294 matches
-
fițoși atîta ! spune Jemima ofuscată, dîndu-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sînt demnă de a-l afla. Foarte bine. Să și-l păstreze sănătos. N-am să mă Înjosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
endocrină la Aurica (insatisfacție sexuală), ori la Aglae (histeria). Ca tip de erou balcanic, bucureștean, Stănică Rațiu, personajul exemplar al romanului, merită să fie considerat o creație de prim rang, pe linia epicii românești, în galeria noastră națională, alături de Dinu Păturică și Lică Trubaduru. Ceea ce sporește semnificația sa este o anumită simpatie a autorului față de versatilitatea (cum o numește) structurală a unui personaj mimetic, capabil de judecăți moral-valabile și chiar de transpoziții sentimentale în lume ale moralului, deși actele lui rămân
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu el, ca să pună mâna pe averea lui Costache Giurgiuveanu. După ce-l fură și-l omoară pe Giurgiuveanu o va părăsi pe Olimpia și se va căsători cu Georgeta. Este drumul descris de Nicolae Filimon, care îi dă lui Dinu Păturică o tovarășă de viață necinstită, vicleană, o aliată pentru afacerile cele mai murdare. Cei doi orfani, Otilia și Felix, caută să se ocrotească unul pe celălalt. Felix îi propune Otiliei să se căsătorească cu el, dorind să-i asigure existența
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
copii, să nu muncească. G. Călinescu Pascalopol își exprimă iubirea ca o ocrotire paternă a Otiliei, calcul, experiență, subordonarea problemelor personale față de Otilia. Stănică Rațiu consideră iubirea o afacere, un mod de a-și realiza planurile ariviste. Ca și Dinu Păturică, el vede în Georgeta cocota de lux, de care are nevoie, ca ajutor în organizarea localurilor cu jocuri de noroc și trafic de narcotice. Dezbaterea problemei iubirii nu are acuitatea din romanele lui Camil Petrescu, ci este mai mult un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să se plângă? La bunica și bunicul. Aveau o relație așa de bună, că putea să se plângă de mama la bunica. și îmi aduc aminte, când s-a născut fratele nostru, cine s-a dus să cumpere cuvertură și păturică și toate lucrușoare alea drăguțe? Bunicul. Nu lucra atunci, era pensionar și trăia dintr-o pensie mică pe care o primea de la poștă. Dar cine mi-a cumpărat prima bicicletă? Bunicul. Așa că trăiam cu sentimentul unei relații foarte apropiate. I
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Acesta amână, cât expeditorul e viu, și își ține cuvântul postum, trimițând implicit vestea morții lui de la Muselim Selo. Mamele analfabete din satul lui Goga scriu feciorilor de la oaste prin cuvintele și stilul Dăscăliței. În zorii romanului de la noi, Dinu Păturică e trimis în slujbă printr-o scrisoare de maximă și stupefiantă umilință a tatălui său către stăpân. Odată intrat în casă, tânărul Dinu se pune pe machiaverlâcuri. Recomandația lui Păturică e la antipodul țanțoșei și ironicei scrisori de demisie a
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
cuvintele și stilul Dăscăliței. În zorii romanului de la noi, Dinu Păturică e trimis în slujbă printr-o scrisoare de maximă și stupefiantă umilință a tatălui său către stăpân. Odată intrat în casă, tânărul Dinu se pune pe machiaverlâcuri. Recomandația lui Păturică e la antipodul țanțoșei și ironicei scrisori de demisie a lui Lefter Popescu. Dacă primul izbutește, cel puțin temporar, al doilea va eșua definitiv. Sunt oameni care scriu rar scrisori, dar și maniaci. Printre ei, Ladima, motivat psihologic de amorul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sfânt. O "ziaristă" zice că l-a criticat pe cineva din fruntea județului "din dragoste". Culmea fariseismului: dai cu cuț itul "din dragoste" ! Totul este din cauza BANULUI, care tocește onoare și dragoste. Așa că ne întoarcem iar la vremea lui Dinu Păturică (redivivus N. Filimon) când era altă "lume nouă". Credeți că astăzi (ca și atunci) ar fi o problemă să fure careva cloșca de pe ouă ? (MERIDIANUL, An IX, nr. 9 (687), joi, 1 martie 2007, Editorial) Ziariștilor din județul Vaslui, ca
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Mărculescu identitatea: "Otilia este eroina mea lirică, proiecția mea în afară, o imagine lunară și feminină". Ea întruchipează eternul feminin, un amestec de copilărie și maturitate, aducând în prim-plan problema existențialistă. Stănică Rațiu se înscrie în galeria ariviștilor Dinu Păturică, Lică Trubadurul și Gore Pirgu. Viclean, grosolan, el este "un Cațavencu al ideii de paternitate" (Ov.S. Crohmălniceanu); tipul parvenitului de tip nou, impostor, ipocrit și fanfaron. Sima Felix este "martor și actor" (G. Călinescu); intelectual studios, care se ridică deasupra
