1,724 matches
-
lăsîndu-l pe Cristoiu în plata domnului. În a doua sau a treia seară, am mai dat de curiozitate o raită și l-am văzut în studioul OTV, în chip de invitat, pe un român stabilit în SUA, profesorul Șeitan, susținător pătimaș al teoriei conspirației iudeo-masonice, răspunzătoare desigur și pentru atacul terorist fără precedent. Conform acelui personaj lăsat să se desfășoare în voie, finanțele, guvernele, mass-media mondiale, serviciile secrete, absolut totul e în mîna evreilor - cauză a tuturor nenorocirilor. Enormitățile, minciunile tendențioase
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
selecție a autorului din cele zece volume originale apărute pînă azi. Și din păcate asta se întîmplă de obicei, pentru că departe fiind de zgomotoasa terasă a Muzeului Literaturii (ironică localizare!), unde mai vechii și mai noii poeți bucureșteni se înfruntă pătimaș, venind dintr-un Ardeal unde valorile par stabilite o dată pentru totdeauna și aducînd cu sine o poezie care numai la scandal nu îndeamnă, volumul cu coperți lucioase, de un verde cam nepoetic, riscă cu adevărat să rămînă salutat politicos din
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
face parte din familia spiritelor totalitare românești, victime și călăi ale propriei lor ideologii" rămîne, totuși, nerelevat și neexplicat de ce cartea lui Rădulescu-Motru din 1936 a fost, în epocă, ținta unor atacuri concentrate ale extremei drepte românești. Au atacat-o, pătimaș, Nichifor Crainic și N. Roșu și chiar un ideolog al legionarismului, Pavel Costin Deleanu. Și polemicile dîrze au fost pornite de acești adepți ai extremei drepte românești încă înainte de apariția cărții, numai la publicarea unor capitole în Revista Fundațiilor Regale
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
chiar dacă lirismul lui Gherea, Iorga sau Ibrăileanu are prea puțin din acela spontan și copilăresc al pașoptiștilor. Lirici, promotorii naționalismului sămănătorist ori poporanist sînt totuși în măsura în care laborioasele și prea elocventele lor mărturii sînt mai degrabă emoționale decît lucide, mai degrabă pătimașe decît analitice. Trebuie să așteptăm sfîrșitul războiului dintîi mondial pentru a vedea, din sînul aceleiași generații, ivindu-se primele spirite critice. E. Lovinescu, bunăoară, din mantaua căruia a ieșit școala critică modernă, atît în literatură, cît și în sociologie. Lovinescu
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
porcin al masticației, siguranța lui de personaj politic cinic, nasul, rîtul, sentimentalismul duios de feroce și care... (șters). Va fi eroul, secundar, al romanului... Mă omoară, pe mine, pentru care totuși o slăbiciune inexplicabilă, cu teoriile lui marxiste, de autodidact pătimaș, cu macroeconomia... macro-cutare, macro-cutare... și cu siguranța lui că deține toate adevărurile. O slăbiciune pentru poete și mai ales pentru actrițe, fiind văduv. Totul se schimbă din timp în timp, oftează din cînd în cînd, vorbind, și mă mai omoară
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
se cunoască și să-și exploateze trupul, cu care a făcut practic un curs intensiv în studiul pantomimei, dansului, stepului, gestualității și expresivității, a ludicului. Proaspăt ieșiți din școală, fără oferte copleșitoare, obișnuiți cu nevoia de profesor-ocrotitor, tinerii au îmbrățișat pătimaș genul promovat de Puric, ca și însuși modelul pe care îl recunosc în el. Devoțiunea înseamnă și o muncă imensă, programată și susținută, istoveală și sacrificii, despre care nu aveau habar pînă acum. Costumele a atras atenția că Pantonimia și
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
Puțini au înțeles însă că ceea ce îl sperie într-adevăr este prea multă dragoste pe care ai putea să i-o arăți. Omul e echilibrat dar suspicios și refuză orice surplus sentimental. Îi place să muncească și să lenevească. E pătimaș, nebun chiar când simte că are dreptate și se pornește a vorbi, dar fuge și pufnește trist când se izbește de prostie. Multe femei îl găsesc atractiv, iar el face cruce speriat simțind că nu poate ține piept unei asemenea
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
de la premisa că subiectivitatea altora e la fel de idilică. Oricum ar fi, iubesc tangibilul. Ca mai toți poeții, sunt un senzualist. E un compliment că mă vezi 'grijuliu'. Grija' aceasta, dacă există, îmi vine din copilăria petrecută alături de o mamă bolnavă, pătimașă, adesea deloc rezonabilă dar eroică. 'Orice ai simți tu e mai puțin decât a îndurat și mai îndură ea.' Sentimentele proprii sunt parcă anesteziate, cad într-un fel de visare. Tânăr fiind, eram domol dar scriam uneori dur, iar acum
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
