385 matches
-
de câte ori are ocazia. Acceleratul de Iași cu vagoane pentru Botoșani e o conservă bombată de prea multe sardele înghesuite în ea. Oamenii îmbrăcați în verde, portocaliu și albastru-peruzea aleargă la vagoane trăgând după ei mari sacoșe de rafie, desenate cu pătrățele. Unii încarcă saci de cartofi și pâine. Spun că se aprovizionează de la București, că e mai ieftin. Ne grăbim și noi spre zona de conservă în care avem bilete. În zarva generală, văd un bărbat de vreo șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în ambuteiaj. Pe trotuare, sute și mii de bucureșteni. Țipă: „Ole ole, te-am fentat englezule!” și „Hagi președinte! Hagi președinte!”. În sfârșit, trece autocarul galben al naționalei de fotbal. O fracțiune de secundă apuc să văd fața rotundă cu pătrățele a fotbalistului președinte. Mă gândesc că n-ar fi așa rău să fim conduși de unul crăcănat, cu un vocabular de trei sute de cuvinte. Cel puțin lui i se mai poate face un upgrade, dar pe Ilici cum să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gagică fițoasă, nu? Mănâncă fă, sclavo, că parcă nu știu că ești cu foamea-n gât! Să moară mama ce biceps bag azi! 16 serii. - Bă, Baroane, da abdomen nu faci bă? Că vine vara și nu ți se văd pătrățelele. Care muiere te bagă-n seamă cu burdihanu’ ăla? - Să i-o trag lu’ sor-ta aia buzată, Inspectore! Gagicile se ia după cât de gros ai brandu’ și portofelu’, bă! Ia uite - 50 în braț la rece. - Ăla-i braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cât poate, pune brațele-n șolduri, ia poziția amfora - să-i iasă dorsalii. Unii, mai lingăi, strigă: ești mare, mă! ești cât Casa Poporului! Fericit, Baronu’ sloboade o bășină enormă cu care îi împrăștie pe uscații veniți să-și arate pătrățelele de pe abdomen. - Guzgan jegos mai ești, Baroane, pișa-m-aș în gura ta! urlă Inspectorul intoxicat. - Bă, băăă, hai să vedeți o puicuță, le abate atenția Tinctură, agățat de geamul cu gratii groase, ruginite al sălii. Ca prin farmec toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gustul libertății. Săptămânile care au urmat am plecat de acasă îmbrăcat într-o salopetă de lăcătuș unsuroasă, pe cap aveam o bască prevăzută în vârf cu un țumburuc-paratrăsnet. Hainele bune le duceam într-o sacoșă de rafie, din acelea cu pătrățele roșii-albastre. După ce treceam de Piața Reșița, mă ascundeam în spatele unui tufiș, mă schimbam. Sacoșa de rafie o tupilam la rădăcina boschetului. La întoarcere mă schimbam iarăși. Dimineața și seara era greu să vorbești cu Adelina: mereu în grabă sau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cutie de plastic pe care erau gravați niște trandafiri, cu o linie sinuoasă, aurie. O deschise, amintindu-și că se găsise în comerț la noi. Se privi în oglinjoară strîmbîndu-se. Nu se mai obișnuia odată! Cutia nu avea decât două pătrățele, unul vernil , celălalt rozaliu, ceea ce devenea interesant. Totuși puțin, fir-ar să fie. Din ciurucurile astea trebuia să improvizeze, cum-necum, un make-up onorabil. Deschise una din ușițele laterale ale toaletei, îi veni greu să suporte mirosul de parfum prost, dulceag
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care unduiesc sub flacăra stroboscoapelor, sub peticele amețitoare de lumină emise de globul cu oglinjoare. Junele tânăr care cugeta astfel, închizînd când un ochi, când altul, se dă jos din autobuz în bezna cartierului Dămăroaia și o ia agale spre pătrățelele (slab) luminate ale blocurilor. Vei crede că, gândind despre fete, vorbesc despre niște struguri prea acri pentru mine, și ai dreptate. De fapt, ca să fiu cinstit, nu prea am avut de-a face cu fete din alea sculpturale și înțolite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
behăit și avea tendința să-și înfunde capul între umeri, dar cusururile astea erau compensate de frumusețea părului auriu-purpuriu care-i venea până la brâu, de privirea verde a ochilor ei înțelept-jucăuși. Ea desena complicatele șotroane în formă de melc, cu pătrățele faste și căsuțe periculoase, pe care, dând cu ciobul și bolborosind repede cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o mistuie o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
