1,077 matches
-
Moldova din prima jumătate a secolului al XIX-lea privită de un îndrăgostit de provincia natală, dar care nu-și pierde niciodată luciditatea. Iată un exemplu de echilibru fragil greu de atins, care lui Russo îi reușește aproape totdeauna. Majoritatea pașoptiștilor vorbeau și scriau curent franceza. Bilingvismul este, pentru primul romantism românesc, aproape o regulă. în cazul lui Russo, lucrurile au mers însă mult mai departe. Franceza a fost limba studiilor sale (începînd cu vîrsta de 12 ani), ca și limba
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure" (Amintiri). Pregnanța detaliului material și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată de el încă de la primele încercări: în Studie moldovană, bonjuristul Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
programul operei ulterioare a prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită direct pe cititor, asociat parcă la producerea ei și angajat să suplinească imaginativ spațiile albe, colaborînd direct cu autorul. La toți pașoptiștii, problema limbii, precum și implicațiile estetice legate de viziunea lor lingvistică, s-au aflat în centrul operei. Pentru Alecu Russo, autor ce se exprima mai ușor în franceză decît în română, problema codului lingvistic cu funcție literară devine esențială. Scriitorul poseda
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
sfătuind între ele, vorbindu-și o limbă necunoscută, față de care limba noastră omenească nu-i decît o palidă copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș, pe care l-a
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
valorii sale și a deschiderii către gustul publicului instruit și iubitor de literatură al vremii (același care gusta din plin proza lui Odobescu și Creangă), de natură să-i asigure succesul și recunoașterea încă din timpul vieții. Născut în epoca pașoptistă, C. Hogaș a început să publice abia către vârsta de 40 de ani, prin reviste obscure de provincie (de pildă, în revista "Asachi" din Piatra Neamț) și mult mai târziu (între 1907-1909), în paginile unei reviste de largă circulație cum era
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
o vocație puternică pentru științele exacte, obținînd diploma de inginer la una dintre cele mai prestigioase școli superioare din Europa și stăpînind ca specialist matematica, fizica, științele naturii. Viața sa, desfășurată exclusiv în mediu aristocratic, a urmat însă o schemă pașoptistă: dascăli greci în copilărie, studii la Paris, activitate culturală și de pregătire a Revoluției, rol proeminent la 1848, luptător pentru Unire, om politic important pînă la vîrsta de 55 de ani (a fost de cîteva ori prim-ministru), apoi final
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
și culturală (director al Teatrului Național, ministru al țării la Londra, membru al Academiei). E evident paralelismul cu destinul celui mai bun prieten al său moldovean, Alecsandri. Numai că, spre deosebire nu doar de Alecsandri, ci și de toți ceilalți pașoptiști, intrarea lui Ghica în literatură se produce într-un mod neobișnuit; fără să fi scris nimic semnificativ pînă la 63 de ani, Ghica se impune cu un talent de neașteptată forță la o vîrstă cînd alții au spus de mult
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
epoca romantică, existența dovedită istoriografic și lingvistic a unor instituții autohtone era izvor de drept. Tradiția, dreptul istoric deveneau hotărâtoare în negocierile și tratativele purtate pentru ca Principatele să constituie o unică națiune. Un precedent la acțiunea și mistificțiunea patriotică a pașoptiștilor poate fi înregistrat la așa-numitele "capitulații" (ahidname): actele încheiate cu Poarta Otomană. Raporturile noastre de vasalitate, cu anumite avantaje, fuseseră menținute în relația cu otomanii pe baza unor acte intrate în tradiție, ba chiar în folclor, dar inexistente. Mulți
Cum se scrie istoria by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8164_a_9489]
-
fi publicat. Simptomatică a fost apoi în general înăsprirea cenzurii estetice, cea mai fatală pentru existența unei literaturi. Imediat după 1970, am ajuns la paradoxala situație în care clasicii, printre care luptătorii pentru libertate și demnitate națională de dincolo de veac, pașoptiștii, să fie supuși cenzurii politice în reeditarea textelor lor, iar noi, contemporanii, să suferim rigorile și ale unei cenzuri estetice. De aici pornind, n-a fost greu ca lucrurile să meargă atît de departe, încît înșiși clasicii noștri din secolul
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
vîrsta de 40 de ani, înainte de a fi apucat să vadă înfăptuită Unirea Principatelor, pentru care luptase atît de mult. Spre deosebire însă de Alecu Russo, Dimitrie Ralet, provenit din marea boierime, a jucat un rol politic proeminent în epoca pașoptistă; timid ca scriitor, și-a pierdut timiditatea atunci cînd s-a decis să militeze pentru ideile liberale și pentru Unire. Participarea sa la Revoluție a fost reală, iar funcțiile guvernamentale ocupate sub domnia lui Grigore Ghica l-au situat printre
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
stil pașoptist: versuri slabe, publicate în Foaie pentru minte și Albina românească (între 1841 și 1844), meditații lirice, fabule, satire politice (sub titlul de Plutarhul Moldovei, imediat după înfrîngerea Revoluției), totul la un nivel literar plat, chiar și în raport cu media pașoptistă a acelor ani. Ca și alți moldoveni, el schițează în proză cîteva "fiziologii", înrudite ca spirit cu cele ale lui Negruzzi ori Kogălniceanu, dar prolixe și fără darul notației concrete (Provincialii și ieșenii, Vînătoria). Singurele pagini care mai pot prezenta
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
