347 matches
-
concilierea opușilor, pe când triada de terț inclus este capabilă să o facă. În logica terțului inclus opușii sunt mai curând contradictorii: tensiunea dintre contradictorii clădește o unitate mai mare care le include"400. Eminescu le-a numit, oximoronic, antiteze împăcate. Pacificarea lor se produce în încercare, rod, la el, al dorului nemărginit, care e altceva decât voința oarbă a lui Schopenhauer. Cine citește Ninge la o margine de existență este izbit nu de invazia contradicțiilor, ci a contradictoriilor, într-o revărsare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a „dorințelor imposibile” ale românilor. Acum, scrie Kőváry, „și-au dat seama și sașii că aceste idei insuflate românilor tocmai de ei ar putea amenința și autonomia lor”. Cu privire la perioada de sfârșit a revoluției, Kőváry mai amintește de Încercările de pacificare din primăvara și vara anului 1849, de misiunea deputatului Ioan Dragoș XE "Dragoș" În Munții Apuseni, eșuată În urma intervenției „iraționale” a lui Hatvani XE "Hatvani" la Abrud, sau de Încercările „mai multor deputați români la Pesta”, care se ocupau cu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vara anului 1849, de misiunea deputatului Ioan Dragoș XE "Dragoș" În Munții Apuseni, eșuată În urma intervenției „iraționale” a lui Hatvani XE "Hatvani" la Abrud, sau de Încercările „mai multor deputați români la Pesta”, care se ocupau cu finalizarea tratatului de pacificare Împreună cu trimișii lui Avram Iancu XE "Iancu" . Rezumând, În final, principalele considerații ale istoricului maghiar referitoare la revoluția română din 1848-1849, este necesar să insistăm asupra câtorva aspecte. În primul rând, trebuie spus că, În comparație cu alți observatori maghiari, Kőváry este
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Transilvania de nord administrația militară a funcționat până pe 26 noiembrie; ea a dispus limitarea călătoriilor, conducerea de către ofițeri a treburilor administrative, interzicerea temporară a partidelor politice, ceea ce a avut nenumărate consecințe cu efect negativ pe termen deosebit de lung. În interesul pacificării, proces care putea stârni reacții violente, guvernul ungar s-a folosit de aceeași soluție și în cazul teritoriului din sudul Țării de Sus și din regiunea subcarpatică. Ceea ce oferea guvernului budapestan și posibilitatea ca, prin intermediul prestărilor de servicii de către civilii
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
că numai prin menținerea acestuia la putere va exista posibilitatea „de a prevedea subsistențe trupelor noastre”, în condițiile în care „tot mai mulți proprietari refuzau să se supună ordinelor guvernului”8. Sacrificarea lui Mihail Sturdza era considerată posibilă doar după pacificarea Țării Românești. în aceste momente, armata rusă aflată în Moldova era atât de demoralizată de nemulțumită, într-o stare atât de jalnică, încât, dacă moldovenii s-ar uni, „nu numai că ar alunga-o. dar de bună voie ar depune
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
podișuri și munți, se găsea încă în stăpânirea asturilor și cantabrilor. Prin atacuri repetate ei țineau peninsula într-o permanentă tensiune. În anii 39 î. Hr., 29 î. Hr., 28 î. Hr., s-au dat lupte grele contra acestor populații, dar o totală pacificare era greu de obținut. În această situație, chiar Augustus a fost nevoit să plece în Hispania, unde a purtat contra asturilor și cantabrilor un război crâncen în anii 2725 î. Hr., fără să-i aducă definitiv sub ascultare. Abia în anii
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
unui trăsnet la București: Carol al Il-lea era avertizat că România „nu va putea evita cedarea unor teritorii care sunt populate de unguri sau bulgari și nu de români”. Soluționarea problemei era considerată ca reprezentând condiția primordială pentru o pacificare reală a Balcanilor . Asistat de Mihail Manoilescu, Carol al II-lea a acceptat de îndată, în principiu, ideea de a negocia direct cu Budapesta și Sofia, dar voia asigurări că Ungaria și Bulgaria nu vor emite pretenții „dincolo” de rațiunile
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Iuga din primul moment al descinderii în sat. “-Toate bune pe aici, Ichime? întreabă Grigore. -Deocamdată pace, conașule! zise vizitiul”. Din primele vorbe schimbate cu vizitiul venit să-l întâmpine la coborârea din tren Grigore surprinde sensul înfricoșător al acestei pacificări.Mai ales răspunsul cu “deocamdată” nu-i plăcu lui Grigore, “totuși nu insistă”.Mergând spre conac Grigore observă cu îngrijorare adevăratele înțelesuri ale păcii deodată statornicite și de care trebuia să se teamă mai mult decât de neliniștea evidentă și
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
