616 matches
-
copii, a fost încredințat de Brâncoveanu cu misiunea de a-l prinde pe slugerul Ștefan Cioran, care era învinuit de-al fi susținut pe Constantin Bălăceanu, adversarul domnului. Ianache Văcărescu este menționat în contextul revoltei din 1693 a lui Staico paharnicul, Preda căpitanul de la Proroci și Preda căpitanul de la Milcov, Iacșă căpitan Sârbul și Radu Hațeg. După ce boierii au fost predați domnului, Staico și Preda de la Proroci au fost duși la Mânăstirea de la Snagov, unde au fost bătuți „pă talpe” de
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
și anume familia Giuvara. Pe harta rusească din 1835 (sau "Harta teatrului de război din Europa din anii 1828-1829") apare sub forma Jovărăști, cartografii ruși redând prin "J" grupul "GI". Grecul (aromânul) Iamandi Giuvara (vezi și Iancu Jianu)a fost paharnic la curtea domnească și a avut posibilitatea să strângă mult aur, iar la un moment dat să ceară Domnului moșia în schimbul aurului de care acesta avea nevoie pentru plata tributului față de Poartă. În acest fel Iamandi Giuvara obține moșia Giuvărăști
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
Schitul Hangu. Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică sihăstrie, numită în documentele de mai târziu „Schitul lui Silvestru”. Unii cercetători ai trecutului presupun că Schitul Hangu ar fi urmașul acelei sihăstrii. Marele paharnic Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), a zidit pe locul vechiului schit în 1639 o biserică cu hramul „Pogorârea Sf. Duh” și a înzestrat-o cu cele necesare. Deși nu există niciun document care să ateste această ctitorire și
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic Gheorghe Coci a donat și alte moșii cumpărate în această zonă. Vasile Lupu a întărit mănăstirii toate aceste moșii printr-un act din 24 august 1646, acel privilegiu. La jumătatea secolului al XVII-lea familia Cantacuzino a început să achiziționeze
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
1650, Vasile Lupu ""au pornitu pre doamna depreună cu casele boierilor pen frânturile codrilor, pre la Căpotești, spre Cetatea Neamțului"". Tot cronicarul relatează că ""la Cetatea Neamțului era toată inima avuției lui Vasilie-vodă, deci acolea au răpedzit Vasilie-vodă pre Ștefăniță paharnicul, nepotul său, să apuce avuțiia, și, ori că n-au știut Ștefan Gheorghie logofătul de avuțiia acéia în Cetatea Neamțului, ori au stătut după lucruri care începuse și n-au socotit acéia bani, iară era mai aproape de dînsul decît de
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Proprietatea este des tulburată prin dese procese la divan de călugării de la mănăstirea Pantocrator ( în limba greacă: Παντοκράτορος), aflate pe Sfântul Munte Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic - 1680; Apostol Catargi postelnic - 1710; Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion Catargi stolnic - 1770; Petrache Catargi paharnic - 1800; GH. Catargi - 1860; Ion Catargi
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic - 1680; Apostol Catargi postelnic - 1710; Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion Catargi stolnic - 1770; Petrache Catargi paharnic - 1800; GH. Catargi - 1860; Ion Catargi - 1896. În localitate sunt două biserici. Una din ele este identificată cu cele mai vechi monumente ale culturii religioase din Republica Moldova, care împreună cu Stejarul lui Ștefan cel Mare și Sfânt de o vârstă de
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
către Ștefan Pârșcoveanu, mare vornic pe timpul ocupației austriece. La 1777, acesta a lăsat-o zestre fiicei Măricuța, la căsătoria acesteia cu Serdarul Cantacuzino. Măricuța, la rândul ei, peste ani, a lăsat-o zestre fetei ei, Joița,la căsătoria acesteia cu paharnicul Constantin Lăzaru, după ce și-a lăsat primul soț. Paharnicul Constantin Lăzaru a lăsat-o apoi moștenire nepotului, Marcu Zissi, căsătorit cu Anastasia. Marcu și Anastasia au avut 2 fete, Sultana și Elena (căsătorită cu Elefterie Cornetti, fost director a Bănci
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
1777, acesta a lăsat-o zestre fiicei Măricuța, la căsătoria acesteia cu Serdarul Cantacuzino. Măricuța, la rândul ei, peste ani, a lăsat-o zestre fetei ei, Joița,la căsătoria acesteia cu paharnicul Constantin Lăzaru, după ce și-a lăsat primul soț. Paharnicul Constantin Lăzaru a lăsat-o apoi moștenire nepotului, Marcu Zissi, căsătorit cu Anastasia. Marcu și Anastasia au avut 2 fete, Sultana și Elena (căsătorită cu Elefterie Cornetti, fost director a Bănci naționale din Craiova) și un băiat, George. George Zissi
