44,314 matches
-
ratată. O provocare din familia lui Eugène Ionesco: nu foarte ușor digerabilă, nu agreată de toată lumea, parțial, fragmentar sau integral, un exercițiu care te solicită pe tine, spectatorule, și nu te lasă să lenevești în scaun. Cuvintele nu-ți dau pace și, imediat în trena lor, tot ce nasc, ce se petrece în spațiul construit la propriu de Adriana Grand, în descifrarea propusă de regizorul Victor Ioan Frunză. Se reintroduce acum, în circuitul teatral bucureștean, o sală (un loc), recuperată din
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Instituții. Ministrul nu dorește în fapt să legifereze acest drept, cît să pună botniță presei. Unele gazete, a declarat recent Minisitrul, "nu vor să fie controlate". I-a zburat porumbelul din gură, cum se zice. Doar că nu e porumbelul păcii, acela desenat de Picasso, ci, dată fiind și funcția d-lui Ministru, e porumbelul războiului. * Oarecum în aceeași ordine de idei, citim în EVENIMENTUL ZILEI din 10 mai că președintele Consiliului județean Vrancea, acela acuzat că vrea să lichideze ziarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
Grete Tartler Ca și Coelho, Makine e "marea descoperire" a ultimului deceniu, venit și el dintr-un spațiu extra-european (mai bine zis extra-temporal, de lunară Siberie, cu Dostoievski și Bunin, cu marile probleme ale omenirii - prezent/eternitate, război/pace, crimă/pedeapsă - și ele, asemenea marilor opere, atemporale). Născut în 1957, doctor în filologie la Moscova și Sorbona, emigrat la 1987 în Franța, deținător al Premiului Goncourt, rusul Makine s-a împământenit în literatura franceză: la prima vedere, datorită "stilului
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
ce pot fi vizitate numai când e lună plină: literatura spaniolă... Și geamurile întregului oraș să sclipească nefiresc de puternic... Într-o asemenea bibliotecă, exilul poate însemna fericire. Ivan Karamazov, Hamlet și ceilalți și-ar găsi și ei, în sfârșit, pacea sufletească.” O altă ideologie a averilor... Una în care Urmuz ar fi magnatul Ford, tatăl capitalist al culturii.
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
necesară, deși absurdă, o închipuire doar în Pustiul Galactic Universal... În față, creasta dealului se înroșește în amurg. Chit că nu contează, trebuie să înfrunți Zădărnicia... Să spui ceva, să te rogi, mă rog, dacă obișnuința logicii nu-ți dă pace... Cei doi plopi frați, dintre care unul uscat, încep să freamăte ușor în vântul de toamnă iscat... Rândul de anini șoptește ceva în văzduhul încărunțit; susură asemeni unui pârâu de munte... Spune vorbă cu vorbă... dacă exist... și dacă știu
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
Sub egida semnificațiilor acestui emistih al lui Shakespeare, prin care Hamlet Își rostește Îndoiala, putem să așezăm perspectiva devenirii anului 2010 la nivel planetar. Căci miza unei păci durabile abia se Întrevede printr-o acalmie mai mult programată și asumată (nu reală !) de marile puteri, fie de Uniunea Europeană, fie de Rusia ori de USA. Forța economică a Chinei, a Japoniei se simte tot mai vizibil pe piața comercială
To be or not to be. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/81_a_314]
-
celălalt recrut, veșnic pe cale să cadă din șa, ușuit și trimis să facă adăpoiul - naratorul însuși (care, precum Nadejda Mandelștam în lagărele Siberiei și Adriana Georgescu în închisorile comuniste, își cucerește tovarășii de regiment povestindu-le romane - mult-iubitul Război și pace). Bombea de la țară și-a supt călăritul odată cu laptele matern? Ei bine, nu, deși învățase să urce-n șa la herghelia unde unchiul său era administrator; secretul stă în altă parte, iar Bombea însuși e dispus să-l împărtășească momentan-colegului
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
apariție. Totul a culminat cu un record, în sfîrșit „literar”, demn de Guiness Book: Paulo Coelho a izbutit să semneze toate exemplarele romanului său Alchimistul, tradus în 52 de limbi. În schimb, discursul scriitoarei americane Susan Sontag, laureată a Premiului Păcii, un text critic la adresa politicii actuale a Casei Albe și a situației în lume, nu a fost publicat integral, conform obiceiului, imediat după ce a fost rostit. La ceremonia decernării premiului, găzduită ca de obicei în istorica Paulskirche din Frankfurt pe
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
