493 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului Încă o vară se duce Lasând în urmă doar regret Și o lumină de aur dulce Cu frunze prinse în menuet... În jur începe-o scămoșeală -Puf în paiete saltă vioi- Când briza în haină de gală Ne-mbrățișează pe-amândoi. O buclă de nor răvășită Sclipește-n soare ca un cristal Ca-ntr-o poveste povestită Pe fondul doinei prinsă-n caval... Cu sufletele, față în față, Pe
ÎNCĂ O VARĂ... de LIA RUSE în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373289_a_374618]
-
până la ora șapte seara. Vânzătoarele plictisite, își numără banii făcându-și de lucru printre rafturi. Imi plac atât de mult consignațiile, încârt adeseori mă prinde ora închiderii, cu ochii pironiți pe câte o bijuterie veche, un goblenț, o rochie cu paiete multicolore, o cizmă delicată de cine știe cine purtată, ori un tablou din care nu înțeleg mai nimic. Și astă seară am întârziat prea mult prin consignații. Mă opresc lângă bișnitarul tutungerie. Acesta îmi strecoară în sacoșă cele doua pachete de Kent
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
în timp ce se repezi pe scări spre intrare. În grabă, nici măcar nu-i aruncă o privire însoțitoarei până în momentul în care își preluară locurile. O, frate! Cu ce era îmbrăcată? O rochie lungă, vaporoasă, garnisită pe piept cu două șiruri de paiete care sclipeau orbitor în lumina candelabrelor și un set de bijuterii grele, de vampă. Parcă fusese destul de clar! Concert, nu nuntă! Cu colțul ochiului, surprinse zâmbetul ironic al Denisei pe diagonala lui și se simți al naibii de nefericit. Dacă tot era
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > GHIOCUL DE CRISTAL Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ghiocul de cristal Curcubeu cu flori de maci frunze veștede paiete și scarabei pe un venerabil car al magilor și al morții sprijinită de scara sorții își resfirase Estrela fustele cochetă pretindea a fi reîncartata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând să plutească. Orizontul se apropia de noi ca și cum ne-am fi avântat spre el prin răsuflarea nopții. În zare am deslușit sclipirea aceea stinsă - ar fi zis că erau paietele unor valuri mici pe suprafața unui râu. Neîncrezători, am scrutat întunericul care se revărsa pe balconul nostru zburător. Da, o întindere de apă întunecată scânteia în adâncurile stepei, urca, răspândea prospețimea aprigă a ploilor năprasnice. Pânza ei părea să se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o fiică! Felicitări! Suze se aruncă la gîtul meu. E o fată. SÎnt extrem de tulburată. O să am o fiică! Știam eu. Am știut de la Început. — Becky? Ușa se deschide și În fața noastră se află mama, care-ți ia ochii cu paietele ei mov și rujul țipător. — O să Înceapă să vină musafirii. Privirea ei se mută de la Suze la mine. — S-a Întîmplat ceva, iubita-mea? — Mamă, o să am o fată! izbucnesc, fără să mă pot controla. Mi-a făcut Suze testul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aranjat. Martin și-a scos masca și Janice și-a revenit, după ce a dat pe gît un coniac. Iar acum, formația cîntă și toată lumea e pe ringul de dans. Mama și tata se leagănă În ritm Îmbujorați și zîmbindu-și radioși, paietele mamei licăresc În lumină. Suze dansează cu o mînă de gîtul lui Tarquin și cealaltă În jurul lui Clementine, care s-a trezit și n-a vrut să mai adoarmă. Tom și Jess stau În picioare la marginea ringului, vorbind și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
excitant, dureros”) - „ultrarealistă” (Marian Papahagi) - înregistrează tensiuni paroxistice, notația expresionistă atinge apogeul: „Se învârtesc rotative, mii de ziare, cuvinte / Cad în rigole, ca grindina, ca fructele putrede / Mari reflectoare, tobe, acrobați, saltimbanci cu zâmbetul calp / Ziua curge frenetic, gureșă cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă / Fire, forme, nervi se nasc, strălucesc, se consumă, se sting / Porții de viață, de moarte, de glorie se-mpart pe mari galantare / Dinții le mestecă / Am trăit! urlă șacalul, femeia, robul, vulturul, câinele
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