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
cu excepția celor doi tineri ce au fost vânduți ca sclavi regelui Ousanas (m. 320) din Axum. Ajunși la curtea regelui etiopian, cei doi tineri au îndeplinit cu credință toate cererile regelui câștigândui încrederea și fiind puși în funcții înalte, Edesius paharnic, iar Frumentie, care era mai mare, a fost numit trezorier și secretar regal. Ei au fost alături de rege până când acesta se afla pe patul de moarte și i-a eliberat având posibilitatea să părăsească regatul. Cu toate acestea, cei doi
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
mențiune despre sat apare într-un document din vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu (12 mai 1692), în care sunt menționați 12 boieri care participă la hotărnicia moșiei Nenciulești a mănăstirii Cotmeana. Între boieri sunt menționați ”Tudor Logofăt, fiul lui Tudor Paharnic din Plopi” (Ecaterina Țânțăreanu, Habitat medieval în sud-vestul Munteniei în sec. XIV-XVII. Temeiuri istorice și arheologice, Editura Renaissance, București, 2010, p. 62). O altă mențiune istorica datează de după Unirea Principatelor (1859), când o delegație din satul care atunci aparținea Episcopiei
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
pune pecetea pe toate acestea. El coordonează activitatea grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. "Stolnicul" se îngrijește de mesele domnești. "Paharnicul", numit inițial "picernic", varsă de băut domnitorului. "Comisul" are în administrație grajdurile domnești. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de "pivnicer", "pitar" și "namestnic". Administrația locală era asigurată de dregători mai mici, boieri localnici sau trimiși ai
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cumpărat moșia de la Stâncești de la Dumitrache Stroici pentru suma de 150 de lei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Maria Callimachi, văduva banului Dimitrie (Dumitrașcu) Callimachi (1705-1758), a început construirea conacului din Stâncești, care a fost finalizat de fiul ei, paharnicul Ioan Callimachi (1750-1786). Acest lucru este precizat în testamentul ei din 5 martie 1794: ""Iar fiului meu Ianachi i-am dat moșia Stâncești, baștina tătâne-său. Iar casele dintâiu au fost făcute cu osteneala și cheltuiala mea, iar pe urmă
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
având pietre funerare de marmură albă, sculptate, iar două fiind de bronz. În pronaosul capelei din Stâncești sunt înmormântați, sub o placă de marmură neagră, următorii membri ai familiei Callimachi: banul Dimitrie Callimachi (1705-1758) și soția sa Maria, născută Sturdza; paharnicul Ioan Callimachi (1750-1786) și soția sa Ruxandra, născută Catargi; vornicul Alexandru Callimachi (1781-1837) împreună cu soțiile sale Elena, născută Conachi și Maria, născută Cuza. În subsolul capelei din Stâncești este un cavou unde sunt înmormântați urmașii lor: Teodor Callimachi (4 ianuarie
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
al bisericii. Locul de casă respectiv fusese donat lăcașului de cult de o Isaileasă, lângă ograda Marinuței Pivițoaei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca urmare a stării deteriorate a bisericii de lemn și poate și din obligații de familie, paharnicul Iordache Lozonschi, descendent al pârcălabului Gheorghe Izlozeanul, a reconstruit lăcașul de cult din piatră. Anul construirii actualei biserici este anul 1800, după cum atestă pisania amplasată pe fațada sudică a edificiului. Cu acest prilej, s-a adăugat și un al doilea
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
mai are și cărți de cult vechi între care o Evanghelie în limba greacă din 1793, o Evanghelie în limba slavonă în 1803 și zece tipărituri realizate în timpul păstoriei mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842), între care Evanghelia de Neamț din 1821. Paharnicul Iordache Lozonschi a fost înmormântat în naosul bisericii, pe piatra sa funerară, din marmură albă, fiind trecut anul 1818 ca an al decesului. În curtea bisericii se află un lumânărar, ctitorit de familia prof. univ. dr. Constantin Marinescu în memoria
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
