507 matches
-
desăvîrșite, precum și corozivității lor extreme. Dar această delectare va face loc curînd unei stări de inconfort, dacă nu chiar de jenă. „Tînărul ofițer”, „omulețul”, este „de specia ascaridelor, slab, cu obrajii supți, cu ochii vii și cu mișcări dezarticulate de paiață”, „nervos și dezordonat în mișcări” și are „pe lîngă geniul familiarității și al vulgarității ș...ț o volubilitate excesivă”, prin care acaparează conversația, instituie monologul perpetuu, o revărsare a mitomaniei complete. (Omul „știa totul, văzuse totul, participase la tot ce
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
este „eu”) își are propria teorie asupra omului precar. Un ocazionalism à la Malebranche, deviat în parodie sumbră, și anume: în ciuda liberului său arbitru (cu care-l dăruie divinitatea, ca să-l diferențieze, totuși, de o stupidă marionetă), omul rămâne o paiață în ochii Tatălui ceresc și sursa unei „sumedenii de gaguri” înveselitoare (cf. p. 171). Cu alte cuvinte, mai solemne: „c’est Dieu qui est la cause véritable de nos actes”. Inclusiv, deci, a ceea ce se cheamă, aici, „impuls sinucigaș”. De unde
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
la păstrarea unei bune măsuri în toate. Și nu în zadar, poetul se întreabă: „Și-atunci ce este important în viață? / Ce mai rămâne iar după moarte? / O casă, un copil zâmbind, o carte. / În rest sunt gesturi simple de paiață” (Măsura vieții). Iată cum cele trei coordonate au devenit măsura vieții. Ca un bun umorist ce s-a aflat o viață întreagă, Ion Grosu ia poezia în serios, considerând-o mijlocul de expresie prin care își poate exprima ideile și
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
Avem vacanțe, -avem și libertate! Însă cu toate-acestea ne simțim Un șir de morți, într-o maternitate. Statui de visători..., ce minunat! E-o artă, azi, să te menții pe gheață. În ringul existenței, demodat, Ne toarcem firul sumbru, de paiață... Referință Bibliografică: Statui de visători... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul V, 13 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
STATUI DE VISĂTORI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342732_a_344061]
-
R. Leoncavallo, iar orchestra condusă de dirijorul Wolfgang Grohs din Austria va împlini programul serii cu uverturile operelor „Bărbierul din Sevilla“ de G. Rossini, „Flautul fermecat“ și „Nunta lui Figaro“ de W. A. Mozart, „Cavalleria Rusticana“ de P. Mascagni și „Paiațe“ de R. Leoncavallo. La sfârșitul lunii aprilie, bursierii vor participa, la Viena, la un master-class cu maeștri ai genului, apoi vor fi audiați pentru a fi aleși cei care vor primi în continuare bursă. Concert amerindian l La Sala Lira
Agenda2005-10-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283451_a_284780]
-
un zeu de salvgardare. E destinul tău să suferi Călcat de hoți și vel-parșivi, Iar eu nu știu de ai puteri S-asculți grăsuni murdari-masivi. Când te vei trezi la viață Târziu va fi, românul meu; Rămâi mereu doar o paiață - În fața lor, ratat pigmeu ... .......... Așa gândeam în clipe calme - Tot privind în jurul meu Și-mi tot vine să trag palme Celui ce se crede-un zmeu. Cea de-a treia târfă a lumii - Politichia dimprejur, Cea condusă doar de mumii
TÂLHARI LA DRUMUL MARE ROIESC ÎN PARLAMENTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384540_a_385869]
-
taifunul să-i intre, cerului, în grații; Eol își scutură furia și-ngenunchează ramul gol, Galbene frunze eșuează pe buza unui vechi atol. Pândește Indra, ca o fiară, cu fulgere, stângând în brațe, Să-arunce tunete și ploaie peste grimase de paiațe; Scâncesc pe lujeri trandafirii și după verde iar tânjesc E moartea scrisă-n legea firii și diavoli, lacrimi, pârjolesc. Și totuși, în deșertul rece, culorile-s o oază vie, Coșmarul brațelor orfane s-a frânt în dulcea armonie A unui
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
n-avem sevă, Am vrut libertate deplină, Se stinge întreaga planetă, Căci n-are Izvor, nici Lumină, Și crud e-adevărul acesta, Am vrut evoluție, egou, Lăsat-am pe Domnul de-oparte Și pus-am în loc un argou, Icoane și chiciuri, paiațe, Veșminte cu aur lucrate, Ce șic sun-acum în biserici, Când spui fără crez: "Pace frate!" Și râde satana de oameni Și plâng tot mai mult când privesc, Căci nu mai zăresc compasiune, Nici dor pentru plaiul ceresc, M-ascund în
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