complicatele șotroane în formă de melc, cu pătrățele faste și căsuțe periculoase, pe care, dând cu ciobul și bolborosind repede cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o mistuie o flacără întețită sau că e prinsă într-o crustă de gheață. Săraca Garoafa a zbierat o după-masă întreagă prinsă într-o asemenea căsuță și bătând cu pumnii în niște pereți invizibili. Dar cele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l țin bine minte, îl chema Augustin Bach, era sas de lângă Brașov și colecționa și el, cu înfrigurare, timbre. Așa arată amintirile mele din copilărie: doi nebuni răsfoind, răsfoind și iar răsfoind pagini negre de album, în care se înșirau pătrățele colorate de hîrtie.Soră-mea s-a născut în '37, iar eu abia în '40. Din cauza bombardamentelor am stat la țară până în '45, când a murit și tata de difterie, la spitalul unde fusese infirmier. Întorcîndu-ne de la țară, din comuna
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un copil făcând pipi într-un crâng de aluni, în mijlocul unor flori de câmp mai înalte ca el. Vedeam un curcubeu arcuindu-se peste o fabrică de tractoare și o muncitoare, cu basma privind în lumină, la geamul făcut din pătrățele de sticlă, ceva ce semăna a bujie. Vedeam un șir de cosași cu cămășile mototolite, transpirate, înaintînd cu pași mari în arie și scînteindu-și coasele în soare. Unul era gol până la brâu și am văzut pe omoplatul lui roșu, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Moapsei și, lipite de ea, closetele gemene : closetul Negulescu și closetul Delcă, făcute din aceeași scândură geluită, la fel cu OO scris pe ușa de lemn maro. Foraibărele închid bine ușa. Pe jos un preșuleț de cârpe, de perete agățate pătrățele de ziar, atârnate într-o sfoară. Fiecare își ține cheia. Stăm amândoi pe bancă și ne destindem. Încercăm să zărim bucata de cer, privim apoi în jos, spre curtea măturată. Curtea e cheală, nu crește iarbă. Mă ridic primul de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care o apucase acea coală, așternută cu litere sau cu cifre, nu mai putea fi menită zborului, oricâtă înțelepciune cărturărească ar fi fost conținută în semnele negre sau albastre care o împovărau. Albeața foii, imprimată cu linii sau cu pătrățele, sau pur și simplu neliniată, era singura deschisă aventurii zborului planat. PE VREMEA LOCOMOTIVELOR CU ABURI Pe vremea când trenurile treceau prin gara noastră trase de locomotive cu aburi, stadionul se afla în același loc, adică la o depărtare nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rest, ce îmi mai aminteam despre ea?... Cubulețe de zahăr Vremuri grele trecuseră peste noi, dar nouă în familie nu ne pierise umorul. După ce ani de zile obișnuisem să bem ceai cu cubulețe de zahăr (noi, în casă, le ziceam pătrățele), acum nu se mai găsea deloc. Uneori mama îmi spunea zâmbind amuzată: învârtește de patruzeci de ori și ceaiul o să se facă dulce! Se uita drept în ochii mei și abia își stăpânea râsul. Iar eu nu că aș fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
faptul că fiecare celulă fotosensibilă este acoperită cu circuite destinate filtrării zgomotelor de imagine. Trebuie să vorbim aici de un element de bază al fotografiei digitale: pixelul. Prin definiție, acesta este unul dintre sutele de mii sau chiar milioane de pătrățele din care este alcătuită o imagine. Pentru a avea o idee de ansamblu mai bună, să ne amintim de faptul că unii pictori impresioniști foloseau o tehnică de compunere a tablourilor din mici puncte de culoare, operațiune din care rezulta
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
