KorAP: Find »[drukola/base=palanchin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 8 >

182 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

reușește din nou să se trezească înainte de ivirea zorilor. După ce ne spălăm și ne îmbrăcăm, bem o ceașcă de ceai și mâncăm un castron de terci făcut din fasole roșie, susan și semințe de lotus. Ne deplasăm după aceea în palanchine separate la Sala Dezvoltării Spirituale. Curtea și-a dat seama de gravitatea bolii lui Hsien Feng - ei știu că are inima și plâmânii slabi, și că dispoziția sa îl secătuiește de puteri - și acceptă propunerea lui ca eu să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Sala Dezvoltării Spirituale. Înainte de a fi conduși în sala tronului, aceștia sunt primiți în camerele de oaspeți din aripa vestică: funcționarul registraturii Curții are datoria de a se ocupa de ei. Se servește numai ceai. Când împăratul se urcă în palanchin, cel convocat este anunțat și i se spune să se ridice și să stea cu fața spre est până sosește Majestatea Sa. Înainte ca împăratul Hsien Feng să coboare din palanchin, se pocnește de trei ori din bici - chemarea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Se servește numai ceai. Când împăratul se urcă în palanchin, cel convocat este anunțat și i se spune să se ridice și să stea cu fața spre est până sosește Majestatea Sa. Înainte ca împăratul Hsien Feng să coboare din palanchin, se pocnește de trei ori din bici - chemarea la liniște desăvârșită. În clipa în care plesnește biciul, toată lumea trebuie să se lase în genunchi: oamenii se aliniază în funcție de rang. Marii consilieri, prinții și alte persoane de spiță regală ocupă primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Însă nu își dă voie să simtă asta cu adevărat; probabil că nu mai poate. Împăratul mi-a spus cândva că Orașul Interzis nu e nimic altceva decât o colibă de paie care arde în mijlocul imensei sălbăticii. Cărăușii ce poartă palanchinul urcă încet dealurile. În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos. După ce ajungem la locul strămoșesc, eunucii ridică un altar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dacă aș putea să merg mai departe cu el și simt că sunt în al nouălea cer în momentul în care îmi spune că da. L-am mai văzut pe prințul Kung, dar n-am mai vorbit niciodată cu el. Palanchinul lui Hsien Feng e mare cât o cameră: laturile sale sunt făcute din satin de culoarea soarelui, iar înăuntru pătrunde o lumină de un galben stins. Mă întorc spre Majestatea Sa: — La ce te uiți? mă întreabă el. Zâmbesc: — Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ajungem la palat, vă rog! Mă trage spre el. Mă zbat și încerc să scap. Nu mă vrei, Orhideea? Ia gandește-te. Îți ofer sămânța mea. Vorbiți despre cea sămânța stricată? Sămânța despre care mi-ați spus că nu va încolți? Palanchinul începe să se clatine și să se legene. Încerc să rămân nemișcată, dar este imposibil: împăratul Chinei nu e obișnuit să se abțină. Șeful cărăușilor și eunucul-șef Shim încep să discute. Se pare că șeful cărăușilor e îngrijorat pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
să discute. Se pare că șeful cărăușilor e îngrijorat pentru siguranța Majestății Sale și vrea să se oprească și să verifice, însă Shim știe exact ce se petrece. Cărăușul și eunucul se ceartă. Îmi cade un pantof. Se rostogolește din palanchin și eunucul-șef Shim îl ridică, ținându-l în fața șefului cărăușilor, care în sfârșit înțelege. Cearta încetează. În acest moment, împăratul Hsien Feng atinge culmea plăcerii. Întregul palanchin se zgâlțâie, iar Shim îmi pune delicat pantoful înapoi în picior. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Cărăușul și eunucul se ceartă. Îmi cade un pantof. Se rostogolește din palanchin și eunucul-șef Shim îl ridică, ținându-l în fața șefului cărăușilor, care în sfârșit înțelege. Cearta încetează. În acest moment, împăratul Hsien Feng atinge culmea plăcerii. Întregul palanchin se zgâlțâie, iar Shim îmi pune delicat pantoful înapoi în picior. Sunt fericită că escapada noastră l-a scos pe împărat din depresie. Mă complimentează pentru farmecul meu, însă eu nu sunt întru totul așa cum par. La suprafață sunt plăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
