793 matches
-
forestieri, aproape toți oșeni după aspect, purtând adică pălării mici și sumane mițoase, pe care ei le numeau gube, care vor fi fost cândva albe, acum însă mai degrabă păreau a fi cenușii. Unii păstraseră însă pe dânșii pufoaicele albastre, pătate și chiar rupte pe alocuri, în care munciseră cu puțin înainte. Fiind sâmbătă, coborau la oficiul poștal din Umileni ca să trimită bani boreselor rămase acasă la Maramu, cum ziceau în limbajul lor eliptic, să păzească de casă și coconi. Erau
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
toată Europa și se știa prea bine cât de bine erau remunerați. Nici măcar Giotto nu primise niciodată o răsplată atât de mare pentru opera sa. Poate că Giannetto Însuși, cu aerul său În aparență inofensiv, Își ascundea În bandaje mâinile pătate de sânge. Ar fi trebuit să Îi aresteze pe toți, Își zise. Acum știa unde le era vizuina. Avea să se Întoarcă. — Unde se ajunge pe acolo? Întrebă arătând cu degetul spre Întunericul din față. — Galeria dă spre Arno, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de whisky. Și acum probabil că dormea la căldurică, cu pisica lui, Fat Shirley, în poală. M-am cățărat pe scară și ajunsă în vârf am rămas nemișcată, verificând să nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un felinar stradal, straniu și inutil, estompată în colțurile ferestrelor de la mansarde. Nimeni nu muncea la ora aia; ferestrele erau negre precum acoperișul, mânjite de un strat gros de praf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
el nu-l interesa acest aspect, atâta timp cât omul își vedea de treabă și ducea la îndeplinire sarcinile pe care i le dădea. Cu ajutorul lui și al cunoștințelor sale, reușise în mai puțin de jumătate de an să își spele obrazul pătat. Îi pedepsise fără milă pe cei ce își bătuseră joc de el. Nu-i plăcea să ucidă, dar ordonase fără să clipească moartea acestora, mai ales că nu era nevoie să-și murdărească el mâinile cu sânge. Boris se ocupase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-o decideți dumneavoastră împreună cu ficatul dumneavoastră, i-am răspuns. — De fapt sunt „abstinent total”, mi-a spus în timp ce-și turna în pahar o doză destul de mare de whisky Canadian Club. Când zâmbea își arăta dinții sparți și pătați. Era un bărbat foarte slab, de statură mijlocie, cu părul cărunt tuns scurt și o mustață tot căruntă foarte țepoasă. Nu se bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
englezilor sporiră harababura. Aerul era plin de praful ridicat de ciubotele grele ale oamenilor și cenușiu din pricina fumului. Era o căldură înfiorătoare. În spatele tejghelei era așezată o femeie care-și alăpta copilul. Chelnerul, un puști cu o față lătăreață și pătată, alerga de colo până colo cu o tavă încărcată cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți dai seama că e deja beat turtă. Căuta ceartă. Mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pijama, care e pusă din nou, pe un ton mai dur și cu o nuanță de suspiciune. Când inspectorul întreabă pentru a suta oară, unde vă este pijamaua, domnule Witkowski, ar trebui să fie aici, Rainer răspunde în sfârșit: e pătată de sânge și se află în portbagaj, sub roata de rezervă. Acum știți totul și, prin urmare, sunt la dispoziția dumneavoastră. Mare concern electrotehnic austriac cu numeroase fabrici și întreprinderi. Franz Olah, deputat al Partidului Socialist‑Democrat al Austriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept (dăruit autorului de un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Adă botul Să ți-l pup. La ureche-apoi să-l pui, Să zici iute ce-ai să-mi spui. Vrei să batem lunci, păduri? Ori ești poate în călduri Și-ai venit să-ți caut fată Tot ca tine de pătată: Nunul vinovat să-ți fiu, Să-mi vând sufletul de viu! Nu mă bag să caut fată, Că e treabă mult spurcată Și cădem în postul mare Și-am căințele amare. Dar nu-ți arde de păduri Și mai va
