301 matches
-
cele mai neplăcute asupra modului în care este studiată și interpretată cultura materială de vârstă paleolitică. În cele ce urmează, ne propunem o detaliere, însoțită de o estimare generală a relevanței trăsăturilor înseriate mai sus, în contextul particular al epocii paleolitice, însoțită de o sintetică schiță de reevaluare a statutului categoriilor de sex și vârstă amintite. În final, dorim să avansăm câteva sugestii legate de vizibilitatea lor în contextele arheologice. 5. Epoca paleolitică? Invocarea termenului „paleolitic” stârnește, în imaginația mai mult
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
înseriate mai sus, în contextul particular al epocii paleolitice, însoțită de o sintetică schiță de reevaluare a statutului categoriilor de sex și vârstă amintite. În final, dorim să avansăm câteva sugestii legate de vizibilitatea lor în contextele arheologice. 5. Epoca paleolitică? Invocarea termenului „paleolitic” stârnește, în imaginația mai mult sau mai puțin instruită a contemporanilor, o serie de asocieri reflexe: epoci glaciare, oameni adăpostiți în peșteri (eventual pictate), unelte de silex cioplit etc. Uităm frecvent că această spontană înlănțuire de idei
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
științifică de la finele secolului al XIX-lea. Doar viguroasele ei rădăcini mitice pot explica de ce această construcție de gust victorian, susținută multă vreme doar de descoperirile dintr-un colțișor al lumii, Europa occidentală, continuă să materializeze, până astăzi, stereotipul epocii paleolitice, în ciuda oceanului de informații arheologice care tind să indice tocmai contrariul: diversitatea cadrelor ecologice paleolitice, în care episoadele riguroase nu constituiau deloc regula; raritatea efectivă a locuirii în peșteri (facilitate naturală nu întotdeauna prezentă în peisaj, sau măcar apreciată); importanța
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
această construcție de gust victorian, susținută multă vreme doar de descoperirile dintr-un colțișor al lumii, Europa occidentală, continuă să materializeze, până astăzi, stereotipul epocii paleolitice, în ciuda oceanului de informații arheologice care tind să indice tocmai contrariul: diversitatea cadrelor ecologice paleolitice, în care episoadele riguroase nu constituiau deloc regula; raritatea efectivă a locuirii în peșteri (facilitate naturală nu întotdeauna prezentă în peisaj, sau măcar apreciată); importanța prezumtivă a instrumentarului din materiale organice, rar conservate etc. Însă cel mai important aspect ține
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
peșteri (facilitate naturală nu întotdeauna prezentă în peisaj, sau măcar apreciată); importanța prezumtivă a instrumentarului din materiale organice, rar conservate etc. Însă cel mai important aspect ține, fără îndoială, de durata uriașă a epocii și de extensiunea geografică a fenomenului paleolitic, care expediază în ridicol pretențiile celui mai bine studiat areal, Europa, de a oferi modelul (inclusiv social) al epocii (McBrearty & Brooks 2000). Amplasarea geografică și profilul climatic al acestui „fund de sac” continental pare a fi oferit un context cultural-istoric
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
oferi modelul (inclusiv social) al epocii (McBrearty & Brooks 2000). Amplasarea geografică și profilul climatic al acestui „fund de sac” continental pare a fi oferit un context cultural-istoric și de mediu particular, de minimă utilitate pentru înțelegerea, de exemplu, a comunităților paleolitice contemporane din Siberia, Coreea, sau Africa de Sud. În fapt, originea instituțiilor sociale paleolitice trebuie căutată, natural, în arealul de geneză al umanității, Africa (dar vezi și Roebroeks 2006) și, implicit, într-un context ecologic care nu are nimic în comun cu
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
