KorAP: Find »[drukola/base=padișah & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 8 >

189 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat la sare să nu se împută, umplut cu paie și înfipt în suliță, cu care să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de viezure, musteți pe oală și o gură hlizită. Și când te gândești că Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al Moldovei de barbă să-l scoată din vizuină, și viu au mort să-l târască la picioarele Slăvitului Padișah", spune rânjind Vlaicu, unchiul lui Ștefan frate al mamei sale, un bătrân alb, înțelept și blajin, un adevărat tată pentru nepotul Ștefan. Ce spui? face Ștefan pe miratul, deși prea bine știe. Chiar așa a spus Slăvitul? De barbă? întreabă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ne place nouă, moldovenilor, să umblăm ca Vodă prin lobodă, cu nasul pe sus și coada pe spinare. Cine ce are cu noi? "Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de grabă calamara de la brâu, peana de gâscă de după ureche, pergamentul de la subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ar fi înțeles pe pielea lor, spune Bodea. O să repezim crailor Europei strigătul de luptă, carte de biruință și ajutor, steaguri de-ale Profetului și câte un osmanlâu, care, prin viul său grai, să mărturisească ce poruncă aveau de la Marele Padișah: "După zdrobirea Moldovei, Süleyman-Pașa avea poruncă să ierneze cu oastea în Polonia, la Camenița; în primăvară, el, Mahomed însuși, cu forțe proaspete, trebuia să vină, să ducă războiul mai departe, biruitori, asupra Poloniei, asupra Ungariei și mai departe..." Pentru nimeni

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
dar nu uita că Isac e sub oblăduirea turcilor. Mahomed e un mare vulpoi. Și, va veni într-o zi... Să nu uiți!... Visul lui Mahomed e să transforme Marea Neagră într-un "lac turcesc". L-am cunoscut odinioară pe furtunosul Padișah. Nu iartă nimica! L-ai cunoscut?! tabără Alexandru covârșit de uimire. Pe Mahomed?! Chiar l-ai cunoscut?! Personal?! Personal! întărește Țamblac și, amintindu-și, începe să râdă. Și... și cât pe-ce era să-mi pierd capul. Bazileul Constantin vărul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
fanatic setos de putere absolută. Zi și noapte, îl roade patima nebună a cuceririi Lumii. Nu degeaba s-a autointitulat "El Fatih-Magnificul Cuceritor, Fratele Soarelui, Umbra Universului, Împărat al Împăraților". Gloria lui Alexandru Machedon nu-l lasă să doarmă... Furtunosul padișah visează să-și lățească împărăția cât lumea. Și cum era să-ți pierzi capul? Țamblac izbucnește în hohote de râs: În naivitatea tinereții mele, m-a pus dracu' și l-am înfruntat. A bătut din palme și-a poruncit călăului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Dumnezeule! strigă Alexandru, eroic, și mușchii încordați se umflă sub cămașa nădușită, lipită pe trup. De m-aș întâlni în luptă, față-n față cu acest "Magnific"! I-aș arăta eu "Fatih-Fatih"! Un cetitor în stele, egipțian, pripășit la curtea padișahului, i-a prezis că zodiile, crugul vremii, conjuncția stelelor îi sunt favorabile, că lui îi e menit a cuceri Constantinopolul, apoi Roma Cetatea Eternă; după care, va subjuga Lumea și va face ca Semiluna să strălucească pe cerul Europei, al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
să nu se adeverească, îi domolește Țamblac avântul eroic. În palatul său de pe malurile Bosforului, privirile lui se pierd în largul Mării Marmara legănat în vise de mărire, urzind planuri nebunești de cucerire, triumful Islamului asupra Europei. Dacă visele furtunosului Padișah se vor împlini, dacă popoarele Europei vor cădea sub călcâiul de fier al Fatihului, o întunecată epocă, ca un zăbranic negru -, se va așterne asupra Europei și a milenarei sale culturi. Și când te gândești, spune Maria, că toți cuceritorii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni, li s-a urcat la cap și, în obrăznicia lor fără seamăn, se pretind cum că ar fi liberi și neatârnați..." De prea multă inimă rea, Măritul Padișah s-a închis în odăile lui și trei zile și trei nopți n-a mâncat, n-a băut, numai fiere a vărsat și numai gânduri de cruntă răzbunare a clocit. N-a vrut s-o primească nici pe mă-sa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ta! silabisește el răspicat. Cum așa?!?! se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă în triumf căpitanul Gherasim. Au ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu', poate... la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele acolo, niște scule aurite, vai de ele?... Prea se fac stăpâni peste oameni! Peana și calamara! poruncește el dârz. Tăutu, cu pana de gâscă muiată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de luptă... Parcă Laiotă Basarab îi mai breaz? Nici nu l-ai săltat bine în tron și iaca a și trecut cu arme și bagaje în tabăra osmanlâilor, spune Șendrea. Valvârtej a ridicat praful șleaurilor spre Stambul, să sărute papucul Padișahului și să-i închine țara, îl înfierează el. L-au tăiat turcii ceva mai jos de buric, rânjește Mihail, fericit să-l batjocorească. O lepădătură! S-o fi făgăduit "turcește"! nu se lasă mai prejos Duma. Un trădător! Când te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate catedralele lumii!... Zău!... Ar merita să le-o tragem! hohotește Ștefan sarcastic. Să simtă pe pielea lor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
sa de la noi. Aiasta-i întrebarea!... Boier Stanciule, spune el poruncitor, solemn, ironic, te gătești de drum! Pleci la Stambul în solie! Ești purtătorul firmanului de pace al "Marelui voievod Ștefan Vodă, Domn a toată Țara Moldovei, către Marele, Sublimul Padișah Mahomed El Fatih, Împărat al împăraților, Frate al Soarelui, Trimis al lui Allah pe pământ! Pare-mi-se că drumul Stambulului ți-e prea bine cunoscut de pe vremea răposatului Aron Vodă, când a îngenuncheat Moldova închinând-o Înaltei Porți otomane