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stau sub bolta nopții sfântă. De peste stradă, la un magazin de vechituri tot hârâie-o flașnetă și noaptea mea devine violetă ca un peisaj lunatec de marin, Iar din adâncul meu răsar fantomele din primăveri uitate cu haine zdrențuite și pătate și trec pe sub salcâmi cu pasul rar. Leonid IACOB Referință Bibliografică: pe strada cu salcâmi / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 947, Anul III, 04 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PE STRADA CU SALCÂMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364273_a_365602]
-
fluturi și Trădarea îngerilor este un tot unitar al frisonării eului în contact cu marile întrebări ale existenței omului care trece prin multitudinea de sentimente:iubirea, dragostea, relația cu Dumnezeu, credința, etc: În fața Eului meu/Îngenunchiat,/Trupul străin/ Și sufletul pătat,/Mărturisesc că/Umbra mea,/ Și îngerul meu...Și eu,/L-am înșelat/Și l-am vândut,/Pe Dumnezeu.( Alergând după fluturi). Este un volum compozit în care descoperim o percepție acută a interirității și o proiectare metodică a trăirilor în
GAVRIL MOISA-ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361351_a_362680]
-
emfatici unul față de celălalt și asta o știam; este o impresie că avem prieteni, de fapt fiecare se zbate ca oricare necuvântătoare pentru a exista și a-și atinge țelul. Este singurul lucru conștient al existenței noastre. Un suflet înrobit, pătat, supus excentrismului nostru. Ne place să ne credem superiori și să ne evaluăm prin nimicnicia noastră excrementele gândirii în fața altor progenituri umane, ridicându-ne deasupra limitei bunului simț. În fapt, suntem niște ceva-uri nesemnificative în fața Universului. Spunând cantitate, mă
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
de curcubeie și alintat de-o boare n-a pregetat să deie sărut gingaș pe-o floare dar tulburând înaltul un șturlubatic vânt i-a risipit cobaltul strivindu-l de pământ se trece vântul famen și-n urma lui tresare pătată fin de galben o prea gingașă floare *** Referință Bibliografică: s-a prăvălit o umbră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1889, Anul VI, 03 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363631_a_364960]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin Țene Lumina pietrelor de moară Corpul meu s-a înfipt în siringă intoxicând cu sânge plasticul imaculat, apoi cerul a început să lingă cu-o vată de nor punctul cu sânge pătat. Ziua cu mânecile dimineții suflecate plângea cu toate clipele-ntre dinți, era veselie între merele livezilor încărcate lângă drumul unde dormeau părinții din părinți. Incepuse să ningă peste tăcerea cu maci, mă desvelisem de piele și cald îmi era, însă
LUMINA PIETRELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364732_a_366061]
-
CRUCEA-NSÂNGERATĂ Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Sub crucea-nsângerată An de an, Plângem o zi sub crucea-nsângerată Și iar Te răstignim ca altădat, Prin viața noastră ne-nțeleaptă, Pătată, plină de păcat. Tu plângi din ceruri pentru fiecare, Ne ierți, că suntem pământești, Mâinile ne-ntinzi spre iertare, Nu ne pierzi, căci ne iubești. Curcubee-aduci după furtună, Lacrima ne-o ștergi de pe obraz, Ne cureți sufletul de zgură, Mereu
SUB CRUCEA-NSÂNGERATĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350330_a_351659]
-
în casa milelor motivând că n-avea posibilitatea și timpul să controleze sursele atâtor încasări sau, coleg cu criminalii care-și fac studiile în anii detențiunii, în contul statului și a democrației noastre nelimitată cu care ne mândrim. Demnitatea lui pătată, nesăbuința făptuită, omul din el, nu și le putea ierta... La toate astea gândeam când am împăturit broșura acoperindu-i chipul și sfârșitul neașteptat. Veșmintele de sfânt erau mici pentru el! I se atribuiau „păcătoșenii” omenești, inerente, dar lumea noastră
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