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin tăierea cozii." "În casa Irinucăi, Creangă dormi cu o capră și o umplu de rîie." " Prima fază a formării limbii a fost faza de bolboroseală." " Cînd vine primăvara, auzi totdeauna pitpalacul cîntînd "Cu-cu! Cu-cu!"." "Parvenirea lui Dinu Păturică are la bază afaceri cu pături." "Dan și Ursan pleacă la luptă, auzind că au intrat tătarii în țară de la niște ciori care știau limba tătărască." "Pe ciobănașul vrîncean din "Miorița" îl cheamă Ilie Cuțui, iar pe cel ungurean Calistrat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
strălucește Și lumii vestește... Frumoase colinde, dragii mamei copilași, suspină Natalița, intrată, fără veste în odaia caldă, mirosind a zăpadă proaspătă, cernută de vântul iernii. Dar Natalița avea în mâna dreaptă un castron, de unde se iveau, învârvoiate, turtele cu julfă, păturelele care-l înveleau pe pruncul Hristos. După ce vă potoliți foamea, să-l ajutați pe tăica să aducă carnea de porc în tindă! Hotărî Natalița. Eu o să iau coada! strigă Saveta Eu vreau șorici! spuse Ion, târnuind o pelincă umplută cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
din văicăreala lui Molly. Aparent, mami era răutăcioasă. De fapt, se părea că mami era îngrozitoare. Iar Molly nu o plăcea pe mami. Un urlet isteric îi aduse la cunoștință lui Ashling că Molly o URA pe mami. Îi spăl păturica preferată, spuse Clodagh în defensivă. E în mașina de spălat. —Vai, Dumnezeule mare! Molly înnebunea când era despărțită de păturica ei magică. La un moment dat era flaușată, până când dințișorii lui Molly au transformat-o într-o cârpă mirositoare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plăcea pe mami. Un urlet isteric îi aduse la cunoștință lui Ashling că Molly o URA pe mami. Îi spăl păturica preferată, spuse Clodagh în defensivă. E în mașina de spălat. —Vai, Dumnezeule mare! Molly înnebunea când era despărțită de păturica ei magică. La un moment dat era flaușată, până când dințișorii lui Molly au transformat-o într-o cârpă mirositoare fără formă. —Era împuțită, spuse Clodagh disperată. Apoi se întoarse de la telefon. —Molly, încercă ea. Era murdară. Bleach, urâtă, puh! Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de contact și, când a vrut să se corecteze și să-i dea numărul de mobil, fata i-a făcut semn că nu-i trebuie. Era aproape ora șase și era vineri! În câteva ore trebuia să se extragă de sub păturica ei preferată din blană de nurcă și să se pregătească pentru întâlnirea cu Toby. Astea chiar își imaginau că ea n-are altceva de făcut decât să stea și să aștepte să sune telefonul? — Plictisitor! croncăni Otis. Mare plictiseală! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mă, Fi, e În regulă. Doar repetă chestii pe care le-a auzit. Nu te mai chinui atâta. O să ai din nou silueta de dinainte. Doar că o să-ți mai ia niște timp, atâta tot. Atunci Ben anunță că voia păturica lui. Sări de la masă și fugi Înspre sufragerie ca s-o caute, pierzându-și coiful de pirat pe drum. Fi luă Daily Mail care stătea Întins pe masă acoperit În bucățele de plastilină. Le dădu la o parte de pe ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care-i făcu pe toți să râdă isteric. După ce plecă Saul, cele două femei se așezară la cafea. Ben se apucă din nouă să facă ouă verzi și șuncă. Apoi plictisindu-se, se urcă la Fi În brațe, Își luă păturica și Începu să-și sugă degetul. —Și care era cealaltă chestie pe care voiai să mi-o spui la telefon ieri? Întrebă Ruby. —Știi că Connor a avut icter când s-a născut și a trebuit ca doctorii să amâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Și pare genu’ de tip care chiar poți vorbi. Chanel se duse să servească un client. Când Sam se Întoarse, zece minute mai târziu, cu cappucino-uri, aglomerația se mai potolise, și Ruby Îngenunchease pe podea despachetând o cutie plină cu păturici pentru pătuț care abia ajunsese. Știi, spuse el, locul ăsta e așa de... Se uita În sus la candelabrul de cristal uriaș și la pătuțul Rococo din aur și brocart pe care Stella insistase ca Ruby să-l cumpere de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tâmpla Elsei, se pierde în păr. Bucuria are timp, este placidă, lentă. Aspiratorul a fost stins, lucrurile se întorc la locul lor. Pactele cu diavolul nu mai au nici o valoare. Kentu te aduce în brațe: o maimuțică roșie într-o păturică albă. Te primesc, te studiez. Ești urâtă rău. Ești frumoasă foc. Ai buze puternice, deja conturate, răsfrânte în mijlocul fețișoarei zbârcite încă, ochii umflați, pe jumătate închiși, pentru că toată lumina aceea neașteptată te deranjează. Ridic brațul să te apăr de raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