profilul climatic al acestui „fund de sac” continental pare a fi oferit un context cultural-istoric și de mediu particular, de minimă utilitate pentru înțelegerea, de exemplu, a comunităților paleolitice contemporane din Siberia, Coreea, sau Africa de Sud. În fapt, originea instituțiilor sociale paleolitice trebuie căutată, natural, în arealul de geneză al umanității, Africa (dar vezi și Roebroeks 2006) și, implicit, într-un context ecologic care nu are nimic în comun cu climatul ocazional riguros din zonele septentrionale ale lumii. Această constatare ne apropie
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
umanității, Africa (dar vezi și Roebroeks 2006) și, implicit, într-un context ecologic care nu are nimic în comun cu climatul ocazional riguros din zonele septentrionale ale lumii. Această constatare ne apropie de alt aspect, aparent la fel banal: epoca paleolitică nu există! Cele aproximativ 2,5 milioane de ani de evoluție psihosomatică și culturală pe care îi acoperă au presupus mutații majore, asincronice (Gowlett 1996, 2009), doar parțial sau deloc surprinse chiar și de diviziunea tripartită convențională. Dar, chiar și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
mutații majore, asincronice (Gowlett 1996, 2009), doar parțial sau deloc surprinse chiar și de diviziunea tripartită convențională. Dar, chiar și conservând aceste repere grosiere, așa cum ne propunem în continuare, ne pare evident că, date fiind specificitățile fiecărei subdiviziuni, evoluția socială paleolitică trebuie să fi cunoscut un ritm variabil, care amenință nu doar realitatea „omului etern”, ci și utilitatea modelului etnografic. Imaginea de carnivor, a omului paleolitic, și extensia sa inevitabilă, ideea unor societăți paleolitice predominant vânătorești, se bazează pe premisa - poate
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ne propunem în continuare, ne pare evident că, date fiind specificitățile fiecărei subdiviziuni, evoluția socială paleolitică trebuie să fi cunoscut un ritm variabil, care amenință nu doar realitatea „omului etern”, ci și utilitatea modelului etnografic. Imaginea de carnivor, a omului paleolitic, și extensia sa inevitabilă, ideea unor societăți paleolitice predominant vânătorești, se bazează pe premisa - poate reală în contextul tehnologic contemporan -, a speciei umane ca vârf al piramidei trofice (cf. Hart & Sussman 2009), ca și pe asocierea, frecvent nejustificată, dintre „comunitățile
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
date fiind specificitățile fiecărei subdiviziuni, evoluția socială paleolitică trebuie să fi cunoscut un ritm variabil, care amenință nu doar realitatea „omului etern”, ci și utilitatea modelului etnografic. Imaginea de carnivor, a omului paleolitic, și extensia sa inevitabilă, ideea unor societăți paleolitice predominant vânătorești, se bazează pe premisa - poate reală în contextul tehnologic contemporan -, a speciei umane ca vârf al piramidei trofice (cf. Hart & Sussman 2009), ca și pe asocierea, frecvent nejustificată, dintre „comunitățile din paleolitic” și societățile vânătorești actuale și subactuale
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
vârf al piramidei trofice (cf. Hart & Sussman 2009), ca și pe asocierea, frecvent nejustificată, dintre „comunitățile din paleolitic” și societățile vânătorești actuale și subactuale din medii ecologice reci. Există suficiente rațiuni pentru a contesta ambele sugestii. Imaginea arhetipală, a omului paleolitic viețuind constant în condiții riguroase, trebuie serios ajustată, ideea însăși de „epocă glaciară” solicitând o drastică adnotare. Precizia reconstituirilor paleoclimatice actuale, permise, de exemplu, de geocronologia izotopică, indică scenarii complicate, deloc dominate de perioade riguroase (de exemplu, pentru OIS 3
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
europene (45-40 ka BP) fiind grăitor în sine. Astfel că, în măsura în care se poate stabili o corelație fină între extensiunea populației și oscilațiile climatice - Pleistocenul superior oferind cel mai solid exemplu (Finlayson 2004, 2005; Van Andel & Davies 2003) - reiese că, „oamenii paleolitici” nu erau vânători arctici și evitau condițiile climatice extreme, fapt valabil inclusiv pentru speciile presupus adaptate mediului rece, ca omul de Neanderthal. Limitele de toleranță fiziologică ale ultimilor nu erau fundamental diferite de cele ale omului modern (Davies & Gollop 2003
