546 matches
-
unde am fost băgat Într-un butoi și am simțit că sunt atras din toate părțile de acel zis butoi. Apoi, după cca. 30 de minute am fost curat complet și miroseam extraordinar de frumos, mi s-a dat un pachețel și am fost condus de un clovn În lojă la locul meu apoi clovnul a căzut, Împiedicându-se, i-a roșit și crescut nasul, a ridicat obiectul de care se Împiedicase și l-a arătat la public - un fulg de
Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
milioane de tone de cărbune. La apogeul operațiunii, pe 16 aprilie 1949, un avion aliat ateriza în Berlin în medie la fiecare minut și fuseseseră livrate 12.941 tone în doar 24 de ore. Recipientele variau de la containere mari la pachețele cu bomboane sau ciocolată, având parașute minuscule destinate copiilor berlinezi. La zborurile de întoarcere erau evacuați copiii bolnavi. Avioanele erau aprovizionate și deținute de SUA, Marea Britanie și Franța, dar piloții și ceilalți membri ai echipajelor proveneau și din Australia, Canada
Blocada Berlinului () [Corola-website/Science/303079_a_304408]
-
sau o combinație ale acestor trei. Toalete pentru persoanele cu handicap fizic sunt totdeauna de stil occidental. WC-urile au în marea majoritate a cazurilor hârtie de toaletă, dar mai sunt și excepții, de aceea majoritatea japonezilor poartă cu ei pachețele de hârtie (folosite de obicei la suflatul nasului) pe care le folosesc apoi ca și hârtie igienică în cazul în care nu se găsește la toaletă. Astfel de pachețele se dau gratis pietonilor ca reclamă pentru diferite produse sau firme
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
mai sunt și excepții, de aceea majoritatea japonezilor poartă cu ei pachețele de hârtie (folosite de obicei la suflatul nasului) pe care le folosesc apoi ca și hârtie igienică în cazul în care nu se găsește la toaletă. Astfel de pachețele se dau gratis pietonilor ca reclamă pentru diferite produse sau firme. Automate cu hârtie igienică sunt câteodată instalate în fața WC-urilor publice ca o ultimă instanță pentru cei nepregătiți. Unele toalete publice nu au săpun pentru spălatul mâinilor sau ștergare
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
o atmosferă degajată, dar în condiții precare. Deoarece se filma în plin câmp, departe de localități, actorii și membrii echipei de filmare nu aveau posibilități de a-și procura mâncare și apă și trebuiau să-și aducă cu ei un pachețel cu mâncare. Nu au lipsit nici evenimentele neprevăzute. Într-una din scene Păcală era deghizat în preot, dar cei de la machiaj au uitat să aducă barba falsă. Prin apropiere trecea tocmai atunci o turmă de capre și un țap. Membrii
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
Uber este în România din 2015. În tot acest timp, ceea ce părea un nou pachețel de inovație antreprenoriala trimis din occident s-a dovedit - la fel ca mai toate celelalte - o nouă structură de exploatare a muncitorilor locali și de expropriere a resurselor către centrele Vestului. Alături de alte afaceri bazate pe tehnologia aplicățiilor pentru dispozitive
DOSAR: BOICOT UBER () [Corola-website/Science/296184_a_297513]
-
de însuflețire, însă nu era decât o farsă. Dimpotrivă, anticipau înfrângerea totală și copleșitoare a lui Tokichiro, peste trei zile. — E amiaza. Bate toba, ordonă Tokichiro. Zgomotul și rumoarea șantierului se opriră dintr-o dată. Când văzu că muncitorii își scoseseră pachețelele cu mâncarea, Tokichiro vârî spada în teacă și se îndepărtă. După-amiaza se sfârși în aceeași atmosferă pe șantier, cu excepția faptului că disciplina se pierduse, iar indolența era mai vizibilă decât fusese în timpul dimineții. Nu diferea cu nimic de ziua trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fost evacuați, au mai adus ceva ajutoare. Dar persoanelor respective. Știți, dacă dumneavoastră erați rudă cu mine puteați să mă ajutați. Ei, noi n-am avut așa ceva. Am primit o dată o sticluță de spirt, o periuță de dinți și un pachețel de vată de la o rudă care mai mult n-a avut poate și ofițerii se temeau și ei, este adevărat. Acesta a fost singurul ajutor pe care l-am primit În 4 ani. Un alt ghinion pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