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
și pe aiasta. Una-n plus... zâmbește el batjocoritor, face o plecăciune, salută cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Salamalec Strălucire! Athletul Creștinătății ți se închină!" Dacă altfel nu se poate... Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta...  12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
iscoada mi-a adus vestea: la Adrianopole, armia otomană, cu Măritul Mahomed în frunte, e pe picior de plecare către Moldova, dezvăluie Isaia. A dat Domnul! se închină Negrilă cu entuziasm. Să vină! Să vină!! L-au ajuns blestemele noastre. Padișahul aduce cu sine pe Alexandru Aron, stirpe a binecredinciosului răposat Aron Petru-Vodă, să-l pomăzuiască domn în Scaunul Moldovei. Să trăiască! Măria sa Alexandru Aron mi-a trimis carte cu poruncă să lovim de moarte fiara încolțită, de vrem să ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
drepturi: "Pregătiți calea Domnului". Drept pentru care ne poruncește să semănăm vestea în țară, precum: "Turcii nu vin cu atâta tărie împotriva poporului, ci asupra ghiaurului Ștefan, un așa strașnic călău chinuitor al neamului moldovenesc. Să fie lăsat singur. Măritul Padișah vă aduce domn nou, mai bun, mai drept. Însutită va fi răsplata credinței voastre!" Așa scrie. Deci, padișahul a hotărât: Alexandru Aron Voievod! Hotărât! Bucuroși de domnie nouă... Să se sfârșească cu "Mușatinii blăstămați"! rostește Negrilă. Să le piară sămânța

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
cu atâta tărie împotriva poporului, ci asupra ghiaurului Ștefan, un așa strașnic călău chinuitor al neamului moldovenesc. Să fie lăsat singur. Măritul Padișah vă aduce domn nou, mai bun, mai drept. Însutită va fi răsplata credinței voastre!" Așa scrie. Deci, padișahul a hotărât: Alexandru Aron Voievod! Hotărât! Bucuroși de domnie nouă... Să se sfârșească cu "Mușatinii blăstămați"! rostește Negrilă. Să le piară sămânța neamului blăstămat. Mulțumescu-ți ție, Doamne! De câți ani aștept clipa aiasta! se închină Alexa. Dă Doamne să ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Martin Chorazics ambasadorul lui Cazimir... abia reușește să vorbească Duma, gâfâind, și face o pauză să-și tragă sufletul, că urcase în goană scările spre spătărie ca să ducă vestea soliei de pace la sultan. L-a întâlnit pe Luminăția sa Padișahul la Adrianopole. Era în cătarea oștirii. Și... și tocmeala de pace?! întreabă repezit Ștefan, măsurând spătăria de colo-colo. Chorazics i-a înmânat scrisoarea Craiului Cazimir și, o dată cu ea, urările lui de sănătate și viață lungă Sublimului Padișah. Și... și tocmeala

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
pe Luminăția sa Padișahul la Adrianopole. Era în cătarea oștirii. Și... și tocmeala de pace?! întreabă repezit Ștefan, măsurând spătăria de colo-colo. Chorazics i-a înmânat scrisoarea Craiului Cazimir și, o dată cu ea, urările lui de sănătate și viață lungă Sublimului Padișah. Și... și tocmeala de pace?! repetă Ștefan întrebarea, cu iritare în glas. Craiul Cazimir l-a rugat frumos pe Mahomed să facă pace, "să nu bată cu război Moldova; că Vodă Ștefan, prietenul și sluga noastră e sub puterea și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mai plăti încă... Aista-i prețul libertății noastre. A meritat? N-a meritat? Respirăm!... E în joc soarta Țării! De ce alegem acum depinde, poate, veacul, veacurile ce vor veni pentru Moldova. Tăcere. Tăutu rupe tăcerea: Ce răspuns să dăm Măritului Padișah? Răspunsul nostru este scurt: "Nu!". Mahomed trebuie să înțeleagă că nu poate îngenunchea un popor ce nu se lasă și nu se lasă, până la moarte. Avem codri, avem munți... și dinți avem! L-ar durea prea tare capul. Să-și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mă fi apărat; a jurat doar... Și năvrapii? Câți?! Câți?! Să tot fie la douăzeci de mii... Unii îndeamnă spre Cetatea de Scaun, alții, coboară pe Nistru, spre Chilia și Cetatea Albă, să se unească cu turcii. Mâna lungă a Padișahului a stârnit lupii din bârlog! se dezlănțuie Ștefan. Vin în haită! Ne-au împresurat din trei părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]