schimonosite de gelozie îmi năpădesc gândurile, precum cețurile iernii. Sunt sigură că rivalele mele au trimis spioni să mă supravegheze: „ochiul“ ar putea fi chiar unul dintre slujitorii împăratului. Dacă este așa, el va raporta cu siguranță activitățile noastre din palanchin. Un cât de mic scandal, poate lua proporții uriașe. Pentru cele trei mii de femei din Orașul Interzis, eu sunt hoața care a furat singurul armăsar, eu sunt cea care le-a jefuit de singura lor șansă la maternitate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
însă, este să-i ascult pe oameni ca Su Shun și prințul Kung. Dacă aș fi bărbat și aș putea să pun piciorul afară din palat, m-aș duce până la graniță și m-aș întoarce cu propriile mele strategii. Din palanchin nu se văd decât dealuri golașe. După ce lasă perdeaua jos, Majestatea Sa se reazemă de pernă și continuă să-mi vorbească despre viața sa: — Răsculații din Taiping au provocat distrugeri peste tot. Nu am pe nimeni pe care să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
o concubină geloasă care și-a instruit eunucul să desfacă o placă de ceramică din acoperișul rivalei sale, astfel încât să alunece și s-o lovească pe aceasta în cap, lucru care s-a și întâmplat! Înainte de a mă urca în palanchin, An-te-hai verifică întotdeauna să nu fie vreun ac ascuns în perna mea. E convins că rivalele mele ar face orice ca să-mi provoace o pierdere de sarcină. Înțeleg cauza unei asemenea răutăți, dar nu aș fi capabilă să iert pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
noua zi de naștere decorându-și patul cu sfori roșii și cearșafuri albe brodate cu patruzeci și nouă de reprezentări chinezești ale cifrei 9. Era bolnavă, dar nu se aștepta nimeni să moară până la nouăzeci de ani, zice astrologul. Când palanchinul meu ajunge la palatul doamnei Jin, descopăr că trupul ei e a fost deja spălat. A fost mutată din dormitor în lin chuang, un „pat al sufletului“, care e în formă de barcă. Picioarele i-au fost legate cu șnur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
nici în ochii celorlalte, cu excepția lui Nuharoo. Toată lumea are o expresie împietrită. Eunucii tocmai au terminat de ars hârtia de paie în hol, și acum mulțimea e condusă afară pentru a arde și mai multă hârtie. În curte se instalează palanchine, cai, trăsuri, mese și vase de toaletă în mărime naturală, cu figurine confecționate din hârtie, reprezentând oameni și animale. Acestea sunt îmbrăcate în mătase și țesături scumpe, la fel ca și mobilierul. Respectând tradițiile manciuriene de înmormântare pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Ce se întâmplă, Shim? îl întreb. — Regulile îmi interzic să vă vorbesc, doamnă Yehonala. Încearcă să pară umil în glas, dar în tonul său se simte o bucurie ascunsă. Vă rog, dați-mi voie să vă ajut să urcați în palanchin. Simt cum în jurul gâtului mi se înfășoară o sfoară nevăzută. Așa cum privește în jos de pe tronul ei, Nuharoo este într-adevăr maiestuoasă. Mă las în genunchi și îi fac o plecăciune. Nu au trecut decât câteva săptămâni de când ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-și pună pantofii. Trebuie să-l rog înainte de a fi prea târziu să-mi acorde dreptul de a-l crește eu pe fiul nostru! Acest gând mi-a venit în timp ce țineam copilul și îl priveam pe Hsien Feng urcând în palanchin. Am mai menționat această dorință și înainte, dar nu a existat nici un răspuns. După părerea lui An-te-hai, împăratul nu o va jigni niciodată pe Nuharoo luându-i dreptul de a fi prima mamă. Fiului meu, care s-a născut pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
întrebi când vin. Vai, nu încă, nu încă... Cum mai umplea ploaia iazurile în noapte când ne-am întâlnit! Oh, oare vom mai sufla vreodată din nou în lumânări Și ne vom aminti orele fericite ale acelei ploi de seară? Palanchinul mamei ajunge în sfârșit la intrarea laterală a Porții Purității Celeste. În clipa în care o văd coborând, izbucnesc în lacrimi. A îmbătrânit și acum se sprijină neputincioasă pe brațele lui Rong și ale lui Kuei Hsiang. Înainte ca eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