discuții cu ei, să planifice, să se pregătească ceva... Nu am văzut. Fiecare cu necazul lui... - Care au fost, În vagon, marile probleme? - Cu văicărelile lui bunicu’. Părinții erau liniștiți. - Oamenii aveau loc? - Stăteau ghemuiți pe bagaje. Fiecare mânca din pachețelul lui. Nu pot să spun că am făcut foame În tren. Aveam un rucsac... Ne pregătisem cât de cât pentru asta... Totul a mers foarte rapid: câteva zile aici, câteva zile dincolo ... Slănină, una-alta, o conservă... Nu eram epuizați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la... nu știu... pe post de sos de salată? —Jake, asta e cremă de față. Nu poți s-o mănânci. Dar Jake n-o mai asculta. Plonjase în coșul de gunoi și scosese la suprafață, cu o expresie torturată, un pachețel pe jumătate deschis. —Doar nu vrei să le arunci și pe astea, nu? Alice a înghițit în sec. „Astea“ nu fuseseră o descoperire tocmai plăcută. —Jake, astea sunt prezervative. —Și? — Prezervative folosite. Alice se gândise că probabil Jake le pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stomacului meu, despre funcționarea vaselor de sânge din creier, obiceiurile personale și antecedentele medicale, unele dintre ele destul de nedelicate, genul de lucruri pe care nu-ți dorești să le auzi discutate cu atâta lejeritate de niște străini care-și mănâncă pachețelul de acasă. În universul acela refrigerat mă simțeam ca după o coborâre Într-un fel de infern alcătuit din pleava societății, zău așa. Cei mai amărâți oameni - o femeie supărată care traversase În goană Van Ness Avenue ca să-și sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
râde de tine, dacă întrebi. Oamenii scot din buzunare niște șervețele subțiri, neterminate, albe și moi ca hârtia igienică turcească. De la mamaie la copii, și de la țăranul din piață la cucoana care coboară din Land Rover, tot poporul are-un pachețel din care trage șervețelul, ba chiar mai dă și la alții. Nici n-apuci să duci tifonul la nas, că ți-au și ieșit două degete prin el. Dacă strănuți, nu mai vorbesc: prăpăd, se rupe-n două sau zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încercase și Joyce înaintea mea, se ocupase de el pe sute de pagini. Mie îmi trebuia doar un computer. Mă aștepta pe masă, lângă Mihnea. Înainte să-l deschid, mi-am șters degetele cu un șervețel ud. Țineam întotdeauna un pachețel la mine, ca marii criminali înainte de-o infracțiune bine plănuită. Le preferam pe-alea spirtoase, parfumate cu mentă sau camfor: îmi dădeau o stare de liniște și confort, ca alcoolurile tari. Ce să fac, dacă nu mai existau batiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria. „Doctorul ascuns al echipei Austriei de la Jocurile Olimpice. Omul invizibil, medicul numărul doi, specialistul în transfuzii imposibil de probat. Intra noaptea pe geam și pleca după două ore, ca Moș Nicolae. Îl căutau toți carabinierii italieni. Se zice c-aducea pachețele cu sânge oxigenat, tras pe munte, la mare altitudine. Drogul natural, nedepistabil. Preleva sângele îmbogățit la 2500 de metri, îl transporta cu mașina peste munți și-l plasa sportivilor din lotul austriac, să le crească performanțele. Schiori alpini, fondiști, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sângele îmbogățit la 2500 de metri, îl transporta cu mașina peste munți și-l plasa sportivilor din lotul austriac, să le crească performanțele. Schiori alpini, fondiști, tot. Făcea transfuziile, după care dispărea. S-au găsit intr-un tomberon pe șosea pachețele, aparatură de perfuzie, ace de seringi, punguțe cu ser. Dar Omul Negru a rămas în umbră, n-a reușit nimeni să pună mâna pe el. Unii cred c-a fugit peste graniță, înaintea controalelor; alții, că n-a existat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă însoți, curios și el să o cunoască pe colega prietenei mele, Costică Ciubotaru a sosit pe la mine, după cum ne-am înțeles, pe la orele 8 dimineața. Când să plecăm, gazda mea, mătușa Paraschiva, grijulie ca o mamă, îmi întinde un pachețel învelit într-o hârtie subțire, și-mi zice: Sunt niște turte din făină de grâu, coapte-n tigaie... M-am gândit că nu v-ar strica la drum. C-aveți de mers oleacă, până la ele. Și-acolo, gazda, cine știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-n tigaie... M-am gândit că nu v-ar strica la