sediului Comitetului Central. și, mai ales, trecând peste obstacolul american, el negociază cele două mari succese ale președinției sale: alegerea Beijingului ca gazdă a Jocurilor olimpice din 2008 și intrarea Chinei, în 2001, în OMC, Anii 2000 sunt marcați prin pacificare și chiar printr-o estompare progresivă a politicului: Jiang Zenin îi lasă lui Hu Jintao secretariatul general al PCC, în toamna anului 2002, apoi, treptat, și celelalte funcții. Hu își consolidează puterea, în special înăsprind în 2003 măsurile contra SRAS
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
păcii”. În schimb, fantasticul progres al științelor naturale a determinat diferiți gânditori să presupună că același tip de metode aplicate comportamentului uman individual și colectiv ar putea realiza progrese pe calea pe care Herbert Marcuse și alții au intitulat-o „pacificarea existenței umane”. știința modernă pornește de la presupunerea că lumea este complet accesibilă prin știință și rațiune și că ar conține în ea însăși toate elementele necesare cooperării armonioase a umanității. Este datoria științei de a detecta respectivele elemente, variat definite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au avut în ochii multor observatori un caracter similar. Expansiunea sferei sovietice de influență în Europa de Est după al doilea război mondial, mai ales cum a fost recunoscută de Acordurile de la Helsinki, este un alt exemplu. O politică ce vizează o pacificare de acest tip trebuie să fie denumită, conform definiției noastre, imperialistă. Este imperialistă deoarece încearcă să înlocuiască statu-quoul de dinaintea războiului, când puteri aproximativ egale sau cel puțin nu foarte inegale se opuneau una alteia, cu un statu-quo postbelic, în care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și la începutul secolului XX. Astăzi, Marea Britanie nu mai deține un rol atât de decisiv. Rolul său de „deținător” al balanței s-a încheiat, privând în consecință sistemul modern de state de beneficiile inerente unui astfel de rol: controlul și pacificarea pe care le aducea cu sine în vremuri trecute. Chiar recent, în timpul celui de-al doilea război mondial, neutralitatea Marii Britanii sau alianța ei cu Germania și Japonia în locul Națiunilor Unite ar fi însemnat cu ușurință pentru acestea din urmă diferența
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că vor fi dezamăgite în viitorul previzibil. Generalul De Gaulle, de exemplu, a susținut în cîteva discursuri pătrunzătoare și elocvente faptul că o Europă unită ar trebui să îndeplinească de pe poziția celei de-a „treia forțe” atribuțiile de restricționare și pacificare, care aparțineau „deținătorului” balanței, în competiția dintre colosul estic și cel vestic. El a afirmat în data de 28 iulie 1946 și a repetat în mai multe declarații ulterioare, în special după recâștigarea puterii în 1958: Într-adevăr, este o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o poveste cu multe eșecuri și cu puține succese. Atât succesele, cât și eșecurile relevă problemele fundamentale pe care le ridică dezarmarea ca mecanism de asigurare a ordinii și păcii internaționale. Eșecurile Primul pas practic în favoarea dezarmării ca măsură de pacificare 3 generală coincide cu începutul acelei perioade a relațiilor internaționale când oamenii de stat au încercat să-și canalizeze din ce în ce mai mult eforturile în direcția stabilirii ordinii și păcii internaționale. În 1816, țarul Rusiei a propus guvernului în direcția britanic „reducerea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
posibilă o rezolvare în termenii expuși atunci, iar Conferința este astăzi la fel de puțin pregătită să se confrunte cu aceste probleme cum era și în 1899”6. Tratatul de la Versailles a mai făcut un pas către dezarmarea văzută ca mijloc de pacificare generală prin stipularea unor limitări drastice ale armamentului german „pentru a face posibilă inițierea unei limitări generale a armamentelor tuturor statelor”7. Articolul 8 al Pactului Ligii Națiunilor stipula și mai concret faptul că „menținerea păcii necesită reducerea armamentului național
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o precondiție a dezarmării. De îndată ce statele implicate vor cădea de acord asupra unei distribuții satisfăcătoare a puterii, ele își vor putea permite să-și reducă și să-și limiteze armamentul. La rândul ei, dezarmarea va avea o contribuție esențială la pacificarea generală. Nivelul de înțelegere politică la care au reușit să ajungă statele poate fi măsurat prin modul cum sunt ele capabile să soluționeze problema dezarmării. Nici dezarmarea, nici cursa înarmării nu reprezintă un indicator al relațiilor de putere dintre statele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fost exacerbată de faptul că nu au fost trimise mai multe trupe. șeful statului-major al forțelor terestre americane, generalul Eric Shinseki, a declarat atunci în fața Congresului că ar fi necesare mai multe trupe decât a fost planificat pentru etapa pacificării și reconstrucției. Dar cei de la Pentagon au criticat public afirmațiile sale și generalul s-a retras în scurt timp fără prea mult tam-tam. Fără îndoială că mai multe trupe, mai ales cele special instruite, destinate apărării liniilor logistice și acțiunilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
