866 matches
-
episoadelor răzlețe, și ne dăruie „tăria de caracter - singura noblețe adevărată în lumea muritorilor”. Imperative de ordin estetic și, mai ales, etic, la văpaia lor, tipologia eroului așterne biruința pe treptele unui suiș sacrificial: „martir solitar, da, răscumpărător singur, prin pătimire și moarte, al unei întregi umanități, desigur; dar biruitor prin luptă activă, niciodată. Biruința e a celor mulți.” Poate, de aceea, versiunea a doua pe care a cunoscut-o Bălcescu, în opera lui Spătaru, atinge, deși mai descriptiv, cu o
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
Grete Tartler Thomas Mann, Pătimirile și măreția lui Richard Wagner, traducere de Alexandru David, București, Humanitas, 2013. O nouă traducere în limba română a multcitatului eseu de Thomas Mann, la două sute de ani de la naș- terea lui Wagner (1813-1883), clarifică situarea acestei scrieri mai ales
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
majoritatea descendenților familiei („nordicul” tată, deși model prin seriozitatea muncii, neavând pe mâinile cui să-și lase în seamă negustoria - cum nici personajul Hanno Buddenbrok nu avea să prefere negustoria tatălui, devenind muzician). Mai ales interesul pentru psihologia artiștilor, pentru „pătimirile și măreția maeștrilor” avea să rămână constant în creația lui Thomas Mann (nu fără o anumită legătură, s-a spus - lucru vădit apoi în jurnalul publicat postum - cu homoerotismul său reprimat). Muzicienii romantici și mai ales multivalentul Wagner i-au
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
de Kundry, că reprezintă unul din cele mai puternice personaje wagneriene (construită din extreme, reprezentând cele două laturi ale femeii la vechii germani, luptă/ucidere și apărare/vindecare. Ca și Kingsor, de altfel. E vorba, în ultimă instanță, constată autorul Pătimirilor și măreției, de „lumea cunoașterii creștine a stărilor sufletești singuratice și infernale, lumea lui Dostoievski”). O altă părere infirmată de critica wagneriană e neîncrederea lui Thomas Mann în „sinestezia artelor” practicată de Wagner („Nu trebuie să reunim speciile ei pentru
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
Sorin Lavric Thomas Mann, Pătimirile și măreția lui Richard Wagner, trad. din germană de Alexandru David, București, Editura Humanitas, 2013, 90pag. Scris sub coerciția unei comemorări - împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Wagner - textul lui Thomas Mann nu iese din tiparul unei ceremonii
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
și valoarea prelegerii de față, în surprinderea unor paradoxuri din care ființa lui Wagner s-a hrănit mereu, paradoxuri care pot cel mult să sugereze natura idiopatică a compozitorului, fără să pretindă însă a o explica. În lipsa enumerării acestor contradicții, Pătimirile și măreția lui Richard Wagnerar fi o prelegere modestă a cărei singură trăsătură distinctă e că a fost scrisă de Thomas Mann, deși, după finalul modest și după orizontul previzibil al observațiilor, cuvîntarea ar fi putut fi rostită de oricine
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
care e sinonim cu „opera de artă totală“. În fine, cititorul e nedumerit de nota pe care redactorul o pune la începutul cărții și deopotrivă pe coperta a patra, din rîndurile căreia aflăm că Thomas Mann, după susținerea conferinței despre Pătimirile și măreția lui Richard Wagner„a părăsit pentru totdeauna Germania”, unde „nu avea să se mai întoarcă niciodată”. Fraza are tenta amuzantă a calamburului absurd, fiindcă din 1949, cînd merge la Weimar, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
deprimării, să depășească starea de athymia, urcând către euthymia, să treacă de la depresie la bună dispoziție și liniște sufletească, curaj și nădejde de mai bine. Caracterizând starea de deprimare, marele arhiepiscop spune că deprimarea e cea mai cumplită dintre toate pătimirile, că este culmea și capul lucrurilor cumplite 53, fiind mai apăsătoare decât toate, dar cu cât e mai apăsătoare, cu atât mai mari răsplătiri are. Îi propune diaconiței, ca procedeu de luptă împotriva deprimării ce a cuprins-o, meditația la
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
suferințele și încercările unor persoane din istoria sfântă a mântuirii: (Iosif, Lazăr, Pavel, Iov etc.). Atunci când amintește de răbdarea în suferințe a săracului Lazăr, Hrisostom menționează: Și Lazăr acela care căzuse în neputința firii - iar acest lucru nu era o pătimire pentru Dumnezeu - știi de ce cununi s-a bucurat fiindcă a pătimit și a răbdat și a suportat cu noblețe lipsa îngrijitorilor, deprimarea produsă de răni, de foame, de disprețul și cruzimea bogatului. Deși nu găsim să spunem nici o virtute a
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
a miluit pe săraci, nici că a ajutat pe cei nedreptățiți, nici că ar fi lucrat vreun lucru bun, ci doar că zăcea la poarta bogatului, boala lui, limbile câinilor și disprețul față de el al bogatului, care toate țineau de pătimirea celor rele. Și deși n-a făcut nimic 51 Palladiu, Dialog istoric cu Teodor, diacon al Bisericii Romane, despre viața și petrecerea Fericitului Ioan Gură de Aur, episcop al Constantinopolului, 5, P.G., XLVII, col. 18 cf. Pr. Prof. Ioan G.