nuanțări. Desigur, inconformismul continuă a se menține pe baricade, înspăimîntător într-o manieră ornamentală, dar înverșunarea sa e mai curînd tandră, revolta sa e fin ironică. Avangarda se conștientizează nu doar prin sine, ci și contextual: ,,eu nicolae magnificul însămînțez pătimaș frumusețea stranie am geniul de-a rîde de mine însumi/ de-a jupui minciuna teribilă de fulgi și de blănuri de-a scuipa în nămolul ochiului pe cel încrezut/ de-a viola umbra catedralelor răscoapte de-o glorie putredă infectă
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
Astfel, prin colportări de alcov, căzură guverne. Izbucniră conflicte. Războaie! Ca cel pe care Menelau, regele acheilor, soțul aventuroasei Elena, amanta păcătosului de Paris, zicînd orori când despre unul, când despre altul, îl începu contra Troiei codoașe!... Au fost păreri pătimașe pro și contra... Arhanghelul intratabil al revoluției, de pildă, Saint-Just, era de părere că femeile mai mult încurcă decât poți să pui bază pe ele, și că dacă n-ar fi nevoie de dânsele, - Ființa supremă hărăzindu-le darul procreației
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
să se urce mai târziu. Tiberius, fiind fiul bun al Liviei, făcut cu Octavian... Astfel încât, în momentul în care Livia află că Ovidiu o corupsese și pe Iulia minor, fiica împăratului, încurcând-o cu nobilul Silanus, sfidând legea romană, răzbunarea pătimașei femei nu întârzie. Ea aruncă trăznetul răzbunării, de la înălțimea ei, lovindu-l în plin și pe poetul libertin. Era vorba de un scandal imperial, la care ar fi contribuit și Ovidiu, ca ,,martor" sau complice... Poetul susține că doar a
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
n.n.) sînt critică de idei, care în România nu s-a practicat. În fapt, o incipientă ideologie românească, o incipientă critică de idei nu a apărut decît după '89". Nu sînt oare lucruri intenabile? Cum poți susține, în afara unui impuls pătimaș ce se consumă pe sine, că în cultura noastră n-ar fi existat, înaintea rubricii lui Adrian Marino, intitulată Critică de idei, o...critică de idei, o "ideologie"? Oare ce-au făcut ai noștri critici și eseiști de la Maiorescu, și
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
aș fi preferat să-l uit. Însă nu-l pot uita! Mă văd abia ieșit de pe băncile facultății, năucit în fața unei existențe guvernate de alte legi decît cele ce i le atribuisem cu o ridicolă naivitate, în anii de studiu pătimaș, sub astrele unei morale didactice, nu mai puțin artificiale decît cele confecționate din hîrtie sclipitoare pentru pomul de Crăciun. Tratat cu perfectă indiferență de profesorii mei din universitate, care-mi puseseră "note mari", ca și de redactorii ce mi se
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
din gesturi și cutume, dintr-o liniște neliniștitoare, din acumulări și devieri, din piste false pe care o apuci cu voioșie pentru a da apoi nas în nas cu frustrările și complexele închise cu lacăte în pachete și pachețele. Visceralitatea pătimașă și filosofia decăderii, la fel de pătimașă, fanfaronada și impostura, ceaiul și vodca, muzica devastatoare și salvatoare, bătaia și pupatul pe gură al împăcării, incandescența rusească stinsă cu trîndăveli oblomoviene, o umanitate teribilă, colorează palpitant montarea lui Yuri Kordonski. Ce vezi pe
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
o liniște neliniștitoare, din acumulări și devieri, din piste false pe care o apuci cu voioșie pentru a da apoi nas în nas cu frustrările și complexele închise cu lacăte în pachete și pachețele. Visceralitatea pătimașă și filosofia decăderii, la fel de pătimașă, fanfaronada și impostura, ceaiul și vodca, muzica devastatoare și salvatoare, bătaia și pupatul pe gură al împăcării, incandescența rusească stinsă cu trîndăveli oblomoviene, o umanitate teribilă, colorează palpitant montarea lui Yuri Kordonski. Ce vezi pe scenă, stă scris în piesă
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
nici să ne convingă a da uitării nume precum Newton sau Einstein. Nu e vorba de o competiție între artiști și oameni de știință, din care autorul i-ar scoate învingători pe primii. Dar cartea lui e o pledoarie - inevitabil pătimașă - concepută cu intenția de a schimba radical un Zeitgeist, dacă nu un raport de forțe. Steiner e dezamăgit de vîrsta la care a ajuns omenirea, nu doar pentru că invențiile tehnice și științifice ne iau ochii, lăsîndu-ne astfel deseori insensibili la
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
în această casă nu intra decît cel mult factorul sau cel cu plata luminii. În mod ciudat, în Galeria cu viță sălbatică cred că am amintit de un proletar, Axente, cel cu porumbeii din strada Gabroveni, strungarul pensionat și autodidact pătimaș. El care, adus de Brummer, eroul Galeriei, cu consimțămîntul Verei, democrată convinsă discutînd aprigă cu "reacționarii" care îi vizitau, le ținea celor de față lecții aprinse despre comunism și cum va schimba acesta viețile tuturor. Vera îi lua apărarea lui