drum. C-aveți de mers oleacă, până la ele. Și-acolo, gazda, cine știe, v-o ospăta ori ba. Că oamenii sunt de tot felul. Nu strică să aveți acest pachețel. Ne-am împotrivit, ne-am ciorovăit o vreme: Nu-i nevoie mamaie c-așa-i spuneam eu și tare-i mergea la inimă vorba asta ce-or să zică fetele cele, când or vedea turtele noastre, ce fel de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de-amiază, înainte de-a coborî în satul Sirețel am ajuns la podul ce trece peste pârâul cu același nume. Atunci, eu, cu gândul la turte, reiau problema: Măi Costică, oare chiar să ne ducem noi la fetele iestea cu pachețelul cu turte? Zău c-au să râdă de noi, nu alta. Bine! Dar ce propunere ai? Zise colegul meu. Iaca, uite ce m-am gândit: intrăm aici, în ogorul ista cu porumb și îngropăm bine pachețelul și punem un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la fetele iestea cu pachețelul cu turte? Zău c-au să râdă de noi, nu alta. Bine! Dar ce propunere ai? Zise colegul meu. Iaca, uite ce m-am gândit: intrăm aici, în ogorul ista cu porumb și îngropăm bine pachețelul și punem un semn, dintr-o crenguță de salcie, iar când ne întoarcem dacă ne-o fi foame, ne oprim, le căutăm și le mâncăm; dacă nu, cine le-o găsi, să-i fie de bine... Iar la fete mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ne oprim, le căutăm și le mâncăm; dacă nu, cine le-o găsi, să-i fie de bine... Iar la fete mergem și noi cu mâinile în buzunar, ca niște cavaleri. Și cât ai zice pește, ne-am descotorosit de pachețelul cu turte; l-am îngropat la rădăcina unui strujan înalt, am pus un semn, apoi ne-am continuat drumul. Am trecut podețul peste Sirețel și-am intrat în sat. Căsuțe modeste, cu acoperișuri de draniță, cu ogrăzile largi și pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sărutat, o dată și-ncă o dată și când ele ajungeau până la pod, ne întoarcem și le conducem iarăși spre casă până când, în sfârșit, am rămas singuri, am trecut podul, ne-am oprit și am scormonit lângă tulpina strujanului, unde-am lăsat pachețelul cu turtele mătușii Paraschiva și le-am înfulecat cu poftă, mulțumindu-i în gând, că de puține ori ni s-a dat s-avem niște turte atât de gustoase... Câți ani au trecut de-atunci? Între timp s-au scurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ascultat. Dar de rezolvat ioc. Ordinul era ordin. Și cum se obișnuiește să se spună întâi se execută, apoi se discută... M-am dus acasă îmi relata bunica am copt niște plăcinte, am fript niște pui, i-am încropit un pachețel cu ce-am găsit mai nimerit prin casă și a doua zi l-am condus până-n târg, la gară... A!... uitasem să-ți spun un amănunt căruia atunci nu i-am dat importanță, dar care, cu timpul, a devenit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
puternic. Îi bătea pe toți și făcea tot ce-i trece prin cap. Chiar și profii erau înspăimîntați de puterea lui. Unii îl treceau clasa doar la o privire furioasă. Rămînea repetent pentru că așa voia el. De multe ori mînca pachețelul cu mîncare pe care mama i-l pregătea lui Cornel pentru la școală. El nu primea așa ceva și i se făcea foame în timpul pauzei mari. Nici bani de buzunar nu pri-mea. Lua de la Cornel pentru a-și cumpăra cîte ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
totuși, să merg singură? — Puteți? Dacă puteți, e mai bine. — O să mă duc singură. După ce-am terminat cu strânsul lemnelor arse - m-a ajutat și Osaki puțin - i-am cerut mamei niște bani pe care i-am pus în pachețele de câte o sută de yeni. Pe fiecare pachețel am scris: „Vă rog să mă scuzați pentru neatenție“. Am trecut mai întâi pe la primărie. Primarul Fujita era plecat, așa că am dat pachețelul secretarei, spunându-i: — Îmi pare tare rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bine. — O să mă duc singură. După ce-am terminat cu strânsul lemnelor arse - m-a ajutat și Osaki puțin - i-am cerut mamei niște bani pe care i-am pus în pachețele de câte o sută de yeni. Pe fiecare pachețel am scris: „Vă rog să mă scuzați pentru neatenție“. Am trecut mai întâi pe la primărie. Primarul Fujita era plecat, așa că am dat pachețelul secretarei, spunându-i: — Îmi pare tare rău pentru ce s-a întâmplat aseară, dar de-acum încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]