îmi șoptește că mila e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există iertare. 13 (Din caietul de vise) ― Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? ― Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. ― Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. ― Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergîndu-și încă o dată chelia transpirată cu batista plină de pătrățele. Ce vezi normal? ― Oamenii se tem de închisoare, domnule director. Le e frică. Nu e normal? ― Asta e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase cu totul la închisoare. Asta e. Aș vrea ca oamenii să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din interior, ca și cum ar fi avut de-a face cu o foiță prețioasă de aur. Scoase batonul de ciocolată și puse tăblița în locul lui. Apoi, lipi de ambele capete ale tăbliței două rânduri de Whole Nut, fiecare rând având trei pătrățele pe lățime. O înveli în staniol și înfășură tot acest hibrid din ciocolată și lut în ambalajul de hârtie. Făcu acest lucru cu aproape o sută de batoane, rupând uneori staniolul, alteori hârtia, până când adună, în cele din urmă, douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mâinile, dar le ținu suficient de ocupate încât să nu observe ofițerul. Apucă un baton la întâmplare, împinse ciocolata cu doi centimetri în afară, exact cum exersase pe masa lui din bucătărie, rupse staniolul pentru a da la iveală trei pătrățele întregi de ciocolată englezească cu lapte. —OK. Fără să se gândească, Henry rupse o bucată de ciocolată și o oferi vameșului, cu o expresie a feței care spunea „ofertă de pace“. Bărbatul refuză și scutură din cap înspre ieșire. Verificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o parte din expoziția sa, Totalitarismul este amuzant, pentru a o expune la ART L.A. E un afemeiat... are câte o nouă prietenă În fiecare săptămână. Kitty Îl studie. Pedro era Îmbrăcat destul de bizar. Purta niște panataloni de mătase În pătrățele albe și negre, ca o tablă de șah, o jachetă de blugi uzată, o geantă de voiaj Louis Vuitton și o cravată mare, purpurie, care flutura În vânt În ritmul mișcărilor sale vioaie, ca și când ar fi dansat. Părul negru, cârlionțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
îmi șoptește că mila e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există iertare. 13 (Din caietul de vise) - Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? — Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. — Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. — Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergându-și încă o dată chelia transpirată cu batista plină de pătrățele. Ce vezi normal? — Oamenii se tem de închisoare, domnule director. Le e frică. Nu e normal? — Asta e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase cu totul la închisoare. Asta e. Aș vrea ca oamenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
șase metri, pus În centrul sălii: suprafața Îi era formată din multe cubulețe de lemn, de grosimea unor zaruri, unele mai mari decât altele și unite Între ele prin fire subțiri. Pe fiecare față a acestor cuburi era lipit un pătrățel de hârtie, iar pe pătrățelele acelea erau scrise toate cuvintele limbii lor, la toate conjugările și declinările, dar fără nici o ordine... Elevii, la comanda lui, apucară fiecare câte una dintre cele patruzeci de manivele de fier care erau fixate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sălii: suprafața Îi era formată din multe cubulețe de lemn, de grosimea unor zaruri, unele mai mari decât altele și unite Între ele prin fire subțiri. Pe fiecare față a acestor cuburi era lipit un pătrățel de hârtie, iar pe pătrățelele acelea erau scrise toate cuvintele limbii lor, la toate conjugările și declinările, dar fără nici o ordine... Elevii, la comanda lui, apucară fiecare câte una dintre cele patruzeci de manivele de fier care erau fixate pe laturile stativului și le imprimară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
chiar două, roșu și alb, care pâlpâiau - desigur, vreun avion căutând aeroportul Roissy, sau Orly, cine știe. Dar imediat - fie că mă mutasem eu, sau avionul, sau Turnul - luminile dispăreau În spatele unei nervuri, așteptam să le văd reapărând În celălalt pătrățel, dar nu mai erau. Turnul avea o sută de ferestre, toate mobile, și fiecare dădea spre un segment diferit al spațiului-timp. Coastele lui nu marcau pliuri euclidiene, ci frângeau țesătura cosmică, rabatau catastrofe, răsfoiau pagini din lumi paralele. Cine spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]