerire a bogatei provincii Dacia supusă romanilor. Astfel
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
printre capitolele lexicului în care exista o importantă dezvoltare a formelor de civilizație daco-getă, suficientă pentru a oferi o rezistență remarcabilă la influența altor limbi, inclusiv a limbii latine. Vom adăuga aceasta la toate acele activități în care dacii excelau: păstorit, activități agricole specifice zonei geografice, apicultura, vânătoarea, pescuitul, meșteșugurile artizanale, dintre care mai ales țesutul, olăritul, prelucrarea pieilor și a lemnului. Alte exemple de asemănări: 1) Riborasta ( Dacă) și Rabarbă (Română, DEX) Riborasta (din limba dacilor) se traduce de regulă
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
se creadă că este folosit doar în discuțiile despre originea unei limbi. Când este aplicat la originea națională a ungurilor, se referă la regiunea unde strămoșii poporului maghiar au format o unitate etnică, au vorbit maghiara veche și au practicat păstoritul nomad. Cercetătorii sund de acord că "urheimatul" în sens etnogenetic a fost situat undeva în zona de stepă de la sud de Urali. Pe de altă pare, o serie de cercetători consideră că acest concept al "urheimatului" este depășit din punct
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
au semnificația unor culmi pleșuvite de arboret. Depresiunea Vlădeni, caracterizată prin cîmpuri largi, terase și piemonturi datorate Homorodului și numeroșilor lui afluenți se deschide ca un golf spre Țara Bîrsei. Climatul de adapost, relieful domol, prielnic agriculturii (cereale, cartofi) și păstoritului, au contribuit la permanentizarea și dezvoltarea localităților Vlădeni, Dumbrăvița, Crizbav. Defileul de la Racoș a fost creat de Olt prin străpungerea unui complex de roci de origini și duritdți diferite. Incadrată de culmi ale caror înălțimi se mențin aproape la același
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
după războaiele mondiale, cel particular dispărând - apărând cel cooperatist și de stat. Loviștea fiind populată din timpuri străvechi, locuitorii ei au acumulat de-a lungul secolelor credințe, datini, obiceiuri care au format un adevărat tezaur folcloric. Ocupația de bază fiind păstoritul o dată cu ea au fost transmise de la păstorii vârstnici la cei mai tinerii și tradițiile folclorice, acești învățau să cânte din fluier și cu vocea, învățau jocuri, doine, balade populare haiducești. Obiceiurile populare cele mai cunoscut sunt cele legate de sărbătorile
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
tânărului păcurar cu turma oilor agitate: “Când cu apa o-nturnat / Oile tăte-o zderat” sau cu oaia năzdrăvană: “Oaia lui cea oacheșă”, “Zbiară oaia cea pistruie”. Această temă, peregrinând prin Transilvania, a dezvoltat, în sudul țării, episodul mioarei năzdrăvane. Vasile Latiș ("Păstoritul în Munții Maramureșului", 1993) consemnează: “Oaia-i sfântă. Oile la începutul vremurilor vorbeau ca oamenii și pășteau în grădina Domnului, neînțărcate. Dar ele au mâncat florile și Domnul s-a supărat, pedepsindu-le: Lasă, că voi da eu pe mâna
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
a refugiat în munți. Din această cauză caracterul ei de bloc compact s-a pierdut, și românii au început să se divizeze în ramurile de mai târziu. În același timp, viața la munte i-a făcut să se întoarcă la păstoritul practicat de strămoșii traco-iliri. Despre originea meglenoromânilor s-au emis mai multe ipoteze. Weigand a văzut în ei urmașii fondatorilor Țaratului Vlaho-Bulgar așezați în Meglen. Istoricul ceh Konstantin Josef Jireček, care s-a ocupat de istoria slavilor, considera că sunt
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
între ei. Au avut loc și conflicte, uneori sângeroase între satele megleromomâne, în primul rând din cauze economice, dar care au căpătat și o tentă religioasă. Așezându-se și în partea de câmpie a Meglenului, meglenoromânii au renunțat parțial la păstorit, trecând la agricultură, în timp ce aromânii au rămas mai ales păstori. Meglenoromânii cultivau cereale, viță de vie, fructe, legume, ocupându-se și cu apicultura și cu creșterea viermilor de mătase. Practicau și diverse meserii, satele lor fiind mai mult sau mai
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
este numele dat unor rase de câini mari și puternici, folosiți de obicei pentru paza turmelor și a stânilor. În prezent există patru rase omologate de câini ciobănești românești: Câini de serviciu, folosiți din timpuri străvechi în păstorit, fiind foarte curajoși în apărarea turmelor de atacurile animalelor sălbatice (urs, lup, râs), câinii românești ciobănești sunt tot mai apreciați în zilele noastre pe post de câine de companie, fiind afectuoși cu copiii și echilibrați. Sunt buni la paza gospodăriei
Ciobănesc românesc () [Corola-website/Science/313505_a_314834]
-
exclude posibilitatea exploatării agricole. Numai în oazele puțin numeroase, care au acces la apă, se cultivă cereale, legume și fructe, mai ales curmale. Fauna este alcătuită din: vulpi de deșert, hiene, gazele, dromaderi, reptile. shi multe altele Îndeletnicirea dominantă este păstoritul, cu care se ocupă stăpânii adevărați ai deșerului, tuaregii. Agricultura: creșterea ovinelor, a caprinelor și a cămilelor; culturi în oaze. Regiunea este populată de nomazi. Orașele In-Amguel, Tazrouk, Tahifet și Ideles numără numai 10.000 de locuitori. Oamenii care trăiesc
Ahaggar () [Corola-website/Science/304590_a_305919]