roz-albăstruie din lampa de noapte în formă de fluture așezată într-o nișă, în colț. Abigail dormea liniștită și foarte dreaptă, ca o mumie, cu mâinile pe lângă corp, iar fața ei era o lună clară deasupra peisajului cu flori de pe păturica ei. Betsy era tolănită pe toată lungimea patului, de parcă ar fi căzut acolo de la mare înălțime. Cu fața în jos, cu mâinile și picioarele îndoite la oarecare depărtare de corp, îmi amintea de ceva. Îmi trebui un moment ca să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fi căutat confirmarea spuselor ei. Tăcerea lor este îngrozită și absolută. Tabitha își pune șervetul pe masă, își împinge scaunul în spate și se ridică greoi în picioare. — E timpul să mă duc la culcare. Hopa sus în pătuț, sub păturică într-o clipă, cum îmi spunea dădaca mea. Se îndreaptă spre ușa sufrageriei și e greu să-ți dai seama dacă încă se adresează oaspeților sau dacă vorbește singură. Sus pe scara lungă și șerpuitoare, sus pe scară, la rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de la picioare, și-n față, și-n spate. Salteluța ușor de curățat pentru schimbat scutece, scaunul Înalt portabil și ușor de asamblat, plus piesa care-l Însoțește, pătuțul roșu-portocaliu ușor de asamblat. Biberoane, boluri de melamină cu Thomas Locomotiva. Pijamale. Păturica lui Emily - o zdreanță jalnică de lână gălbuie care arată de parcă ar fi fost călcată de mașină În repetate rânduri. Călătorim Întotdeauna cu un Întreg bestiar de companioni nocturni - iubitul Roo al lui Ben, o oaie, un hipopotam Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
camera alăturată, un țipăt ca de animal vânat În vis. Intru În cameră și o găsesc pe Em În fund În pat, cu mânuțele la urechea stângă. Vomă peste tot: pe cămășuța ei, pe plăpumioară - of, Doamne, plăpumioara Barbarei - pe păturică, pe oaie, pe hipopotam, chiar și În păr. Se uită la mine cu o privire Îngrozită și rugătoare: Emily detestă să-și piardă demnitatea. Mi-e rău, mami, nu mă lăsa să-mi fie din nou rău, mă roagă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să stea de vorbă cu mine în pauze, în speranța unui 10 la examen. Îi ascultam pe toți, cu-atenție, zâmbind absent. Mă întorceam acasă cu rucsacul burdușit de cărți; le returnam după o săptămână, necitite. Cum bine zice Dinu Păturică: studiul literaturii îngustează mintea. Oricum, nimeni nu pica la examene. Dacă din întâmplare dădeai o notă mică, te trezeai sunat seara pe mobil: studenții, colegii, secretarele - o dată, de două ori, de câte ori era nevoie. În general, respectivul sau respectiva născuse, zăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mie odată, la lumina lanternei, într-o pungă de plastic termoizolant, ermetică; mă obligase să-mi pun mănuși, înainte să umblu cu ea. În varianta asta, cam fără perdea, Maria (fata neprihănită a banului C.) leșină în brațele lui Dinu Păturică, înainte de a-și pierde neprihănirea. „Gusta plăcerea...“, zice, simplu și la obiect, naratorul. V-aș fi putut deci povesti toatea astea (și multe altele), dacă n-aș fi fost leșinat. Când m-am trezit, praful se așezase. Mi-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Rebreanu, Marin Preda. Argument: Filimon a discreditat "parvenitul", singurul tip social progresist, constructor de capitalism, luând, în schimb, partea boierimii conservatoare și reacționare, înrădăcinată în tradiție și imobilă. Se conturează, altfel spus, o antiteză între factorul dinamic, cosmopolit, capitalist (Dinu Păturică) și imobilismul național întrupat de Banul C.135. Virgil Nemoianu contrazice o asemenea viziune unilaterală și consideră că arta, cultura, în genere, sunt factori de reacțiune, de obstaculare în calea progresului: "Progresul deplin, nestânjenit și linear reprezintă drumul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]