acestea le conturează în realitate profilul perceput, în loc să vreau să-i schimb, cum îmi doresc permanent! Poate voi ajunge să-l cunosc așa chiar și pe Șefu’?! Și cu siguranță voi deveni ceea ce trebuie să fiu, un detectiv, nu o paiață simulând doar răspunsuri la cerințele fișei postului. -Ce faci? Ce s-a-ntâmplat? se interesă colegul din stânga. Specialist în trasul cu urechea, înțelesese că-i vorba de-o dispariție, dar și-ar fi dorit date în plus. Furase cu ochiul
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Născuți sub zodii și sub astre, Noi ne-ncăpățânăm ades’ Să căutăm un înțeles Trăirii și menirii noastre. Ne zbatem pentru viitor, Pentru un drum mai bun în viață, Dar suntem numai o paiață Ce pune un scenariu-n rol. Și vom spera, a câta oară, Că vom avea noroc din plin Și-n echilibru, pe destin, Nu vom aluneca pe sfoară... Sursă foto: Internet Referință Bibliografică: ACROBAȚI PE SFOARA DESTINULUI / Mihai Manolescu : Confluențe
ACROBAŢI PE SFOARA DESTINULUI de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383386_a_384715]
-
fii își însurase. Ea fost-a cu luare-aminte / Și a chitit mai dinainte La una care îi părea / Că-i potrivită pentru ea. Dar nu-i tot una cum chitești, / Cu felu-n care nimerești. Fiul cel mic nu-i o paiață / Și într-o bună dimineață, Vine acasă c-o nevastă. / Când a văzut ce mai năpastă Căzut-a peste ea, de-ndată / A încercat la cap s-o scoată, Dând când la deal și când la vale. / ‘Geaba, pe voia
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
întins pe masa de lucru - o masă mare de sufragerie, de pe vremuri - o mulțime de lucrări de matematică și a început ,,meditația”. Cu un deget urmărea formulele și textele explicative, iar cu vocea lui excepțională de bariton ataca prologul din Paiațe invitându-mă să-l urmez. Am început cu aria lui Filip din Don Carlos, mândru de gravitatea vocii mele de bas-bariton. Spre deosebire de el care-și cultivase vocea cu profesioniști, eu eram acoperit de o îndelungată experiență dobândită în baie. Ce-
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
la vârsta de 86 de ani, informează Opera Națională București. Născut la București, Nicolae Herlea a studiat Conservatorul cu profesorul Aurel Costescu-Duca. Debutul pe scena Operei Naționale din București a avut loc în anul 1951, cu rolul Silvio din opera „Paiațe” de Ruggero Leoncavallo, în vechiul teatru „Regina Maria”. În continuare a rămas angajat că prim-bariton al acestei scene până la vârsta pensionării. Dincolo de carieră excepțională desfășurată în fața publicului din România, Nicolae Herlea a urcat pe scenele celor mai prestigioase Opere
Nicolae Herlea, prim-bariton al Operei Naţionale Bucureşti, a încetat din viata [Corola-blog/BlogPost/93294_a_94586]
-
pe degete/Banderole cu inspirație maximă - cf. Inspirație... - Poetului parcă i se face frică de reușita personificant-metaforizantă Litere chicoteau la comanda/Alcoolică a mâinii drepte - și eșuează în mediocritatea sub-metaforică Banderole cu inspirație maximă”). ...Frisoanele curg peste umeri/ Zguduie umbra paiaței/ Ascunde intimitatea momentului/Prelungită de lumânarea aprinsă/În eroarea torentului/Creației... - cf. Inspirație. Chiar și eroarea torentului apare ca o forțare jenantă, în registru metaforic - după banalitatea sintagmatică Ascunde intimitatea momentului...! .... Unde nuanțe de stihuri/ Împing precum taifunul/ Pupa epavei
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
arate. Așadar, atunci o întâlnise pentru prima oară pe Olga. Peste drum, în grădina publică, pe o alee în apropierea intrării. Era mult mai bine să aștepte acolo pe o bancă, decât să stea pe stradă, expunându-se, ca o paiață, văzului public, își spusese. Milogul din dreptul intrării în parc îl privise cu ostilitate, de parcă ar fi văzut în el un concurent. Scaunul de invalid al Olgăi se afla în dreptul unei bănci, puțin într-o parte, cu una din rotile
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
mulțimea se adunase imediat în jurul celui care o face să râdă. - Trebuie întreținută cu grijă buna dispoziție a orașului! spusese necunoscutul serios. - Cine ești? îl întrebase Oleg neprietenos. Blanca răspunsese pentru necunoscut: - Trebuie să fie un visător, un nebun, o paiață plină de umor. - Taci din gură! Eu sunt iubirea senzuală care strigă „deschide-te!“ Mă numesc Eros! Tendința mea biologică este dorul organului de a întâlni organ. Cel mai puternic dintre toate impulsurile. Sunt infidel totului și tuturor! Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și-o deslușim cât e de slută. Fiind deci viața curviștină cu fericirea omului, nu strică dacă-i pedepsită prin sila boschetarului. Atâta doar că în binomul format din om și din viață, pedeapsa omului revine când se transformă în paiață. --------------------------------------- George PETROVAI Sighetu Marmației decembrie 2013 Referință Bibliografică: George PETROVAI - POEMELE NOULUI AN (1) - IUBIRI DISCRETE / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1104, Anul IV, 08 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