-4- Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1580 din 29 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Orașul nu-i bau-bau Dimineața au apucat un răsărit de soare de vis. Tot orizontul în flăcări roz spre răsărit contrasta cu cel negrul pătat de ultimele stele strălucind spre apus. Între ele norișori flocoși colorați de la cenușiu închis la portocaliu strălucitor își schimbau culorile vii. La apariția astrului cerul a devenit albastru limitat de lacul încă negru care limita orizontul vizibil. Treptat s-a
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat... A murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de toată lumea. Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat ... Din păcate Împăratul August, un mare adept al vechilor virtuți republicane, descopere tocmai în familia lui desfâul la fiica lui, Iulia. După câteva căsătorii
OVIDIU ŞI FEMEILE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344484_a_345813]
-
nu strică niciodată o măsură de prevedere în plus. A încercat să-și echipeze subordonatul cu ținută nouă dar acesta l-a refuzat ; dacă tot nu-i plac hainele militare, prea puțin contează dacă sunt noi sau vechi, curate sau pătate. Înainte de a pleca în concediu Ghergheli avea neapărată nevoie de o ținută „ ștoc ”. Nu putea decât să apeleze la Bert. Acesta l-ar fi refuzat, indiferent de consecințe, dacă până atunci Pâncu nu ar fi reușit să pondereze pornirile sălbăticitului
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
Nu mai zic, atunci când vorbeam sau râdeam aveam dinții și limba de culoare negră-vineție. Trebuia să mă frec pe mâini cu piatra ponce sau cu sare de lămâie când nu aveam lămâie. Rochia cu care eram îmbrăcată era și ea pătată, petele nu mai ieșeau la spălat. Aveam și un talent de a-mi agăța fusta sau rochia în pomi, încât mama nu mai știa ce să-mi facă: degeaba mă certa! Norocul meu că mama avea o soră în București
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
mintea mea - prin diferitele și simulantele ei forme de atragere și participare civică într-n cadru regizat și propagandistic - încă plăpânde și neformate la vârsta de șapte anișori, cât aveam când am fost dat la școală. Aveam în sânge retorica pătată, găunoasă și țâfnoasă a convertirii la utopia materialistă, din care se adăpa nesățioasă și replica, chiar dacă aberantă și plictisitoare, fără vreo logică de invidiat. Îndepărtarea de esența firii, pe care numai o credință adevărată o putea spori, era aproape încheiată
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
Au văzut că vaca are, Dar se ține pe picioare C-o ambiție foarte mare! Unii spun că astă divă Ar avea și recidivă Dar de fiecare dată A scăpat basma curată. Numai că de astă dată, A ieșit puțin pătată Și copoiul cel ciufut Dosar penal i-a și făcut. Dar acum se-ntreabă vaca: Cât de gravă îi este fapta? Chiar de-a mers cu mustu’-n freză, Ea doar n-a avut viteză!... Gabriel Todică 11.12.2014
VACA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352335_a_353664]
-
scuipă-n mine rău... Nu-ți cer decât, tăcerea s-o lași să mă-mpresoare Când ochii-s de furtună și ploaie -nvolburați; Tu-nfigi cuțitu-n rană și-n sângele ce doare Mai scrii un bob de ură cu germenii pătați Ai unui soi de moarte turnată-n picătură; Și cum mai geme umbra întâiului sărut! A mai rămas o vină și-un strop de vară-n gură Tu-mi fulguiești o iarnă, sfârșind cu-n început... În mine ninge albul
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351655_a_352984]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > P.S.: NU MAI SUNT ADAM! Autor: Gabriel Dragnea Publicat în: Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului De ce mi-e dor de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? De ce simt gustul mărului pătat De gânduri plimbate-n întuneric, Mușcat sub privirile îngerilor Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău Ce doar visul mi-l
NU MAI SUNT ADAM! de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351709_a_353038]