Mânăstirii Tismana 300 vedre de vin provenit de la Jidoștița. Mai târziu, printr-un act din 1 iulie 1594, Mihai Viteazu întărește lui Necula două vii la Corcova, iar printr-un altul, din 8 iulie 1596, întărește lui Radu, al doilea paharnic, ocine și vii în Jirov, Cernaia, Cotoroaia și Valea Bună. Secolele al XIX-lea și al XX-lea: Corcova, ca moșie a Bibeștilor, a cunoscut perioada de glorie la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului
Podgoria Corcova () [Corola-website/Science/319496_a_320825]
-
1304, Carlo II, conte al Provenței și rege al Siciliei, îi arendează arhipelagul unui marinar din Toulon, Peire Mègre, care taie aici copaci pentru lemn de construcții navale și pentru plută. În 1471, insulele îi aparțin lui Palamède de Forbin, paharnic al regelui Renat al Provenței. En 1522 cavalerii ordinului Sf.-Ioan din Ierusalim, alungați din insula Rodos împreună cu marele lor maistru Villiers de l'Isle-Adam de către sultanul otoman Suleiman, primesc de la regele Franței Francisc întâiul (François Ier) arhipelagul Insulelor de
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
i-a creat un statut de autonomie politică atât de larg, încât domnii aflați în scaun nu se puteau menține fără alianță cu această adevărată dinastie boiereasca. Primul membru cunoscut al familiei este Neagoe Strehăianul, fiu probabil al unui Barbu. Paharnicul Barbu este menționat într-un hrisov din vremea lui Alexandru Aldea. Neagoe a avut patru fii și o fiică: Toți acești boieri au avut mare influență pe langă domnii țării de la sfârșitul sec. XV - începutul sec. XVI, intrând însă în
Familia dinastică a Craioveștilor () [Corola-website/Science/299713_a_301042]
-
o stațiune de producere a prafului de pușcă, numită Buda. Un alt Vasile Buhăescu, nepot de frate al celui menționat mai sus, bifează funcții importante în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca vel cămăraș, vel pitar, vel medelnicer, paharnic ori logofăt. În a doua jumătate a secolului XVIII, după 1766, un negustor cu dughene în Iași, Anastasie Duca, intră în posesia unor pământuri la Buhăești, după ce Vasile Buhăescu (al doilea) și fiul său Ștefan nu-i pot înapoia o
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de Mitropolitul Meletie al Proilavului și Arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. dependentă de mitropolie, a devenit metoc al Mănăstirii Karakalu din 1648, fiind restaurată de paharnicul Gheorghe, fratele domnitorului moldovean Vasile Lupu, iar mai târziu, de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu. a fost, de asemenea, închinată Mitropoliei Proilaviei, începând cu anul 1768. Biserica datează din secolul al XVI-lea, desi nu se cunoaște un an concret când
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
germani și polonezi încearcă să-l convingă pe fiul său, prințul coregent Mihail I (Șerban Ionescu), să-și înlăture tatăl de la domnie. Ei îi au ca aliați pe Elisabeta (Ioana Pavelescu), soția prințului, și pe doi boieri din sfatul țării: paharnicul Ene Udoba (Silviu Stănculescu) și slugerul Ion Iercău (Corneliu Gîrbea). Solul german, preotul catolic Gerolamo (Ion Besoiu), îi spune Elisabetei să-l convingă pe Mihail să accepte să devină vasalul împăratului Sigismund dacă vrea să domnească pe tronul Țării Românești
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
s-a descoperit și un tezaur de monede otomane. În zona actuală a comunei este atestat în secolul al XVII-lea un sat denumit "Tampeni", astăzi dispărut. În secolul al XVIII-lea, moșia Cochirleanca era deținută de Maria Minculeasa, soția paharnicului Mincu, rudă cu familia boierilor Hrisoscoleu. Ea a lăsat această moșie moștenire spitalului Gârlași din Buzău, cu scopul ca veniturile obținute de aici să fie folosite pentru finanțarea funcționării spitalului. După moartea Mariei Minculeasa, însă, boierii Hrisoscoleu au continuat să
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
civilă (clasă) în Imperiul Rus, în conformitate cu Tabelul rangurilor introdus de Petru cel Mare în 1722. Era un rang civil de gradul 5, echivalent cu gradele de general de brigadă în Armata, căpitan-comandor în Marină și Mareșal al Curții sau Mare Paharnic la Curtea Imperială. În 1796 gradul de general de brigadă a fost desființat în Armată, deci rangul de consilier de stat a fost plasat între gradele de general-maior și colonel. Până în 1856, rangul nobiliar de consilier de stat era transmis
Consilier de stat (Rusia) () [Corola-website/Science/337573_a_338902]