aceea ideologic îndoielnică. Mama acoperi cu mâna ochii lui Marelst. Iar el simți o plăcere complexă, asemănătoare gustului prăjiturii pe care o mâncaseră la aniversarea surorii lui: crema aia albă care se lipea de cerul gurii, așchii fine de ciocolată, paiete minuscule de fructe glasate. Tot astfel gusta cu gura și cu celelalte simțuri liniștea compartimentului care se mișcă ușor, alunecând de-a lungul peronului, minunata legănare a cușetei, mirosul ceaiului rece de pe măsuța de lângă fereastră și mai ales, într-un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la lecturi (Collier’s, Harper’s), preferințe culinare (homar thermidor, unt de arahide) și, În cele din urmă, la haine. Purta o rochie tinerească, scurtă, verde și cu franjuri de-a lungul tivului. Pantofii erau din satin verde asortat, cu paiete În vârf și barete delicate la glezne. Pe umeri avea Înfășurată un boa din pene negre, iar pe cap o pălărie În formă de clopot, cu pandantive de onix atârnându-i deasupra sprâncenelor pensate. Îl mai lăsă câteva secunde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne-a adus deunăzi o pradă uluitoare. Și acum știm că acele povești sunt adevărate. Doamnelor și domnilor, Îngână Bob Presto, nu vă miroase... cumva... a pește? La această indicație regizorală, Zora, În costumul ei de cauciuc, cu solzi de paiete verzi, strălucitoare, se cufunda În bazin. Costumul Îi venea până În talie, lăsându-i pieptul și umerii goi. Zora Înota În lumina acvatică, deschizându-și ochii sub apă - ceea ce eu nu făceam - zâmbind la bărbații și femeile din cabine, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi contrazis de cineva din casă, branșa administrativă a radiodifuziunii comerciale, așa încât extinsul turneu Gallagher și Glass s-a încheiat oficial. Ce încerc eu aici este modalitatea de a sugera fără greș că această ereditate a luminilor rampei și a paietelor a fost o realitate ubicuă și profund semnificativă în viețile tuturor celor șapte copii din familia noastră. Cei doi mai mici, așa cum am mai spus, sunt actori profesioniști. Dar nu putem trage linia aici. Cea mai mare dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cântând fiecare de peste 25 de ani, sunt realmente foarte pasionați de ce fac și o fac cu drag. Și se vede. A cântat cu ei și o solistă. Semăna leit cu Ilinca Dobrescu, avea o rochie cu straturi de franjuri și paiete, plus un șal lung de pene negre. Minunată. La un moment dat a cântat și din Janis Joplins, fără să o imite, dar foarte frumos. Cred însă tot mai mult că a fi Jeff e o profesie. Și nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se știe, îmi spuneam, dacă era o treaptă de ridicare sau coborâre). Femeile erau, toate, în atracția, înșelătoare sau nu, a aceluiași miraj, rochii lungi în diverse culori (numai rochia doamnei Agripina era mai ieșită din comun: rochie neagră cu paiete, moda vestită a orașului). Tatăl Anei, am uitat să spun, purta un costum negru de croială impecabilă, pe care-l făcuse (după mărturisirea sa) la propria nuntă și pe care nu-l mai îmbrăcase de atunci, păstrat de doamna Agripina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am povestit lui Aidan despre viața mea ca asistentă de magician. — Ni se spune Fantasticii Marvo și Gizelda. Gizelda e numele meu de scenă și suntem un fenomen în MidWest. Îmi cos singură, de mână, costumele de scenă, șase sute de paiete de costum. Intru în transă în timp ce le fac. Marvo e, de fapt, tatăl meu, iar numele lui adevărat este Frank. Acum povestește-mi despre tine. Nu, povestește-mi tu. Am stat să mă gândesc. —OK. Ești fiul unui tiran din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Acesta e unul dintre hotelurile în care pot sta. Apoi o să le îmbrăcăm în costume splendide de carnaval. Au urmat noi cartonașe. Imagini ale unor femei suple, bronzate, purtând costume de baie galbene sumare și diademe masive cu pene și paiete. —Lasă-mă să ghicesc, a zis Ariella. Acestea sunt costumele pe care le pot purta. Zâmbetul lui Wendell a rămas netulburat. —Exact! Va fi o călătorie pe care n-o vor uita niciodată. Vom avea o acoperire record. Am zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile imaginabile. Materiale străbătute de fire de aur, presărate cu paiete și bucățele de sticlă, cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate în nuanța prunei și a chihlimbarului luminos. Erau catifele întunecate și pasteluri lăptoase, pătate cu cea mai vagă nuanță de roz-trandafiriu sau fistic. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un păianjen și mare și știa meserie - cu fața inexpresivă, așa cum trebuia să fie. Câteva minute a dansat încet, apoi se aplecă pe jumătate peste scaunul cu spetează dreaptă. Acum una din mâini uni sânii abundenți, iar cealaltă alunecă pe paietele chiloților, strecurându-se înăuntru, unde se puse pe treabă. M-am aplecat și am șoptit în broderia urechii lui Doris: — Vezi bine sau vrei să stai în fața mea? Spune-mi ceva. Motivația ei care e? Dar a lor? Ascultă, urcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dar trebuie să fie simplă, înțelegi? Fielding îngenunche și pipăi cu degetul sticla murdară a acvariu-lui. M-am uitat și eu în acvariul ăla și tot ce am văzut a fost o mobilă nouă de o cu totul altă factură, paiete și mărgele și dungi strălucitoare, volănașe jucăușe și franjuri cu mărgele, fotoliul lui Barry, budoarul lui Vron. — Toți peștii răspund la mișcările peștelui alfa, spuse Fielding, cu fața-i valvară reflectată de geam. Acela e peștele alfa, cel cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În picioare, Înfiptă În podea, cu gâtul Întins spre tavan. Când miniplatforma se opri cam la trei niveluri deasupra mulțimii, materialul alb delicat se topi pur și simplu și acolo, sus, Îmbrăcată Într-o rochie de seară mulată, strălucitoare, cu paiete și cu un boa din blană, era Ashanti, arătând spectaculos. Începu să cânte cu o voce joasă, guturală, cea mai sexy interpretare a melodiei „Happy Birthday to You“ pe care am auzit-o vreodată. Era În mod evident un omagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spuse negustorul În fața căruia se oprise Ștefănel. Deși nu cunoștea limba chineză, tânărul Înțelese că este vorba de cifra opt. O oglindă cu opt petale, lucrată fin, În argint. Lângă ea se aflau alte oglinzi decorate cu lamele sau cu paiete de aur. Mai departe se Înșirau oglinzi Înecate În lac transparent, multe lucrate În sidef incizat. Era un spectacol aiuritor, care transfera lumina dintr-o oglindă În alta și care prelua fragmente din mișcarea bazarului, reflectându-le În mișcări mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de probă, în spatele ei, frecându-și palmele micuțe cu bucuria anticipației. și iată și rochia mea. Prima rochie. Era strânsă pe trup, de culoarea unei șampanii palide, cu un văl suprapus de tul, cu cristale și niște flori delicate din paiete. La spate, avea o trenă lungă, incredibil de romantică. Nu era o rochie încărcată sau genul de prințesă și totuși era, indubitabil, departe de a fi simplă - ceea ce speram c-avea s-o satisfacă pe Lucille. — Încearc-o, a gâfâit Lucille
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
roșii cu toc înalt, dar instantaneu mă uit în altă parte, pornind țintă spre raionul de sandale. Așa îmi fac cumpărăturile în ultimul timp: fără opriri, fără treceri în revistă, fără ocheade către alte articole. Nici măcar către balerinii ăia cu paiete de acolo. Mă duc întins la sandalele pe care le vreau, le iau din raft și îi spun vânzătoarei: — Aș vrea un 39, vă rog. Scurt și la obiect. Cumperi doar ce‑ți trebuie și nimic altceva. Asta e cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Bine, zice, și mă privește cu speranță. Fenny mi‑a zis că pot să împrumut de la tine șalul tău de la English Eccentrics. — I l‑am dat lui Suze, zic, cu regret. Dar... ce‑ai zice de... un șal mov cu paiete? — Da, te rog! Și Binky întreabă dacă mai ai cumva fusta aia neagră parte peste parte? — Da, o am, zic gânditoare. Dar am altă fustă care cred că i‑ar sta și mai bine... O jumătate de oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și din ea au început să sară pulovere, și asta le‑a împins afară și pe celelate. Apoi s‑a mai spart încă una, și încă una. Plouă cu haine. Suze e complet acoperită de bluze mulate. O fustă cu paiete aterizează pe abajur. Un sutien zboară prin cameră și lovește fereastra. Suze țipă și râde în același timp, iar eu îmi deschid disperată brațele, zbierând „stop! stop!“, ca regele Canute. Și, o, nu! O, nu! Vă rog, opriți‑vă. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]