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ultima parte a epocii. Pe scurt, în stadiul actual al cunoașterii, extrapolarea modului de viață pur „vânătoresc” asupra epocii anterioare ultimelor 200.000 ani rămâne pur prezumtivă. Această ultimă observație trebuie în mod necesar corelată cu indiciile privind tehnologia epocii paleolitice. Cu excepția aborigenilor australieni și a vecinilor lor tasmanieni, majoritatea comunităților actuale de vânători-culegători din mediile calde utilizează arcul și săgețile otrăvite, practicând o vânătoare în grupuri mici (Marlowe 2005), în timp ce, în mediile temperate și reci, tehnicile de stocare joacă un
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Absența acestor facilități, nedocumentate înainte de paleoliticul superior, nu putea rămâne lipsită de consecințe în planul eficienței achiziției resurselor și, implicit, în domeniul organizării sociale. O altă problemă ce merită o discuție ceva mai extinsă o reprezintă parametrii demografici ai epocii paleolitice, esențiali pentru orice abordare coerentă a problematicii sociale. Puținele estimări, prudente, ale demografiei paleolitice au avansat, în general, cifre infime (ex. Hassan 1997; Mussi 2001), în ciuda faptului că evaluarea productivității efective a mediului, respectiv a eficienței tehnologiei - factori esențiali în
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
planul eficienței achiziției resurselor și, implicit, în domeniul organizării sociale. O altă problemă ce merită o discuție ceva mai extinsă o reprezintă parametrii demografici ai epocii paleolitice, esențiali pentru orice abordare coerentă a problematicii sociale. Puținele estimări, prudente, ale demografiei paleolitice au avansat, în general, cifre infime (ex. Hassan 1997; Mussi 2001), în ciuda faptului că evaluarea productivității efective a mediului, respectiv a eficienței tehnologiei - factori esențiali în estimarea magnitudinii demografice pe care o puteau susține - a rămas dificilă. Statistic, în cursul
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
la populație actuală a Terrei în doar 90.000 de ani, încă înainte de apariția agriculturii (Pennington 2001: 173). Or, o densitate de situri arheologice care să susțină o creștere demografică de asemenea proporții (acceptând și slaba vizibilitate arheologică a siturilor paleolitice) nu se remarcă înainte de răspândirea agriculturii. Un astfel de spor demografic, foarte aproape de zero, pare a sugera că situația și evoluția demografică a vânătorilor-culegători paleolitici era, inclusiv în ultimii 100.000 de ani, mai rea decât orice ar putea susține
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
să susțină o creștere demografică de asemenea proporții (acceptând și slaba vizibilitate arheologică a siturilor paleolitice) nu se remarcă înainte de răspândirea agriculturii. Un astfel de spor demografic, foarte aproape de zero, pare a sugera că situația și evoluția demografică a vânătorilor-culegători paleolitici era, inclusiv în ultimii 100.000 de ani, mai rea decât orice ar putea susține etnografia populațiilor cunoscute. Concluzia este cu atât mai surprinzătoare cu cât ratele de creștere amintite mai sus sunt caracteristice unor populații din medii marginale, cu
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
este cu atât mai surprinzătoare cu cât ratele de creștere amintite mai sus sunt caracteristice unor populații din medii marginale, cu un nivel tehnologic modest, și există suficiente motive pentru a crede că, cel puțin în anumite areale, condițiile ecologice paleolitice erau mai generoase. Cum se explică, așadar, în condițiile unei fertilități pe care avem toate motivele să o considerăm „normale”, un spor demografic atât de timid? O primă explicație ar putea consta în ineficacitatea rețelelor de reproducție stabilite între diversele