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
Adrian Popescu). De atunci, l-a urmărit ca o umbră pe fratele lui de detenție. Deși nu-l cunoscuse personal, Radu Gyr devenise maestrul său liric. Principe al poeziei Închisorilor, acel om cu suflet cald În care Își Încrustase toată pătimirea unei generații a animat cu poeziile sale milioane de români. Versurile lui spulberaseră ziduri de temnițe, erau gloanțe de mitraliere care secerau neghina din lanul verde al țării. Ele pătrunseseră până În cel mai Îndepărtat sătuc, intraseră În inimile milor de
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
de concerte, ultimele înregistrări. Cu beneficiul apropierii cordial familiale sunt observate și notate culisele acestei temeinice personalități, una dintre cele mai fascinante prezențe ale secolului. ,Muzică și iubire" este titlul acestei cărți ce consemnează natura spirituală înaltă a pasiunilor, a pătimirilor pentru muzică, pentru oameni, care l-au animat pe Furtwaengler. Pentru prima oară la noi - nu au văzut lumina tiparului nici în Germania - volumul de față cuprinde o importantă culegere de scrisori adresate soției, o tânără văduvă de război cu
Scrierile lui Furtwaengler by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11079_a_12404]
-
din pasajele teoretice cheie ale volumului și anticipează, totodată, unele trăsături din opera ulterioară a lui Kierkegaard : accentul pus pe individ, nu pe comunitate, critica modului de viață burghez, considerat cum nu se poate mai străin de ideea creștină a pătimirii și umilinței. Observațiile despre criticii literari, care ar ,aranja" autorii, anticipează neînțelegerile lui Kierkegaard cu Ludvig Heiberg (1791-1860), arbitrul gustului literar al epocii. Descrierea rolului ironiei în legăturile de dragoste duce cu gândul la Jurnalul seducătorului din Sau-sau (1843
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli ! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi; Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge ! Altfel, te blestem !" (Charles Baudelaire, Epigraf pentru o carte osândită, vol. Florile Răului, traducere de C.D. Zeletin) Aș da dovadă de neglijență, dacă aș uita să menționez un vis la Dalí pe
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
lui G. Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: "Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimirii noastre", poetul Ardealului de până la 1918, Octavian Goga devine poetul unei pătimiri generice, poetul suferinței înscrise iremediabil în condiția umană. Dar în primele decenii ale secolului XX nu a fost așa. Mesianismul și poezia politică a unui popor ce-și
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimirii noastre", poetul Ardealului de până la 1918, Octavian Goga devine poetul unei pătimiri generice, poetul suferinței înscrise iremediabil în condiția umană. Dar în primele decenii ale secolului XX nu a fost așa. Mesianismul și poezia politică a unui popor ce-și așteaptă eliberarea au fost percepute mai acut în 1905 și imediat după
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
principiul național domina toate fluctuațiile sufletului românesc", destinul său de intelectual și poet a trebuit cu necesitate să evolueze în consonanță cu ideea națională, înțeleasă ca un "comandament etic" și estetic: "m-am născut cu pumnii strânși - scrie memorabil poetul pătimirii transilvane -; sufletul meu s-a organizat din primul moment pentru protestare, pentru revoltă, cel mai puternic sentiment care m-a călăuzit în viață și din care a derivat formula mea literară". Programul său etic și estetic, deopotrivă, implică alungarea patimilor
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
deznădăjduit încât pare că nu are Dumnezeu, retras provizoriu dintr-o lume supusă suferinței. Avem aici revelația singurătății esențiale a unei lumi părăsite de divinitate: un neam întreg înalță "străină rugăciune" "spre Dumnezeul rece-al morții". E fiorul unei profunde pătimiri sau cumplite ispășiri. Speranța există, totuși. Transcendența nu e goală. Eliberarea Ardealului e echivalată cu mântuirea. Codrul înfiorat, pătruns de "amarul cântării" (în poemul Dimineața) ar putea fi martorul izbăvirii: "Deschideți larg poarta, cărunților brazi,/ Să vie-mpăratul măririi,/ Să