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
să scrie despre universul rural românesc cartografiat într-un sud de sate și mici așezări urbane de Bărăgan, lunci, ape și păduri, epicentrul povestirilor fiind sufletul scindat al locuitorilor, cu bucuriile și "suferințele înăbușite", cu resemnarea, violența și iubirile lor pătimașe. Din cele " Doar câteva cuvinte..." ale lui C. Vremuleț aflăm că ar fi vorba de satul ialomițean, ceea ce nu exclude posibilitatea ca aceste peisaje și personaje să fie localizate prin Grecia, Albania, sudul Italiei, Bulgariei, mai precis într-o Balcanie
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
trei perspective planetare distincte, din punctul de vedere al unor emigranți "surprinși" în aceeași seară: seară de Anul Nou la Praga, în Australia și la Hollywood. Țări și continente diferite, situații materiale diferite, profesiuni diferite. Același sînge sîrbesc care clocotește pătimaș în vinele tuturor și, de ce nu, același gust amar al nefericirii, al frustrărilor, umorilor și invidiilor. Lumea este mare și, cum se spune, totuși, atît de mică. Că sînt frații nevoiași din Praga, că sînt cuplurile snoabe din Australia sau
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
la modul cel mai eclatant degradarea și trivializarea esteticii clasice în faza epigonică a realismului minor de după jumătatea secolului al XIX-lea. Confuzia dintre superficiala relatare jurnalistică și ceea ce "părinții fondatori" numeau "einfache Nachahmung der Natur", dintre sentințele grăbite și pătimașe și cumpănita sondare a adevărului se revelă din capul locului - meschina răzbunare a tînărului dezamăgit, probabil, de dragostea neîmpărtășită a unei "dame române" din Cernăuți, unde, ca student, își petrecea vacanțele, proiectează cumplite vini și păcate, explicabile după el prin
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
originalitate absolută, ci doar reluări cu deplasări de accente, combinații și permutări de motive deja existente, recontextualizări, reciclări asumate ca atare ori nici măcar conștientizate. Experiența ne-a învățat că, oricît de violentă ar fi negarea creației artistice și oricît de pătimașă contestarea ei de către avangarde, acestea sfîrșesc fatalmente prin a se topi la rîndul lor în humusul literaturii. O carte inspiră o alta, devenindu-i model, sursă de motive, rezervor de topoi, punct de referință (fie și pentru o raportare polemică
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
E în poemele tale chipul unui partener oarecum absent, pe care-l iubești cu durere în suflet. Nu ai poeme de iubire declarată, dar nu e poem care să nu fie plin de tandrețe. E aici un paradox: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o poetă sentimentală? E.F. Cred că atunci când încă trăia soțul meu aveam impresia că nu iubirea e interesul meu major. Recunosc acum cu tristețe că m-am înșelat. Am avut o căsnicie
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
-l pună pe Blaga la stâlpul infamiei pentru caracterul antipatriotic al filosofiei sale. Dar asta nu e totul. Dacă în ceea ce are personal Blaga e ridicol, în ceea ce are mai interesant ar fi în întregime tributar lui Dan Botta. Acuzatorul pătimaș crede că numai ideile sale au făcut din Spațiul mioritic un mit, și anume: "sentimentul participării la viața frenetică a spațiilor, sentimentul destinului, sentimentul cosmic", așa cum le-a prezentat în dialogul filosofic Charmion sau Despre muzică, publicat inițial în "Gândirea
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
a fost cald, teribil de cald. Am avut senzația, în acea noapte rece, clară, cu stele, că sînt, brusc, în iulie. Și, oricum, în alt timp. Măscăriciul. Un spectacol de cameră, delicat, fragil și, totuși, puternic. Un spectacol fără dorințe pătimașe, ca cele mai multe dintre dorințele contemporane, de a demonstra ceva cu orice preț. Deși este construit cu patimă. Am văzut un spectacol confesiune, în care șoaptele și strigătul interior se amestecă ca să definească, emoționant și subiectiv, o artă - teatrul - și o
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Și aș fi vrut să-ți dărui doar ție a mea viață, Dar am uitat că nu îmi aparțin doar mie. Cât aș fi vrut să te sărut, să-ți mângâi chipul Și focul să ți-l sting în noaptea pătimașa, Dar am plecat căci mă forță destinul, Să fug fără să-i dau iubirii nici o șansă! De ce există vină în marea de iubire? Când singură să crimă de care-i acuzată, Este că n-are decât dreptul de-a alege
IMPOSIBILA IUBIRE de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382689_a_384018]