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
atinge, în unele contexte etnografice, cote alarmante (Hill et al. 2007) și, cu rezerva unei densități demografice generale mai scăzute, capabilă să relaxeze tensiunile intra și inter-grupuri, nu există rațiuni pentru a-i nega efectele potențiale de-a lungul epocii paleolitice, dimpotrivă: ea poate să fi reprezentat unul dintre factorii de presiune selectivă ce au activat și susținut mecanismele pro-sociale (Boehm 1999)<footnote Acțiunea selecției de grup sugerată de Boehm nu reprezintă, însă, singurul mecanism capabil să stabilizeze strategiile pro-sociale. Studiile
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
decursul paleoliticului nu lipsesc (Finlayson 2004, 2005; Hawks et al. 2000; Roebroeks 2006), deși, ele sunt mult mai clar sesizabile în Pleistocenul superior. Episoadele climatice pozitive par să fi fost, de altfel, foarte favorabile creșterii demografice și macro expansiunii culturale paleolitice (Ambrose 1998; Van Andel & Davies 2003). Ceea ce merită reținut, din punct de vedere demografic, este posibilitatea apariției ocazionale a unor grupuri umane numeroase, capabile să depășească regulat limitele grupurilor de rudenie. În acest context, este de așteptat o tensionare demografică
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
modelelor sociale proprii acestuia, pentru simplul fapt că acestea din urmă sunt în întregime mediate simbolic. Dar, chiar și contextele climatice și de biotop paleolitice erau suficient de inedite pentru a putea stimula sau perpetua aranjamente sociale nedocumentate etnografic. Tehnologia paleolitică a cunoscut, la rândul ei, un ritm de inovație propriu, un nivel tehnologic comparabil celui atestat la vânătorii-culegătorii actuali nefiind documentat înainte de a doua jumătate a Pleistocenul superior. Toate aceste variabile solicită fie și o minimă detaliere în continuare. 6
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
greu de contestat afinitatea dintre unele societăți ale paleoliticului superior european și structurile reinventate la o dată mai târzie și relevate etnografic în zonele septentrionale ale lumii. Ele ne permit câteva ipoteze cu privire la statutul femeilor și copiilor din partea finală a epocii paleolitice. Baza tehnologică mai complexă, îmbunătățirea relativă a securității alimentare prin strategii logistice și rețele de „evitare a riscului”, dar și creșterea în longevitate, care a permis prezența constantă a unui personal mai numeros, responsabil de îngrijirea copiilor în primii ani
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
este elocventă (Owens & Hayden 1997). 9. Câteva consecințe pentru explorarea culturii materiale Restructurările suferite de configurațiile sociale amintite mai sus sunt, firește, cel puțin în parte, susținute de suportul empiric al arheologiei. Spunem în parte, din rațiuni evidente: cultura materială paleolitică rămâne mută; este chestionarul adresat ei cel care îi valorifică cu adevărat potențialul documentar. Or, o imagine pur schematică asupra „societății paleolitice” riscă să limiteze imaginația exploratorie a arheologiei, camuflând variabilitatea culturală efectiv prezentă în documentație și încurajând interpretările unilaterale
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
cel puțin în parte, susținute de suportul empiric al arheologiei. Spunem în parte, din rațiuni evidente: cultura materială paleolitică rămâne mută; este chestionarul adresat ei cel care îi valorifică cu adevărat potențialul documentar. Or, o imagine pur schematică asupra „societății paleolitice” riscă să limiteze imaginația exploratorie a arheologiei, camuflând variabilitatea culturală efectiv prezentă în documentație și încurajând interpretările unilaterale. De exemplu, promptitudinea cu care sunt încadrate drept „vârfuri” sau „proiectile”, anumite piese bifaciale amerindiene, în raport cu funcția lor, documentată etnografic, cea pur
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]