cu-al lor sânge! Un suspin s-aude-n noapte: Este Țara...care plânge! Ce-ați făcut cu România Moștenită din Străbuni? De ce-o sugrumă hoția? Unde sunt oamenii buni? De ce au plătit cu viața Cei căzuți ”la datorie”? Să conduc-acum... ”Paiața” Ce ne'afundă-n sărăcie? Cum de poți vinde o Țară Făr’ a fi lovit de fulger? Să-ți faci Neamul de ocară Să ”mulgi” Țara, ca pe-un uger? Nu uita, când vine...Ceasul, Nu vei mai avea scăpare
PREA TÂRZIU...PENTRU-NDURARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363089_a_364418]
-
refuze darul bărbatului? Costică, dacă știi cum să-i oferi surpriza..., se pierde. Parcă nu știi ce plăcere simt ele? Proțapule, nu mai are rost să-ți dau amănunte cum a fost... C: - „Ia uite, tâmpitu' de ce e-n stare, paiața dracului!” Nu vrei să ne așezăm la o masă? Ei cu nunta lor, noi cu bairamul nostru. Păpușico!...un rând. Vrei să ni se usuce gâtul, ha-ha-ha! (vine în fugă o fata tânără) Drăguțo, cred c-o să copertăm în noaptea
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
ofertă este UDMR și gata! E ultima strigare... Doamnă frumoasă, mai aduci două pahare? Brava, mulțam! Să le așezi invers, să mai bea și omul ăsta apă! Da? - Da, domnule! Oare câte ai mai băut înainte de a veni aici, domnule paiață? Și bețivanul ăsta, agent de pază, bea de la prânz încoace... Uf! Doamne, iartă-i, că nu știu ce fac!” - Așa... Ce spuneam? A, da! Partid puternic, lipit mereu la guvernare și la majoritate în parlament și... Ce spui, domnule? Votezi cu ăștia
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
ascunde clipa moartă, sedimentând uitări Îmbătrânește ramu-n durerea temporală Scrâșnesc a neputință nodulii de pe flori Și de sub coaja ginko tumoarea strigă iară... E timpul moartea lentă insinuată-n viață Cu fiecare clipă ce trece ...noi murim Schimonosește Timpul, ''frumosul''în paiață Deși noi toți știm asta,cum să trăim ..nu știm... Durere se adună și roade precum carii Și suflet și ființă și amintiri dispar Se schimbă trenul vieții, când intervin acarii Sub măștile de boli ce permanent apar... El, Timpul
TIMPUL, MOARTEA VIEŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367287_a_368616]
-
și plecă de lângă jandarm negru de supărat. La poarta târgului luă un clondir de rachiu, se așeză pe marginea șanțului și trase câteva guri cu sete. I se părea că tot târgul se învârtește cu el, oamenii erau parcă niște paiațe, peste tot nu-l vedea decât pe Polizache. Într-un târziu, când soarele se lăsase pe după dealurile dinspre Salcia, Duran încălecă pe cal și plecă spre casă. Ieșise luna, o lună cât roata căruței, din ea parcă se scurgea pe
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
dă vina pe mine dacă încă te iubesc Nu dă vina pe mine dacă încă, la tine, mă gândesc Nu dă vine pe mine dacă inima-mi e-n ceață Și-n ore târzii te caut cu glume proaste, de paiața Nu dă vina pe mine că totul reîncepe și e atat de greu Nu dă vina pe mine că-mi ești în inima mereu Nu dă vina pe mine... numai timpul poate să-mi aducă uitarea Uitarea ta Nu dă
NU DA VINA PE MINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363725_a_365054]
-
întind - spre mine - uscatele bețe copacii toți - milogi - incompetenți! nici norii nu-și sculptează albe fețe...: pe toți - Hristos ne lasă repetenți! an după an și viață după viață ratăm - și toată bezna vine-n față! multlăudatul om e o paiață: da - capodopera lui Dumnezeu e-n ceață! un gând - măcar un gând întru smerire: ca boare-am dobândi Via Simțire! nu : noi ne punem - singuri - moț și ne trezim - cenuși - la colț! ...din primăvară-n iarnă pribegesc și fericirea uit
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
pe Victoriei, vis-a-vis de sala teatrului de estradă „Constantin Tănase” și aproape lipit de vechea clădire a fostului Teatru Național. În casa liftului, înșirați și dându-ne „onorul” de pe zidurile scorojite și chinuite-n draci de „pămătufuri” totuși pricepute, „arlechini”, „paiațe”, păpuși cu măști și alte stilizări contorsionate care parcă se schimonoseau și hlizeau cu gura până la urechi, parcă bătându-și joc de noi că ne-am grăbit și n-am ales scările, pentru a urca în zig-zag-ul din spatele scenei celebrului
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]