viu pe un platou de aur. A fost pescuit din lac și legat cu panglică roșie. Grăbită, torn vin pe lespezi, căci peștele trebuie să fie dus viu înapoi în lac. An-te-hai așază cu grijă platoul cu peștele într-un palanchin, de parcă ar fi vorba de o persoană. Când ajungem la lac, dau drumul peștelui și acesta sare în apă. Pentru a asigura viitorul fiului meu și a spori binecuvântările din partea tuturor zeilor, An-te-hai îmi aduce zece colivii cu păsări prețioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Yehonala. Dau din cap, deși mintea mea e din nou la Su Shun. Lui Nuharoo îi revine zâmbetul: — Exact cum o doamnă chineză își leagă picioarele și nu muncește niciodată, ci trăiește doar pentru a fi plimbată peste tot în palanchine. Cu cât sunt mai lungi unghiile noastre, cu atât ne îndepărtăm mai mult de oamenii de rând. Te rog să încetezi să te mai lauzi că muncești în grădină cu mâinile tale. Te pui într-o situație jenantă nu doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
petrec timpul cu Tung Chih, care dormea în apropiere cu doicile. O puneam la curent cu ceea ce lucrasem cu Majestatea Sa iar ea era încântată de umilința mea. În fiecare zi înainte de ivirea zorilor mă îmbrăcam și mergeam într-un palanchin la Sala Dezvoltării Spirituale. Începeam imediat să sortez documentele oficiale în mai multe cutii. De obicei, împăratul Hsien Feng încă dormea în camera alăturată. Aranjam cutiile în ordinea importanței. Când răsărea soarele și împăratul venea la mine, eram pregătită să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
specie rară de fluturi. Îi spun că nu am chef de fluturi. S-ar putea să fie molii. Oricum, sunt frumoși. Fără să-mi acorde atenție, ea continuă: Hai să mergem să prindem fluturi. Uită de barbari. Ne urcăm în palanchine diferite. Aș vrea să mă pot bucura de invitația lui Nuharoo, dar pe drum mă răzgândesc și le poruncesc cărăușilor să mă ducă la Sala Virtuții Luminoase. Îi trimit un mesager lui Nuharoo și îi cer iertare, spunându-i că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
urmează să stea cu ea, alături de Rong. La ora zece dimineața, roțile imperiale au început să se învârtească. Împăratul Hsien Feng nu a vrut să plece fără o ceremonie. A sacrificat animale și a făcut plecăciuni zeilor din Cer. Când palanchinul său a trecut de ultima poartă a Marii Grădini Rotunde, Yuan Ming Yuan, funcționarii și eunucii s-au aruncat în genunchi, salutând de bun rămas. Împăratul ședea înăuntu cu fiul său. Tung Chih mi-a spus mai târziu că tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
că tatăl lui a plâns. Convoiul imperial se întinde pe trei mile. Seamănă cu o paradă de sărbătoare. În aer s-au aruncat pocnitori pentru „a speria duhurile rele“. Gărzile de ceremonie poartă steaguri galbene cu dragoni, în timp ce cărăușii cară palanchinele familiilor imperiale. Nobilii merg în coloane. În spatele nostru sunt vase pentru ars tămâia, călugări, lama, eunuci, doamne de onoare, servitori, gărzi și animale imperiale. Mulțimea e urmată de o fanfară cu tobe și gonguri și de întreaga bucătărie. Aproape de coada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Vestea fugii împăratului Hsien Feng a aruncat orașul în haos. După câteva ore, cer să-mi fie adus fiul. Mi-l pun în poală și îl țin strâns în brațe. Pentru el, asta nu e decât o altă plimbare. În timp ce palanchinul se leagănă, adoarme liniștit. Îmi trec degetele prin părul lui moale și negru și îi aranjez coada. Îmi doresc să-l pot învăța pe Tung Chih să fie puternic. Vreau să știe că pacea nu trebuie luată niciodată ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
am calmat mânia, și l-am făcut să se răzgândească, spunându-i: „Sunt vremuri grele ca să vă așteptați de la toată lumea să dea dovadă de noblețe. Nu am avut parte de destulă umilire?“. Încheieturile încep să mă doară din cauză că stau în palanchin toată ziua. Mă gândesc la oamenii care merg pe jos, făcând bătături. După ce am ieșit din Peking, drumul a devenit mai accidentat și mai plin de praf. Ne oprim peste noapte într-un sat și mă întâlnesc cu Nuharoo. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
aer. Un soare de bronz privește cercetător în jos peste festivalul în mișcare. Ne continuăm lunga călătorie spre Jehol. Sunt tristă și amărâtă când mă gândesc la pretextul „vânătorii“ soțului meu. Miniștrii și prinții, în haine minunate, sunt purtați în palanchine bogat decorate pe umerii cărăușilor care înaintează cu greu, în timp ce gărzile patrulează pe ponei mongoli. Psalmodiul cărăușilor a fost înlocuit de o tăcere adâncă și chinuitoare. Nu mai aud târșâitul picioarelor în sandale peste pietrele instabile. În schimb văd, durerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]