schimbat drastic programele de instrucție și s-au implicat într-un efort intens de remediere a acestei deficiențe. În schimb, a izbucnit o dispută aprinsă între armată și marină în legătură cu cele mai bune tactici pentru a derula un program de pacificare prelungită. Urmările au fost și mai rele. Testăm această dispută dintre forțele terestre și marină. Acum vom riposta împotriva agresorilor, dar nu în grabă. O vom face într-un mod bine gândit. Aici trebuie să menționez una dintre cele mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
După războiul total al totalitarismului nazist, Încheiat prin utilizarea bombei atomice, Între noii inamici ă Vestul Împotriva Estului ă s-a instaurat un „echilibru al terorii” tradus printr-o opoziție față de escaladarea nucleară, pentru a scăpa de spectrul exterminării reciproce. Pacificarea s-a produs mai curând prin epuizarea unuia dintre adversari decât pentru că disputa s-ar fi Încheiat, dar violența poate duce atât la zdrobirea inamicului, cât și la autodistrugerea celui care o promovează. De la polemologia lui Gaston Bouthoul și până la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că s-a împlinit, dacă este să dăm crezare acestor legende. Oricum am interpreta reîntoarcerea evreilor din exilul bimilenar, consecințele acestui fapt le vedem astăzi sub ochii noștri în conflictele permanente din Orientul Mijlociu. Numeroasele negocieri care au avut loc pentru pacificarea zonei nu au dus la niciun rezultat durabil. Și asta pentru că "soarta evreilor nu e în mâna oamenilor și nu atârnă de vreo socoteală politică"43, prezice Alexandru Mironescu. Un kairos recent în istoria lui Israel a fost războiul de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
externă trebuia să organizeze nuclee cu rolul de a stârni nemulțumiri, de a perturba ordinea publică în Dobrogea și a exploata situația spre a forma convingerea că populația nu suportă administrația românească și, în consecință, regiunea trebuie redată Bulgariei pentru pacificarea spiritelor. Din punct de vedere politic, Societatea „Dobrogea” era subvenționată de guvernul bulgar, de unde primea directive în acțiunile politice pe care le punea în practică, în timp ce, din punct de vedere militar, se afla subordonată, evident acoperit, Statului Major de la Sofia
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
General al Ordinului, Pr. M.ș Bernardino Machiloni, O.F.M. Conv., a susținut cauza noastră aducând motive și documente, combătând motivațiile părții adverse în două confruntări. Pe 26 ianuarie 1646, Sf. Congregație a dat un decret: De Tergovistana possessione de pacificare și acomodare, nevoind să intre în miezul chestiunii. Și s-a stabilit ca, întrucât ab antiquo existau în orașul Târgoviște două biserici catolice; una dedicată Sf. Francisc, dar aproape distrusă și abandonată; iar cealaltă dedicată Sf. Maria a harurilor (S.
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
național-comunismului sunt instrumentate probe textuale constând în citate prelevate din opusurile canonice ale marxist-leninismului. Engels și Lenin sunt invocați recurent ca indicând calea cea dreaptă în chestiunea națională. Eșantioanele textuale culese din scrierile celor doi clasici sunt mobilizate în scopul pacificării doctrinare și în vederea raționalizării ideologice a formulei hibride a național-comunismului. Eforturile hermeneutice, adiționate de strădanii exegetice, sunt îndreptate înspre împăciuirea "preocupării pentru înflorirea națiunii socialiste și a statului național" cu solidaritatea socialistă și internaționalismul proletar (Programul PCR, 1975, pp. 145-146
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
majoritari ai Chinei se numesc și în zilele actuale Hanren oamenii dinastiei Han. Trăgându-se învățăminte din prăbușirea dinastiei anterioare, au fost reduse impozitele și corvezile impuse țăranilor, încurajată desțelenirea pământurilor, stimulată activitatea economică și comercială și a fost urmărită pacificarea populațiilor și neamurilor nomade aflate la granițele de atunci ale imperiului și atragerea lor în sferele de influență ale dinastiei Han; epocă de pace și prosperitate a durat peste șaptezeci de ani. Dinastia Han domnea asupra unui teritoriu care măsura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
soldați transformați peste noapte într-o armata de ocupație. Lloyd George a solicitat Parlamentului pentru a rezolva problemele din Irlanda 100 de milioane de lire, o sumă imensă la acea vreme, mai ales că ea nu ar fi dus la pacificarea Irlandei decît cu tunul. Chiar și regele George al V-lea a făcut presiuni pentru a nu se folosi mijloace disproporționate, care ar fi transformat războiul într-o baie de sînge. De cealaltă parte, ÎRA se află în reflux, după ce
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]