Când e sănătos și vesel, nu mai are nevoie de mine”. Dar ca un creștin iertător ce este îl binecuvântează: „Israele, fii pururea fericit și deasupra tuturor nevoilor.” O mare tristețe îl încearcă pe Galaction când „citește articolele Tratatului de pace impus bietei noastre patrii”. Conferința a fost nedreaptă cu noi pentru faptul că nu ni s-a recunoscut cobeligeranța și că hotarele ne-au fost mutilate. Însă când moare Stalin, acomodantul nostru conformist „se roagă pentru el seara și dimineața
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
e de mirare că fostul profesor de Teologie de la Chișinău a putut ignora crimele abominabile ale lui Stalin, de care parcă n-ar fi auzit, și însăși situația țării sale, pe care mai înainte o deplângea, cu ocazia Tratatului de pace amintit, ocupată de către armatele „Tătucului”. O închinăciune îi aduce și lui Sadoveanu, care în 1953 ar fi fost „tribunul dreptăților poporului”, adică al colectivizării forțate și al arestărilor masive. Nici o vorbă despre ele, ca și despre eliminarea din rândurile membrilor
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
de înmormântări într-o săptămână. Toți decedații erau morți de foame, în timp ce în Italia, „americanii aduc, cu marile lor vapoare, toate câte lipsesc.” (Planul Marshall, refuzat de Uniunea Sovietică, intrase deja în acțiune.) Îndoielile despre „formula” sovietică nu-i dau pace: „Este această formulă o culme și un adevăr vrednic de nemurire?” „Popor după popor va primi oare botezul sovietic?” Răspunsul, care va veni foarte curând, autorul Jurnalului nu-l mai consemnează. Totodată să observăm că Galaction are curajul să fie
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
a dragostei petrarchizante în tiparul sonetului. Omul care se odihnește în ramele sonetului (Obo) nu este însă nici eroul și nici îndrăgostitul de odinioară, este contemporanul nostru obosit, hărțuit, plictisit și, de nevoie, egoist: Dar lăsați-mă, lăsați-mă în pace! Nu-mi pasă! Sînt obosit, obosit, obosit...de cenușă. Nu mai pot, nu mai pooot...vreau pe tușă! Vreau nani, vreau la mama, vreau acasă! Varianta oboselii dulci, a căderii în reverie de la Eminescu (“N-ai vrea ca nime-n
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
da seama că mai vechile trăsături sînt mult estompate. Antologia ne arată și fața nouă a poeziei lui Ilie Constantin: poemele scrise după întoarcerea în țară. Confesiunea, biograficul și chiar anecdoticul au luat locul abstracțiunilor. Mirările, uitarea, insomnia au dispărut, pacea și „netedul” sînt de-acum protagoniste, „vălul lui Isis” a pierit. Va fi altfel lirica lui Ilie Constantin? Judecînd după textele noi din Mulțimea singurătate probabil că da. E chiar posibil ca ea să fie mai aproape de sensibilitatea cititorilor de
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
politice. Ai convingeri politice, ai idei, dar literatura nu trebuie să se ocupe de asta (...) . Îți amintești de acel prim vers al lui Keats, care spunea: „A thing of beauty is a joy for ever” . Asta te interesează. Războiul și pacea, nu-mi pasă de ele. Îmi pasă de felul în care le redai. Restul nu e important. Sînt foarte puține lucruri importante în viață. RB: Dar cel mai important lucru este totuși viața însăși. ALA: Poate da, poate și a
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
ei e cuprins de un frison intens și scurt. Privirea fixează năucită un cuvînt din text. Cîteva clipe întîrzie în starea asta. Apoi, fremătînd se ridică și căută în raftul cu cărți. Ia dicționarul, găsește cuvîntul care nu-i dă pace, îi află înțelesul pe care și-l notează cu creionul pe un caiet de matematică nescris: «cochilie, s.f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini etc.». Creionul
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
început să se întrebe obsesiv dacă nu cumva îi este mai aproape RATB-ul decît cerul și mai utilă deratizarea decît conversația metafizico-mondenă cu spiritele strămoșilor sau cu duhurile pămîntului. Și astfel, de o vreme-ncoace, grija nu-i dă pace, visu-l ocolește, gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place. Reacționînd în fața unei lumi tot mai bolnăvioare, artistul s-a transformat prompt într-un fel de vindecător, în alcătuirea căruia fuzionează perfect medicul curant și exorcizatorul. El nu
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
de făcut, am stat pe îndelete și m-am gîndit la ea, la firele despre care aminteam. Mi-am acordat răgazul să le privesc, să le observ, să mă bucur de ceea ce știam dar și de ce descopeream în liniște și pace, într-o zi sfîntă. O sărbătoream astfel, în curtea mea, cu un pahar de bere rece și bună, în vreme ce fiica ei o invitase, în tete-a-tete, în intimitatea emoționantă a legăturii lor de sînge, la o cîrciumioară cochetă. Ele două, cu