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
la telejurnal, dar nici până azi... - Iacă-tă, zice prietenul, cum oameni cu pregătire superioară nu se solidarizează cu durerea de cot a Guvernului... Noi, nu suntem așa, nici Haralampy, în momentele sale de nealcoolemie, nici eu, nu rămânem indiferenți la pătimirile semenilor. Dimpotrivă: ori de câte ori vedem la televizor câte-o făptură osândită de soartă să spună nimic minute în șir, ne contrazicem îndelung și cu deplină obiectivitate, ce să facem și cum să-i venim în ajutor... Fiind telespectatorii-adepți ai materialismului dialectic
Opulența ce ne-așteaptă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10652_a_11977]
-
dac, get, valah și român, cu toate variantele lor, lăsând la o parte altele mai puțin răspândite.’’ 4) Scriitorul și memorialistul Ion Anton Datcu din Montréal a susținut lucrarea Martiri în infernul concentraționar, drama ofițerilor români, o prezentare elevată a pătimirilor celor care au luptat pentru țară și neam, asasinați, după cel de al II-lea Război Mondial, de noile autorități comuniste, una din victime fiind chiar tatăl lui, Lt. Col. Anton Datcu, care la 7 august 1942 a fost grav rănit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
esența autentică a lumii (cupio dissolvi). „Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă”, rostește protagonistul din Rugăciunea unui dac, altfel spus,definindu-și dorul de identificare în Nirvana budistă. Climate și stări sufletești, aceleași dintotdeauna și totuși irepetabile, aventură și pătimire, solitudine, despărțire, bucurie și fericire împărtășită, luciditate, frustrare, iubire și moarte, iluzie și desvrăjire (Venere și Madonă, Scrisoarea IV, V, Floare albastră, Crăiasa din povești, Dorința ) alcătuiesc un compendiu al dorului eminescian (al acelei nestăpânite dorințe-nostalgii, care are echivalent doar
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
ai făcut? De cine te-ai îndrăgostit vicleano? Și cui i-ai dat frumoaso, tandrul tău sărut? Cu ochii-nchiși, cu brațele deschise, Cuprind albastra ta nemărginire, În gânduri, răsfoiesc acuratețea viselor promise Și îmi unesc cu tine, al zbuciumului pătimire. Un val ce se apropie de mal, mi-aduce orizontul Și-mi pune la picioare, covorul sidefat de perle, Eu, în cuvinte triste îți mărturisesc tumultul, Iar tu în noapte, îmi dăruiești rochița ta de stele. Apoi, tu m-ai
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
ce-ai făcut?De cine te-ai îndrăgostit vicleano? Și cui i-ai dat frumoaso, tandrul tău sărut? Cu ochii-nchiși, cu brațele deschise,Cuprind albastra ta nemărginire,În gânduri, răsfoiesc acuratețea viselor promiseși îmi unesc cu tine, al zbuciumului pătimire.Un val ce se apropie de mal, mi-aduce orizontulși-mi pune la picioare, covorul sidefat de perle,Eu, în cuvinte triste îți mărturisesc tumultul,Iar tu în noapte, îmi dăruiești rochița ta de stele.Apoi, tu m-ai înfășurat în
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
așteaptă foarte mult de la trecerea sa prin aceste locuri binecuvântate de pașii, de misiunea și de faptele sau minunile Mântuitorului nostru Iisus Hristos care a luat fire și trup omenesc în acest pământ ales, coborând în această stare chenotică a pătimirii, răstignirii, morții pe Cruce și, mai ales, a învierii Sale din morți pentru noi și pentru a noastră mântuire!... Și fiindcă, vorbele mele sunt mult prea sărăcăcioase în a exprima starea și mulțumirea sufletească la care am ajuns în urma săvârșirii
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
singur, Tata nu mă cheamă, /de ești cu El, de ce nu-i spui Tu, Mamă, /ca să-mi trimită unul dintre îngeri /să pună capăt istovitei plângeri...( Plângerea de pe Cruce). Ionel Zeană, vlăstarul armân din Doleani, salonic-Macedonia. Doctorul de aur al pătimirii dacoromâne a purtat cu demnitate șiragul anilor în temnițelor totalitarismului :1936, 1938- 1940, 1948-1963. Poetul creștin Zeană și-a zămislit crezul într-o confesiune lirică, în care viața urcă și coboară ca strigătele de pe cruce. Suspinul lui ca un jurnal
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]