față de turcii înșiși. Le admiră nu doar costumele, limba, frumusețea fizică, dar și comportamentul zilnic; găsește în lumea otomană mai multă toleranță și simț al nuanțelor decît în cea occidental-europeană. Iată-l pe Ralet făcînd din nou opinie separată față de pașoptiști! Există și o altă obsesie, subterană, în această carte: obsesia sfîrșitului. Bolnav, știind probabil că nu mai are mult de trăit, memorialistul încearcă să spună tot ce ar fi vrut să spună de cînd scria literatură, dar nu reușise. în
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
o așteptăm fără sfială" (Cap.XVI). Curioasele Suveniri ale lui Ralet ne dezvăluie nu doar un talent neajuns la desfăvîrșire (cum se întîmplase și în cazul lui Alecu Russo), ci și o viziune asupra lumii mai puțin conformă cu regula pașoptistă. Dacă pașoptiștii se întrecuseră în a lăuda țările și orașele europene, i-a revenit lui Ralet rolul de a reabilita Constantinopolul, în pagini penetrante și de mare inteligență. A făcut-o fără să cedeze unor clișee romantice (după exemplul lui
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
fără sfială" (Cap.XVI). Curioasele Suveniri ale lui Ralet ne dezvăluie nu doar un talent neajuns la desfăvîrșire (cum se întîmplase și în cazul lui Alecu Russo), ci și o viziune asupra lumii mai puțin conformă cu regula pașoptistă. Dacă pașoptiștii se întrecuseră în a lăuda țările și orașele europene, i-a revenit lui Ralet rolul de a reabilita Constantinopolul, în pagini penetrante și de mare inteligență. A făcut-o fără să cedeze unor clișee romantice (după exemplul lui Bolintineanu și
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
scaun. PERSONAJUL GALBEN (spre sală, rar, cu voce puternică): Inorogul, calul înaripat, vasiliscul, elefanții roz și elefanții galbeni..." (pag. 196) Pasul înapoi e acum - într-un astfel de fundal ce amintește de dresaj - dramatic. Să ne înțelegem, altminteri decât la pașoptiști, rezervele sunt legate de Antologie, iar admirația - de acești provințiali care fac, de ani buni, vogă în Capitală.
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
Constantin Trandafir Interesant, Alecu Russo s-a născut în același an cu Alecsandri, Bălcescu, Bolintineanu (?), Nicolae Filimon și a trăit numai cât Eminescu. Spre deosebire de congenerii pașoptiști, discreția lui este de-a dreptul anormală, n-a avut pretenții de faimă scriitoricească, de vreme ce a publicat, în limba română, un singur text cu semnătura A. Rusu, alte câteva cu inițialele A. R., unul cu pseudonim (Terentie Hora) și o
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
degrabă etape, orientări mentalitare (de la finele romantismului și până în belle époque, prelungit că ideație în interbelic), pentru a extrage segmente de continuitate sau, dimpotrivă, soluții de continuitate. Remarcabilă e priză la Eminescu, în care autoarea citește răspărul categoric față de generația pașoptista, anterioară lui. Un poem mai puțin cunoscut, sau oricum, mai putin citat, Umbră lui Istrate Dabija Voevod, conține simultan și efigia romantică și execuția parodica a acestei efigii (p. 46). Cum am văzut, moartea protagonistului din Inspectiune e tratată că
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
familiei domnitoare Bourbon. 73 Alphonse de Lamartine (1790-1869). Poet dar și istoric și prozator romantic francez, membru marcant al guvernului revoluționar în revoluția din 22 februarie 1848 de la Paris, a constituit o inspirație și un imbold la luptă pentru revoluționarii pașoptiști români. A fost ministru al Afacerilor Străine în intervalul februarie-mai 1848. A scris, printre altele: poezii: Meditații poetice (1820), Lacul (1820); proză: Călătorie în Orient (1835), Jocelyn (1836), Rafael (1849), Confidențe (1849), Graziella (1852), Viața lui Mahomed (1854); 3. lucrări
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
exemplare 2. Să observăm că, dacă perioada interbelică își găsise ascendența, în ceea ce privea politica de carte, în direcția deschisă după 1850, fiind așadar sensibilă la "agreabil", "atracțional" și "îndulcitoare spre lectură", epoca de după 1944 va face apel la cea pașoptistă: activitatea editorială era din nou "serioasă", menită în primul rând instruirii (politice, de data aceasta). Într-o conferință cu titlul Cultura în Uniunea Sovietică, ținută în 25 ianuarie 1948 la Ateneul Român, Iorgu Iordan, proaspăt întors din URSS, vorbea despre
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
Mihai Zamfir Russo ocupă în proza pașoptistă un loc izolat pe care nu i-l dispută nimeni: autor straniu, în sensul benefic al cuvîntului, o mare promisiune nerealizată, poate cel mai talentat și mai original prozator din primul nostru romantism. A apucat să ne lase doar cîteva
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Moldova din prima jumătate a secolului al XIX-lea privită de un îndrăgostit de provincia natală, dar care nu-și pierde niciodată luciditatea. Iată un exemplu de echilibru fragil greu de atins, care lui Russo îi reușește aproape totdeauna. Majoritatea pașoptiștilor vorbeau și scriau curent franceza. Bilingvismul este, pentru primul romantism românesc, aproape o regulă. în cazul lui Russo, lucrurile au mers însă mult mai departe. Franceza a fost limba studiilor sale (începînd cu vîrsta de 12 ani), ca și limba
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure" (Amintiri). Pregnanța detaliului material și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată de el încă de la primele încercări: în Studie moldovană, bonjuristul Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
programul operei ulterioare a prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită direct pe cititor, asociat parcă la producerea ei și angajat să suplinească imaginativ spațiile albe, colaborînd direct cu autorul. La toți pașoptiștii, problema limbii, precum și implicațiile estetice legate de viziunea lor lingvistică, s-au aflat în centrul operei. Pentru Alecu Russo, autor ce se exprima mai ușor în franceză decît în română, problema codului lingvistic cu funcție literară devine esențială. Scriitorul poseda
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]