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
nu pare să-l afecteze prea mult pe omul de la Cotroceni. Într-o încercare disperată de-a drege busuiocul, el a dat iarăși vina pe ziariști. Pe cei evrei, de data aceasta, care au „răstălmăcit” blândele sale vorbe despre frățietate, pace și progres... Ridicol până la capăt, văzând că se strânge lațul, Iliescu s-a grăbit să pluseze nevrotic, cam în stilul lui Ceaușescu de la balconul C.C.-ului: că vor veni istorici să cerceteze, că în școli se vor ține lecții despre
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
Litere, care a publicat pînă la 30 de ani cinci volume de poeme, la edituri de prestigiu. Cel mai recent, Game Over, e considerat de revista „Expresso” o cronică amară și dezabuzată a prezentului, a „băltirii” dezolate în melancolie și pace, proprie portughezilor. Poemele lui Manuel de Freitas mărturisesc în același timp o luciditate feroce, punctată de o autoironie dezarmantă. Volumul, divizat în patru cicluri, a căror tonalitate muzicală variază, are pentru criticul Carlos Bessa importanța unui eveniment în poezia portugheză
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
Autoritățile trebuia să avertizeze și să păzească intelectualitatea românească de o asemenea tentație. Și pentru că întrevederea noastră a devenit pentru o clipă, mai cordială, mi-a dezvăluit și unde se afla atunci: se afla la Timișoara la simpozionul „Scriitorii și pacea”, de care vorbește și Mircea Zaciu în jurnalul lui. Cît despre Nicolae Ceaușescu, nu trebuia să fii nu știu ce potentat ca să-i poți telefona personal, el însuși n-o făcea pentru că moștenise această putere de la taică-su, ci pentru că luptase toată
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
anul așteptării dezamăgite, 1648. De fapt, anumite evenimente grave s-au petrecut în anul acela, dar oare a existat vreodată un an fără evenimente grave? Războiul din Germania s-a sfîrșit; după treizeci de ani de masacre s-a făcut pace. Nu trebuia oare văzut aici începutul unei ere noi? În același an, au început persecuții sîngeroase împotriva evreilor din Polonia și Ucraina, conduse de un șef de bandă cazac, și nici pînă în ziua de azi nu s-au oprit
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
fuseseră niciodată acolo. Nici nu cunoșteau pe cineva care să fi fost. Îl știau doar de pe hartă și după nume. Se spunea că era un ținut minunat. Ea și-a zis că locuința va trebui să fie liniștită, plină de pace și albă, înconjurată de trandafiri, și și-a mai zis că grădina va trebui să fie mare și verde, străbătută de murmure. Iar cineva îi spusese că prin grădină trecea un pârâu cu apă strălucitoare și străvezie. Pe fundul pârâului
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
avea timp să atingă lucrurile. Acolo vor putea respira pe îndelete parfumul trandafirilor. Acolo totul va fi zăbovire și prezență. Acolo va fi tăcere ca să asculte susurul limpede al apei. Tăcere ca să rostească toate cuvintele grave și pure, îngreunate de pace și de bucurie. Acolo nu va lipsi nimic: doar dorința să se afle acolo. Prin geamuri, câmpurile, brădetul, munții și râurile fugeau înapoi. Cred că ajungem curând la intersecție, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Râuri, câmpuri, brădet și
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
nu sunt eludate. Mihail Sadoveanu, director al Teatrului Național din Iași ( 1910-1919), membru al Academiei Române și președinte de Senat ( dacă nu ne înșelăm), în vechiul regim, apoi președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor, șef al delegației române la Conferința de pace de la Paris, membru al Prezidiului și vicepreședinte al Marii Adunări Naționale etc. etc., îndreptățește temerile ce-i dădeau fiori lui G. Ibrăileanu, la fiecare schimbare de guvern, că bunul său amic își va oferi serviciile. În Dicționar, însă, o mică
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
care ai pomenit, la început. Scria cu litere grecești și avea cultul cărții și al literelor. Ea a fost foarte mândră că am devenit scriitor și, când se mai certa cu cineva, la Urziceni, argumentul suprem era: Lăsați-mă în pace, că eu sunt mamă de scriitor!. Când eram mic, mama mi-a spus că a văzut un înger. Eu nu prea am crezut-o, un medic mi-a spus că s-ar fi putut să fie o problemă de vedere
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]